1,007 matches
-
Prin privire, Eu mă văd pe mine, dar, concomitent, Îi văd și pe ceilalți, văd lumea și aceasta mă face să stabilesc distanțe și raporturi Între mine și ceilalți. Privirea are ca efect faptul de a mă face să fiu obiectivat celorlalți, pentru ca, la rândul lor, și ceilalți să devină obiectivi pentru mine. „A-fi-privit” ridică unele Întrebări de tipul: De ce sunt privit? Ce crede lumea despre mine? Ce vrea de la mine cel care mă privește? În orice caz, devine cert faptul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
opun patologiei medico-psihiatrice. Negarea nebuniei Nebunia este o experiență sufletească. Ea este interioară persoanei umane și, prin urmare, subiectivă. Ceea ce se vede În afară, sub formă de acțiuni, limbaj și idei, conduite, schimbări de atitudini și sentimente sunt fapte care obiectivează experiența subiectivă interioară a nebuniei. De fapt, noi vedem cum este bolnavul psihic, dar nu putem ști ce este el În interiorul său. Deducem sau presupunem aceasta din faptele obiective pe care, din punct de vedere clinico-psihiatric, le etichetăm drept simptome
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
magma acestei cărți, Al. Poamă strecoară, cu suplețe pedagogică, un excelent îndreptar etic pentru tot ce efectul coroziv al existenței a diminuat (uneori înlăturând total) din structura ființei noastre primare. În plan estetic, rezultatul acestei întemeieri se poate percepe ca obiectivat de imploziile ce le declanșează în sensibilitatea noastră. Ansamblul volumului propune un alt orizont, suprapus morfologiei lumii reale și deosebit de esențial de acesta prin faptul de a fi creat o structură unică, un nou și extrem de particular microcosm. Este (în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fost cel mai drag pe lumea asta și care, pe atunci, purta încă pantaloni scurți, examinat timp de șase ore și patruzeci și cinci de minute de un grup de reputați profesioniști freudieni. După părerea mea, poate că nu absolut obiectivă, numai că nu i-au luat o probă de creier spre analiză, și ani de zile m-a urmărit ideea că doar ora foarte înaintată - două noaptea - i-a împiedicat s-o facă. Așadar, intenționez să mă arăt inflexibil. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
celelalte cazuri. Dar și cronicile și documentele asiriene vorbesc despre alte națiuni numai când sunt menționate în listele de cuceriri sau de tributari. E interesul unui mare imperiu care are o politică internațională de expansiune. O istorie complet „dezinteresată” sau „obiectivă” este un fapt foarte rar, dacă nu chiar inexistent în antichitate. În realitate, astăzi situația este diferită deoarece criteriile istoriografiei s-au schimbat. Dar rămâne adevărul că „istoria obiectivă” este un ideal aproape imposibil de atins. Capitolul 7 Israel și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mâncat încet, cu pauze mari, o prăjitură. Priveam afară prin vitrina gălbuie. Erau femei frumoase în cojoace albe sau în paltoane fanteziste, erau străini, negri sau arabi, zgribuliți în canadienele lor cu guler mare de blană, încercam degeaba să mă obiectivez, să ies din mine, să lupt cu boala psihică a dragostei mele. Imaginile dinăuntru le copleșeau pe cele din afară. Luni, Gina nu a venit la școală. A doua zi a apărut la prima oră după ce intrase profesoara. A rămas
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care permit crearea de noi produse, aplicarea de idei noi, inventarea de lucruri noi: produse tehnice, științifice, literare, organizatorice etc. ► Stimulare intelectuală activități ce oferă posibilitatea de a învăța ceva nou și solicită o gîndire independentă, capacitate de reflexie. ► Reușită obiectivă munci cu caracter executiv, finalizate prin produse concrete și care dau sentimentul de satisfacție prin buna executare a sarcinilor profesionale. Independență ocupații care îi permit per-soanei să lucreze după propriul ei ritm și să aplice propriile idei (concepții). ► Prestigiu ocupații
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
acum ! De ce, Ivona, de ce ? Adevărul... Ortansa Cristide își pune cu gesturi repezi fardurile în portfard, își aranjează geanta pe umăr, își trage mănușile, își potrivește borul pălăriei cu mâna înmănușată - mai jos, mai sus. — însă n-avea grijă că natura, obiectivă și ea, compensează : pe una pocită o face în schimb inteligentă, alta e frumoasă și temperamentoasă, numai că e prea modestă, și pierde... Și tot așa... Țuțu n-a avut mintea și puterea de muncă a lui Tudor, în schimb
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
opinia mea, o capodoperă, iar Gabriela Adameșteanu, unul dintre cei mai mari prozatori din literatura română postbelică. Sanda Cordoș, în lumea nouă, Dacia, Cluj-Napoca, 2003 * Comparată în mod inerțial, până la saturația analogiei, cu Hortensia Papadat-Bengescu (feminitatea expurgată de sentimentalism și obiectivată prin cruzime prozastică), Gabriela Adameșteanu urmează cu o consecvență minuțioasă programul de modernizare a romanului autohton schițat de Camil Petrescu. în această Dimineață pierdută, lumea exterioară apare numai ca o răsfrângere (retroproiectivă sau simultană) a unor realități interioare distincte, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
punctul de vedere al actualizării realului pe care literatura (fie și prin controversatul gen al ficțiunii autobiografice), deopotrivă creație genuină și document mărturisitor, o operează neîncetat. În majoritatea cazurilor, subiectul (ori factorul declanșator al acestuia) pare destul de simplu și este obiectivat printr-o reducție la esențial. Ne aflăm în fața unor instantanee ale intimității, cu toate anatemele ei, surprinse de un fotograf la fel de iscusit precum fusese în secolul XX Marguerite Yourcenar, cea din ampla trilogie dedicată Labirintului lumii. Așa, de pildă, în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
entități urbane într-o aglomerare în care nucleul central pare a fi atît de îndepărtat de împrejurimile sale imediate? Ultimul capitol va trage concluziile asupra dificultăților acestei dihotomii care marchează profund spiritele. Orașul este produsul unei interacțiuni permanente între socialul obiectivat în edificii, forme urbane, instituții și reglementări și socialul încorporat în locuitori. Fie că vorbim de alcătuirea socială, de comportamentele electorale sau de raporturile cu periferia, viața pariziană rezultă din dinamica dintre aceste două forme ale socialului, într-un oraș
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
împart societatea se suprapun cu cele care împart orașul, societatea structurînd orașul după chipul său. Marii burghezi au creat pe terenurile legumicole din zona pariziană de vest cartiere frumoase, cu străzi largi și imobile bogat decorate. Aceste forme urbane cristalizează, obiectivează și accentuează poziția dominantă a celor pentru care au fost construite aceste locuințe. În același fel, imobilele modeste care corespund cartierelor periferice din nordul și estul Parisului exprimă, prin absența decorațiunilor fațadelor, prin dimensiunile mici ale locuințelor și îngustimea străzilor
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
venituri suficiente pentru a putea locui și activa într-o capitală care a devenit inima unei aglomerări urbane de mai bine de 2 milioane de locuitori. Dar dacă Parisul se transformă fără încetare, există o perioadă de întîrziere a socialului obiectivat în formele urbane în raport cu socialul încorporat în agenții care vin să se înghesuie în cartierele pe care au pus ochii. Cutumele orașului se schimbă mai repede decît formele urbane împietrite în clădiri. Aceste decalaje conduc la contraste cu atît mai
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
concentrează puterea politică, o populație și un patrimoniu care reprezintă o parte esențială din bogăția și potențialul Franței. Puține dintre orașele lumii centralizează într-un spațiu atît de restrîns atîta valoare socială, încorporată în indivizi, atîta bogăție materială și simbolică obiectivată în lucruri, instituții, monumente, muzee. Această concentrare este produsul istoriei ultimelor două secole, în care Parisul s-a dezvoltat într-un ritm mult mai rapid decît provincia, atrăgînd provinciali, iar apoi imigranți provenind din ținuturi din ce în ce mai îndepărtate. Aceasta spre marele
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
deschisă în care fiecare observă proximități, diferențe, distanțe, inegalități. Parisul le indică locuitorilor săi, celor care vin aici să muncească și vizitatorilor săi unde anume se situează în spațiul social. Viața pariziană este produsul mereu reluat al interacțiunii dintre socialul obiectivat în oraș și cel prezent în agenții sociali. Societatea este totdeauna acolo, în cele mai înguste unghere ale orașului și în cele mai mici pliuri ale trupului. Parizienii sînt modelați de orașul lor, fie că sînt născuți aici sau nu
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
înseamnă „verde cu roșu“? — Chiar acum voiam eu să-ți pun și eu aceeași întrebare. Nu era prima dată că gândeam același lucru, în același timp. A zâmbit. Totuși nu atât de luminos cum zâmbește domnul Dan Crețu. Iată ce obiectivă pot fi! — Nicu mi-a transmis un mesaj cifrat, ca la șarade: „Ora 5, verde cu roșu“. Fără zi, fără loc, iar faptul că am venit azi și aici e o îndrăzneală, mai ales după ce luni am avut onoarea să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deviante patologice și actele agresive săvârșite cu ferocitate precum și provocarea de leziuni multiple prin mijloace de atacare din cele mai diverse. d) personalitatea demențială autorul consideră definitoriu în diagnosticarea degradării personalității în sensul unei regresiuni a eficienței proceselor psihice globale obiectivată în conduite predominant agresive impulsive, reactive sau instabile. Pentru analiza și, chiar, judecata faptelor comise de delincvenți este extrem de semnificativ a se ține seama de gradul de sănătate psihică a individului cu scopul de a stabili nivelul de responsabilitate intelectuală
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
lor colocvii Diotallevi Îi anticipase lui Belbo ceea ce avea să-i spună În ultima zi. Belbo era pe cale să-și dea seama că faptul de a se confunda cu Planul era rău, poate era chiar Răul. Dar, poate pentru a obiectiva Planul și a-l restitui În dimensiunea lui pur fictivă, Îl scrisese, cuvânt cu cuvânt, ca și cum ar fi fost memoriile colonelului. Îl povestea ca un inițiat care și-ar comunica ultimul secret. Cred că pentru el era chiar tratamentul: restituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
legea economiei de material și de spațiu, ci după legea, bogată în rezultate estetice, a utilității”. Utilitatea funcțională „constructivă” - expresie a necesităților colective ale unei epoci - nu trebuie confundată însă cu utilitarismul „de comandă”, ea ține de o evoluție așa-zicînd „obiectivă”, fiind comandată exclusiv de spiritul timpului: „un stil arhitectonic nu ia naștere pe planșa unui arhitect comandat și nu se impune ca mobilele lui Brumărescu, ci e rezultatul necesităților materiale și al efortului colectiv al unei epoci. Stilul impus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că toate măsurătorile care implică spațiul și timpul își pierd semnificația absolută și ne-a obligat să abandonăm conceptele clasice de spațiu și timp absolut”( cf. Capra, Fritjof, op.cit.). Din perspectiva infinitului, atât timpul, cât și spațiul îsi pierd valoarea obiectiva. Totuși nu este vorba de un abandon total, deoarece până la un punct existența obiectivă a timpului este justificată. Este aceeași problemă a punctului de vedere. Dacă privim dintr-o perspectivă tridimensională, obiectivitatea este valabilă. Cassirer susține că până și timpul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
este o stare de singurătate interioară, în care nimic din afară nu poate ajuta. Este un mare avantaj că poți suferi singur. Ce-ar fi dacă fața omului ar putea exprima adecvat toată suferința interioară, dacă în expresie s-ar obiectiva întreg chinul interior? Am mai putea sta de vorbă între noi? N-ar trebui să vorbim atunci cu mâinile pe față? Viața ar fi realmente imposibilă dacă tot ce avem noi ca infinit de simțire ar fi exprimabil în liniile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și paradoxală, când liniile și contururile feței deviază în forme de o stranie expresivitate, când orientarea privirii e furată de lumini și umbre îndepărtate, iar gândul urmează șerpuirile unei astfel de crispări? Adevărata disperare intensă și iremediabilă nu se poate obiectiva decât în expresii grotești. Căci grotescul este negația absolută a seninătății, această stare de puritate, transparență și luciditate atât de departe de disperare, din care nu pot răsări, în primul rând, decât haosul și neantul. Ați avut vreodată satisfacția bestială
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să poți să mori aruncîndu-te într-un gol infinit! Complexitatea grotescului răsărit din disperare rezidă în capacitatea lui de a indica un infinit lăuntric și un paroxism de cea mai extremă tensiune. Cum ar mai putea acest paroxism să se obiectiveze în ondulații plăcute de linii sau în puritate de contururi? Grotescul neagă în mod esențial clasicul, precum neagă orice idee de stil, de armonie sau de perfecție. Că el ascunde de cele mai multe ori tragedii intime care nu se exprimă direct
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
experiență a agoniei și nici o senzație a morții. Ei viețuiesc ca și cum viața ar avea un caracter de definitivat. Este în structura echilibrului superficial al oamenilor normali de a simți viața într-o autonomie absolută de moarte și de a o obiectiva pe aceasta într-o realitate transcendentă vieții. De aceea, ei consideră moartea ca venind din afară, nu dintr-o fatalitate lăuntrică a firii. A trăi fără sentimentul morții înseamnă a viețui dulcea inconștiență a omului comun, care se comportă ca și cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu expresia. Sentimentul agoniei, fenomenul complex al muririi, când se manifestă se și consumă. Este o suprapunere între act și realitate; căci actul nu mai este o manifestare a realității, ci realitatea însăși. Lirismul absolut - pornirea totală de a te obiectiva - este dincolo de poezie, sentimentalism etc.... El este mai aproape de un fel de metafizică a destinului, căci în el o actualitate totală a vieții și conținutul cel mai adânc al ființei se manifestă pentru a se rezolva într-un fel sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]