381 matches
-
pun pe organul degerat. Fierea porcului de asemenea poate fi folosit pentru tratarea degerăturii. O albitură, o cârpă sau un chindeu, se înmoaie în vinarsul în care a fost pusă să stea câtva timp o rădăcină de spânz, apoi se oblojește cu ea organul degerat. - Dureri de cap. Se folosesc frunze de curechi verde, foi de nuc, foi de hrean, aluat sau oțet de mere. Uneori bolnavii se aburesc cu pleavă de fân sau cu vin. În cazul din urmă, luând
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pături aspre. Sunt sigur că lui Îi place și-i priește aici. Noaptea părințelul stăpânește de unul singur peste vastitatea acestui dormitor amintind de o sală de clasă amenajată pentru Îngrijirea răniților pe timp de război, În care el se oblojește În tihnă cu hârțoagele și sticlele lui de rom și votcă, risipite câteva pe sub masă, dar cele mai multe rătăcindu-se și prăfuindu-se printre fiarele din hangar. După ora unu n-am mai fi putut să stăm afară pe zăpușeală nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
toată, restu’ până la cinșpe mii, păi ce vorbă-i aia, băiețică? Parcă mai văzusem una sau două pline, printre sticlele alea goale de sub masa cu cărți sfinte, oh, curg toate apele de pe mine și tremur tot de cât m-am oblojit pe sacii ăia. Și nu se mai termină odată, să ne vedem odată fugiți... E Întuneric, parcă lăsasem lumina aprinsă. Toată noaptea o ținem așa și mai cu seamă de când Andrei i-a Înțepenit contoaru’ lui moș Victor, și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai avut timp să văd, după ce am luat-o repede Înaintea ei prin lumea coborâtă din trenul de Timișoara, cu pâinea sub canadiana lui Hansi. M-am așezat pe o bancă din capul peronului să mănânc. Pe măsură ce-mi oblojeam rana din stomac, ochjii mi se redeschideau și-mi reaminteam. Dintotdeauna m-au fascinat chipurile oamenilor. Imperceptibila lor transformare de la o secundă la alta și curgerea ireversibilă prin vârste mi-au propus În răstimpuri erecții dureroase ale văzului și minții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
făcut cu poporul? Ce-ați făcut cu dragostea mea dintotdeauna, căreia zi și noapte i-am spălat picioarele cu limba și-am amețit sărutându-i crusta de jeg și muci uscați? Toate juliturile și beliturile Îmbâcsite de murdărie le-am oblojit cu gura mea și buzele mele Într-un geamăt orgasmatic atotcuprinzător. Noi suntem poporul! Eu sunt poporul, bestii nemernice! Mi-am Întors privirea Înlăcrimată spre priveliștea meselor din restaurant și ei erau peste tot și erau mulți. Poporul răbda și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce a lăsat în urmă, urgia... luând-o de la capăt. A o lua mereu de la capăt, e un fapt obișnuit pentru ei... nu se sperie, nu se tem... s-au învățat din tată în fiu... ... În timp ce, după Armistițiu, românii își oblojeau rănile lăsate de cumplitul război, pe Continent marea aventură a secolului nu se sfârșise. Germania lui Hitler, nu era încă înfrântă. O forță multinațională, din care și România era parte, se pregătea împotriva celui de-al treilea Reich. La sfârșitul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
abstractă de sine. Medicamenta Azi m-am lovit rău la un picior, umblând desculț pe malul mării. A fost din cauza unei cochilii tăioase. Încă sângeram când m-am întors acasă. Aia, cu un surâs ironic, s-a apucat să mă oblojească. Sigur, metodele ei sunt diferite de cele ce se folosesc la Roma. Întâi și-ntâi m-a dus în curte unde se scaldă găinile în praf și m-a pus să stau pe un trunchi. Fără să mă prevină, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sus și tare, că alegerile au fost falsificate. Vă mai amintiți de revoluția din 1905-1907 din Rusia. A fost o repetiție generală pentru revoluția din 1917. Atunci Stolâpin a umplut Rusia cu spânzurători (cravatele lui Stolâpin!) Acum, la Chișinău, se oblojesc rănile, se plâng morții, iar în turbinca lui Voronin încape și opoziția și România. Cred că la Chișinău s-a făcut o repetiție generală. 7 mai 2009 Tainul parvenitului Motto: „Dacă dai nas lui Ivan, se suie pe divan” (Din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de credință Într-o zi ne-a fost aruncat în cameră, ca o zdreanță, un bătrân numai piele și oase, bolnav și gângav la vorbire. Defecțiunea nu o avea din naștere, ci din cauza suferințelor îndurate. Distrofia era evidentă. L-am oblojit și am început să vorbim cu dânsul. Nu putea deschide gura complet, mai mult bolborosea sau șuiera cuvintele printre cei câțiva dinți care-i mai rămăseseră. Acest cadavru viu era profesorul universitar dr. Topa, ortoped, somitate a medicinii românești, descendentul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bulgarii mărșăluiau pe pămîntul Dobrogei, iar legionarii erau la putere. A trebuit să suspende apariția "Neamului românesc". Și-a luat rămas bun de la cititorii săi cu următoarele cuvinte: "La vremuri de restriște, steagul nu se închină; el este folosit ca să oblojească inima rănită". Iată și cuvintele lui de încheiere: "În centrul luptei noastre s-a aflat cultura națională! Fondatorul și directorul "Neamului româneasc": Nicolae Iorga"161. Avînd în vedere toate acestea, evenimentele din 13 martie 1906 erau inevitabile. Iorga și-a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
am cunoscut-o. Părinților mei nu le-am spus nimic și cred că nici n-au aflat vreodată. Erau oameni atât de simpli și de nebănuitori, și-apoi nu se vedeau niciodată cu nimeni. Clement m-a cocoloșit, mi-a oblojit gelozia și, o bună bucată de timp, povestea mea a constituit un „subiect“ important pentru amândoi. Se complăcea, avea impresia că mă tămăduiește și eu o lăsam să creadă asemenea lucru, dar se înșela. Rana era prea adâncă, și infectată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asta demonstrează superficialitate?! Nu am timp niciodată să privesc răsăritul de soare pentru că nu pot Ține ochii larg deschiși, mă doare lumina, mă dor culorile și atunci aștept cuminte cu sufletul meu și cu mine să vină apusul, să-mi oblojesc rănile și suferințele eu, doar eu cu mine! Sunt propriul meu martor la spectacolul lumii și simt că nimeni, dar nimeni nu știe cât de singurăănu mă simt! SUNT Sunt sclava propriilor mele sentimente și nu pot fugi de ceea ce
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
la latitudinea inițiativei private și așteaptă mai mult de la constrângerea colectivă" (Bougle, 1906, p. 260). Însă nu descriem oare aici un simplu proces de laicizare? Nu este însă deloc așa, iar Bougle spune foarte clar: Dacă fraternitatea religioasă știe să oblojească rănile, ea nu îndrăznește în schimb să sfărâme instrumentul care rănește: dimpotrivă, ea îi permite să funcționeze și să rănească în continuare" (Ibidem, p. 263). De unde ideea conform căreia chestiunea socială nu este doar una morală: Nu există o problemă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Cum să scapi de ele? Pe de o parte e bine să ai curajul să le poți privi în ochi, scăpărând, ca și cum ai privi ultimul adevăr al morții, pe de altă parte, oare nu-i mai bine să înveți să oblojești fantasmele, să le alinți și să le răsfeți, pentru că atunci și ele vor proceda la fel cu tine? Oare? În orice caz, eu voiam să mă scufund cu totul în această fantasmă a mea legată de golful și epava îngropată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
telefon că de fapt am fost la doi pași de țintă. Că după încă o culme, la nici zece minute de mers pe jos, ar fi răsărit Târsa. Dar ar fi fost periculos din cauza furtunii. Până noaptea târziu ne-am oblojit picioarele și ne-am pus comprese, zicând că atât ne-a fost dat: să încercăm. Abia a doua zi, după ce am recapitulat pas cu pas ce-am ratat sau, dimpotrivă, ce-am câștigat, ne-am dat seama că toată aventura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ofere masa, dar era cam zgârcit. Așa că hotărâse să ceară o singură porție de pește pentru amândoi. Bietul locotenent se intoxicase, peștele fiind stricat. Culmea era că generalul nu avusese nimic. Odată întors la Timișoara, locotenentul fusese nevoit să se oblojească; se simțea mai bine, dar era nevoit să se ducă la Viena. Îl urcaseră în tren într-o stare jalnică și ajunsese la Viena, unde un unchi al lui avea un prieten doctor. L-au dus la clinică, l-au
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
pândește insidios, spectrul crimei. Cain poartă pecetea răului îngroșată de gelozie. Societatea modernă valorizează inteligența și disprețuiește vădit bunătatea. Oamenii buni sunt fraierii acestei lumi. Pe ei poți să-i umilești, nu vor răspunde, se vor ascunde doar să-și oblojească rănile sau se vor arunca în vâltoarea vieții ca să poată suporta suferința. Societatea modernă este descendenta lui Cain, de vreme ce Cain e supraviețuitorul. - Steinbeck reinventează o ecloziune a familiei în națiune. Redispune frații în aceeași configurație originară, biblică: pe unii îi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
s-o înlocuiască repede, față de care să nu aibă obligații sociale. Ai încălcat politica firmei, firma te-a suflat cât colo. N-o privește drama ta. Ai încetat să mai fii sănătos, te privește, firma nu are timp să te oblojească, îți dă eventual o proteză care să te ajute să mai reziști. Managerii muncesc cel mai mult, sunt peste tot, știu totul, de ce să ajungi manager? Eficiența este piesa centrală a vieții americane, sensul vieții. Pensionarii se întorc disperați la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
niște "stripuri" de strîns rana, dar nu înainte de a fi astupat-o cu miere de cimbru, ca să potolesc hemoragia. În țară, am continuat să o spăl zilnic cu ceai de cimbru, să înlocuiesc stripurile care mai cădeau și să o oblojesc cu miere de cimbru, pînă la vindecarea completă. Binecuvîntată fie Creta, cu satele și bisericile ei albe și albastre și cu cimbrul ei neprețuit care face să mă regăsesc sub soarele Mediteranei ori de cîte ori gust din mierea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
înconjurat buluc, în spirit de solidaritate fățișă. Titi, Titi, am crezut că te va omorî! Ne-a fost foarte frică! N-am spus nimic. Oricum, spiritul lor camaraderesc și atașamentul spontan față de mine au fost ca niște unguente care îmi oblojeau rănile provocate de această creatură subumană. Dar, în mintea mea traumatizată de acest comportament josnic, se țesea un plan. Dorința de răzbunare mă făcea mai tare, mai dinamic, mai hotărât. Se sunase de intrare. Antropoidul nostru întârzia, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bărbați și poetele, cruciații salvatori ai naturii poetice a omului contemporan. Deși, în cele mai multe cazuri, se pare că nu prea mai avem ce salva, pentru că civilizația actuală conține multe suflete distruse, pe care tot noi, poeții, avem misiunea să le oblojim, și tot la noi vin căutătorii de idealuri, pentru a se mântui. Poezia... asta este: literatură ca elixir și ca leac miraculos. A.B.Ce prietenii literare ai legat de-a lungul vieții? Prieteni de ieri, de azi... Puține și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e izolat și abstract, cînd nu mai e decît clopot de vid în care persistă a viețui numai neliniștea, nesiguranța, închipuirea dezlănțuită. Concluzia practică? Una cunosc: să-și umple tot omul memoria cu fapte bune ca să aibă cu ce se obloji și mîngîia. Ele, singure, pot îndulci scurgerea lentă și rece a timpului pur" (N.S.). O variantă opusă torturii prin timp este tortura conviețuirii cu o sută de oameni într-o încăpere de 20 m.p. tortura prin balamuc. Denunță exigenții, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
terasa Castelului Săo-Jorge trebuie să cuprindă și acele perle ale geniului uman. Chiar dacă nu le-ai văzut cu ochii tăi, îți ajunge să știi că există - este un mod comod până la urmă de a-ți sublima neputința, de a-ți obloji artistic frustrările. Un scriitor are mereu la îndemână această soluție. Îmi întrerup șiragul uimirilor contemplative, căci dintre arbori, pe terasă, apare ca prin miracol Adrian, omul lui Dumnezeu. „Cum ai reușit să ne găsești?”, exclamăm uimiți. „A, v-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
consumator” de sport.) Tot astăzi se joacă meciul Franța-Danemarca la Euro 2000, este debutul Franței, dar pasiunea francezilor pentru fotbal nu are conotații de... destin național, precum în cazul românilor, care, incapabili de fapte pe alte planuri, tind să-și oblojească frustrările istorice cu driblingurile lui Hagi, din ce în ce mai sleite și ele... VITALIE CIOBANU: Mă gândisem într-o primă fază să rămân în oraș, să bat străzile, împreună cu alți vreo doi colegi ce renunțaseră la escapada în podgorii - ca Richard Wagner, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și mi se pare mie cam tristă. Deși de oboseală se leagănă ca un pinguin a reușit să parcurgă și ea cei 30 de km de la ultimul albergue. Se așează liniștită pe un pat, în colț, și începe să-și oblojească picioarele. O admir pentru curajul și statornicia ei. Mă întreb însă de ce este singură. Cu excepția mea și a altor câtorva bărbați, nu am mai întâlnit pe nimeni singur. Pe un alt pat un bărbat sforăie tare și neregulat, adânc încât
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]