1,297 matches
-
vă convine locul ăsta, ne-am putea muta mai încolo. Indică un alt ostrov la cincizeci de pași mai în față, separat de cel pe care era construită coliba printr-un mic ochi de apă stătătoare. — Acolo sunt numai copaci, obiectă Sebastianus. — Nu. în spate e un mic luminiș: un spațiu abia cât e nevoie ca să încăpem acolo cu caii și cu bagajul vostru. însă terenul e umed, vă anunț. Privind în direcția indicată, Metronius își frământă barba crescută de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atrăgătoare părea multora perspectiva serviciului militar, fie el și în detașamente și castrensi, destinate pazei cetăților. în realitate, dacă era ceva ce îi unea pe toți bagauzii, aceasta era tocmai reacția lor la orice fel de disciplină. Cât despre iertare - obiectă cineva - foarte frumos, dar nu însemna mare lucru, dacă nu era însoțită de pâine ori de celelalte necesare hranei. Nu lipsiră nici cei care luară deschis apărarea lui Eudoxiu, arătând autorităților romane o ranchiună nepotolită, ce izvora din abuzurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Un mare pericol amenință această casă și împreună cu ea și pe tine. Mâna ca de fildeș a Flaviei se lăsă delicat pe brațul domina-ei; nu era o încurajare, mai degrabă sufletul acela fragil căuta sprijinul prietenei sale puternice. — Și totuși, obiectă aceasta din urmă, intendentul meu, care a fost ieri aici în ținut, mi-a adus vești foarte liniștitoare: se pare că hunii părăsesc regiunea; se retrag spre miazănoapte, urmând Loira. După atâtea spaime, mi-am invitat niște prieteni deseară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrerupse, privind spre una dintre cele două mari deschizături cu arcadă ce făceau legătura între sala tricliniului și peristilul. — Dar... ia uitați-vă! Ce lucește acolo? Hippolita aruncă o privire distrată și ridică din umeri: — Crepusculul, nu? — Crepusculul, la răsărit? obiectă Claudianus privind, la rândul său, printre coloane. Toți își îndreptară atunci privirile în acea direcție: dincolo de parc, deasupra frunzișului întunecat al copacilor și a zidului înconjurător, cerul se înflăcărase. Părăsindu-și locul, Hippolita ieși pe verandă. în câteva clipe i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înțelegeți ce a vrut să spună? — Fără îndoială, spuse Sebastianus, observând gânditor desenul. — Așadar, exclamă Vitalius, milițienii care jucau zaruri... Tulburat peste măsură, Rutilius trase concluziile: — Bineînțeles! Erau bagauzdi și, cu siguranță, acel Eudoxiu era printre ei. încrucișând brațele, Maliban obiectă: — E ciudat, totuși. Nu se poate ca băiatul ăsta să nu-l fi recunoscut imediat. Ar fi trebuit să ne avertizeze. Dubritius scutură din cap: — Sigur că l-a recunoscut imediat! Dar tu nu știi cât e de viclean Eudoxiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi fost prins în cursă, în mijlocul taberei lui, cu toți caii și cu toate concubinele. Apreciind intuiția sa strategică, Sebastianus îl fixă cu și mai mare atenție. — Situația era confuză, iar el, pesemne, a considerat că nu avea forțe suficiente, obiectă prudent. Negru la față, legionarul ridică din umeri: Ce tot vorbești! în haosul în care se găseau hunii, ar fi fost de ajuns să iasă doar cu o mie de soldați valoroși. Așa, în schimb, Atila a reușit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu restul tuman-ului: trebuie să fim acolo cât mai curând. — Dar... Avem foarte mulți răniți și... Nerăbădător, Utrigúr trase de hățuri: — Faceți ce puteți pentru ei. Trebuie să plecăm de aici imediat. Balamber, în culmea uimirii, ar fi vrut să obiecteze, să se opună, să pună întrebări dar Onegesius și regele gepid deja își întorseseră caii și se îndepărtau împreună cu războinicii din suitele lor. îi urmări cu privirea până când dispărură în întuneric, apoi Odolgan îl readuse a realitate. — Ne mișcăm? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dunele ce se înălțau peste întinderile neregulate de nisip. Doar unul sau doi păreau cu adevărat ocupați. Atmosfera era încordată, plină de nervozitate. Pe când închideau ușa celei de-a treia magazii, Anrella spuse încruntându-se: - Mă așteptasem ca ei să obiecteze când le-ai spus că te voi însoți oriunde mergi azi. Trebuie să-i fi nedumerit cu pretenția asta. Craig rămase tăcut. Rolul de conducător care îi fusese acordat îl descumpănea. De câteva ori sesizase un început de opoziție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
rezultă în mod logic din această invenție. El nu răspunse, pur și simplu o privi; iar după un moment ea ezită: - E o mare greșeală. N-ar trebui să o fac. Eu... Dădu din cap nedumerită. Apoi, fără să mai obiecteze, ridică radioul brățară. La ora opt, bătrânii locului erau adunați la intrarea motelului Mountainside. Craig îi putea vedea privind pieziș la Anrella și la el însuși, ca și spre duzina bătătoare la ochi de femei ale serviciului secret, care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
în răspăr", atitudine preparată cumva și de observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă pe cont propriu aventura lecturii. Dar mișcându-ne în direcția asta ajungem chiar la rostul cărților
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dânșii, probabil de când venisem, să mă oprească seara la masă. " Nu se poate să nu ne faci plăcerea asta", completă doamna Jeny expunerea lui Timotin și, fără să mai aștepte sfârșitul argumentării mele, lipsită de trăinicie (căci nu aveam ce obiecta serios), se îndreptă spre mine și-mi luă pălăria din mână. Gestul simplu, de un cochet și cordial autoritarism, cu care mi-a confiscat obiectul ce simboliza hotărârea mea, m-a împrietenit cu ea dintr-o dată, simțind-o mult mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Adelei. Contopirea asta, în umbra de pe câmp, îmi era ascuțit prețioasă. Vântul se juca cu șuvițele de pe gâtul Adelei, în-fiorîndu-le, și-i fâlfâia impertinent voalul, care mă atingea pe ochi și pe buze. Am înțeles că nu avea nimic de obiectat împotriva complicității vântului. Privirile ei consimțeau la acest joc și mă sfidau. Dar timpul "fugace" trecu repede, și Văraticul ne ieși înainte cu pădurea lui de mesteceni. Am constatat, cu același sentiment straniu, pe care-l am întotdeauna în fața statorniciei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Fedder îi povestise îngrijorată psihanalistului despre cele nouă copci ale lui Charlotte. M-am pripit, cred, când i-am relatat lui Muriel povestea asta veche și răsuflată. Ea îi reproduce totul mamei ei cât ai clipi. Ar trebui, desigur, să obiectez, dar nu pot. M. nu mă poate auzi, sărăcuța de ea, decât când ascultă și mama ei. Dar n-aveam nici un chef să discut cu Sims despre copcile Charlottei. Nu după doar un singur pahar. Astă-seară la gară, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu o mutră tristă. Sheba a zâmbit. — Mă bucur că îți place de mine, menținându-și același ton sever de profesoară, dar nu pot vorbi acum cu tine, trebuie să ajung acasă. E mai mult decât că îmi place, a obiectat Connolly nerăbdător. Ajunseseră într-o intersecție. Sheba a ezitat. Drumul ei spre casă era la stânga, pe o stradă cu magazine, Gafton Lane. Trebuia să scape de băiat - nu putea să meargă cu el după ea până acasă - și totuși i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă mulțumesc cu ce am constatat pînă azi. Nu mi-ar surîde deloc așa ceva, mi-ar rămîne un gust amar... În ceea ce privește socotelile, poate ar fi cel mai bine așa. Ar fi șeful mulțumit și n-ar mai avea nimic de obiectat. Știu eu... poate acesta era și motivul pentru care tot amînam să-i telefonez. Am fost năpădit deodată de o jenă ciudată; parcă mă priveam În oglindă printr-o lunetă cu susu-n jos. Deși nu-mi ceruse nimeni și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Într-o mare Încurcătură, deoarece mi s-ar reproșa că nu i-am informat. Era o situație delicată pe care șeful meu dorea s-o evite cu orice preț. Nu șeful mi-a solicitat să demisionez, dar nici n-a obiectat cînd i-am Întins cererea de demisie. S-a comportat indiferent și doar ochii Îi păreau mai blînzi ca de obicei. Mi-a sugerat să lucrez independent, dacă doresc, dar, după părerea lui, tipii ca mine n-o sfîrșesc bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de Contele de Monte Cristo, pe care a început-o săptămâna trecută. A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă ar fi fost vară ar fi apărut la geamul deschis obiectând în glumă: „Cam târziu, domnule judecător, cam târziu!” și ar fi râs cu toți dinții descoperiți, aducându-și fața și ochii, uluitor, spre tinerețe. Un minut, un sfert de minut cât țin unele foarte scurte secvențe de cinematograf - dacă privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i dau uitării. După ce ne ridicarăm și ne amestecarăm din nou petrecerii, aceeași rugăminte o auzii, din partea doamnei Agripina și a altor două doamne, una fiind soția preotului iar cealaltă a primarului, iar la urmă chiar din partea primarului însuși. Unii obiectară că întâi trebuia servită masa, care acum era așezată în deschiderea a patru odăi și apoi să înceapă dansul, nu cum s-a procedat, în camera a cincea, salonul, dar opiniile acestora fură alungate de protestele perechilor tinere. Categoriile „sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în chiar anul 1953, introducând însă în statutul asociațiilor nu doar principiul retribuției după muncă, ci și principiul distribuției dividendelor după aportul la avuția acestora. Chiar și așa, mulți țărani, de abia împroprietăriți, sunt contrariați de această politică, dar nu obiectează masiv. În 1954, se punea problema cum să fie tratate proprietățile bancherilor, industriașilor și comercianților în perspectiva dezvoltării ,,planice, proporționale": așa-zisa transformare socialistă a acestora apărea ca un imperativ ineluctabil. Dar bancherii, industriașii și comercianții nu erau simpli plugari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Ascultați ce vă zic: Fără. Promovare. Prin. Intermediul. Vedetelor. Franklin a pălit. Promovarea prin intermediul vedetelor era viața lui. Nimeni nu obține chestia asta pe gratis. Dacă Madonna o vrea, Madonna trebuie să plătească pentru ea... —Hei, nu și Madonna, a obiectat Franklin. —Chiar și Madonna. Asta e o nebunie, a mormăit el. — Și nici un fel de publicitate, am zis. Formula 12 ar trebui să fie un nume care trece din gură în gură, astfel încât să le dea oamenilor impresia că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cine e sau ești mai ignorant decât porcii pe care îi duceai la păscut când erai copil? — Nero a fost împăratul nostru. A fost ucis anul trecut, în primăvară. Fir-ar să fie... Nu a fost ucis, s-a sinucis, obiectă Vitellius cu glas scăzut. Corect? — Tatăl meu era la Roma atunci. Mi-a povestit că Nero a fost ucis în apropiere de Neapolis... sau la Neapolis - Listarius își muta greutatea de pe un picior pe altul, ca un elev nerăbdător să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-ți sunt dușmani, trebuie să-i elimini. În ceea ce privește Pannonia, important e ca tribunul ăsta să nu ajungă legat. Ar fi în stare să declanșeze un război împotriva celor care nu-l respectă pe împărat. — Dar orice om are o slăbiciune, obiectă Vitellius. Antonius Primus e om, o fi având și el vreuna... O vom specula dacă ne va fi dușman. Am auzit că are un frate mai tânăr, care este medic... Se spune că e foarte priceput. Valens se ridică. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
autofinanțarea, Roma s-a îngrijit de armele și întreținerea soldaților, care au devenit cu toții profesioniști. Azi, soldații pot fi recrutați oricând și oriunde, nu doar în Urbe. — Din câte înțeleg eu, pentru mulți, a fi soldat e doar o meserie, obiectă Proculus. Odinioară însă, pentru romani războiul era o misiune, o datorie sacră față de zeul Marte, potrivit vechilor tradiții. Toți soldații știau că zeii intervin în bătălie și au putere asupra fiecărui luptător. Marte era prima armă a soldaților, înainte de scut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
viața pe care ar trebui să o ducă în calitate de maimuțe, mâncând fructe de pădure și alune. Perceptorul districtual se lăsă pe spate, gândindu-se la ceea ce auzise. Nu părea să fie nicio problemă în asta... Cine să aibă ceva de obiectat? Maimuțe care să mănânce fructe de pădure și alune... Imaginea era foarte idilică. Cu condiția să funcționeze. În orice caz, la o primă privire, propunerea era destul de inofensivă. Și însuși tatăl lui Baba propunea planul. În mod sigur ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pentru tot restul serii. Cineva mi-a spus că s-au cunoscut la o lectură de poezie cu câteva săptămâni înainte și că au fost nedespărțiți de-atunci. Nu cred să fi zis Tom povestea cu afundarea în cinism, a obiectat Janey. —Îți jur. Alice are deja un efect negativ asupra metaforelor lui. Imaginează-ți ce o să scrie după câteva luni de stat cu ea. Mi-am turnat încă un pahar cu vin. A mai spus ceva, Janey. — Tom? —Nu, Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]