1,702 matches
-
care scria ZIDUL MORȚII având desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Dimineață răcoroasă dar cu cer senin la Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și multă lume sosită din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc. - Tu-ți ceara mă-tii, poate dispari de aici, să te mai caut și prin furnicarul ăsta de lume
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
Seara târziu am ajuns și noi acasă. Când m-a văzut mama în căruță lângă tata s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
o cățelușă superbă, care totuși n-a prea avut noroc... Era prin '76, eu eram student în București. Îmi plac și mi-au plăcut mereu animalele, păsările exotice, peștișorii de acvariu, așa ca mai toate duminicile, mi le petreceam prin „oboarele și piețele” unde se comercializau tot felul de vietăți. Într-una din duminici, mai pe la spartul targului, adică spre sfârșit, am văzut o cațelușă foarte frumoasă și am mângâiat-o puțin. Era așa mică! Cred ca avea doar patru săptămâni
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
găsirea informațiilor și a documentelor existente. Contact: Șos. Mihai Bravu, 4 (vizavi de Primăria Sectorului 2). Tel. 021 539.65.38; e-mail: filiala ge@bmms.ro. Program cu utilizatorii: Luni, marți, miercuri: 11-18; joi, vineri: 9-16. Accesul gratuit. Transport: Metrou - Stația OBOR; Tramvaie: 1, 46 - Stația OBOR; Troleibuz 66 - Stația FĂINARI; Autobuze: 101, 330, 335 - Stația MIHAI BRAVU 33. Aveți o problemă cu informația ? Căutați-ne ! Poate o rezolvăm împreună ! Sergiu GĂBUREAC coordonator proiect București 15 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Sergiu GĂBUREAC
MEDIATICA BUCUREŞTILOR (2) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342410_a_343739]
-
existente. Contact: Șos. Mihai Bravu, 4 (vizavi de Primăria Sectorului 2). Tel. 021 539.65.38; e-mail: filiala ge@bmms.ro. Program cu utilizatorii: Luni, marți, miercuri: 11-18; joi, vineri: 9-16. Accesul gratuit. Transport: Metrou - Stația OBOR; Tramvaie: 1, 46 - Stația OBOR; Troleibuz 66 - Stația FĂINARI; Autobuze: 101, 330, 335 - Stația MIHAI BRAVU 33. Aveți o problemă cu informația ? Căutați-ne ! Poate o rezolvăm împreună ! Sergiu GĂBUREAC coordonator proiect București 15 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Sergiu GĂBUREAC - MEDIATICA BUCUREȘTILOR (2) / Sergiu Găbureac
MEDIATICA BUCUREŞTILOR (2) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342410_a_343739]
-
a fost primul loc pe care l-a stabilit, încă de la începutul secolului trecut, Primăria pentru acest lucru. „Ștreca”, vechiul traseu al liniei ferate locale dată în folosință în anul 1898, cale ferată care străbătea orașul legând Ițcaniul cu vechiul obor din zona Arenilor (până în anii primului război mondial, când trupele ocupante rusești au desființat-o scoțând șinele și transportându-le în altă zonă) era tot un loc împânzit de gropi cu gunoaie. Sobe ruginite de tuci, burlane turtite, oale și
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
o uzină electrică încă din anul 1908, existau în anii ’50 încă multe case neelectrificate. Birjele mai circulau pe străzile desfundate alături de „Gaz”-uri cu prelată, cărora li s-au alăturat apoi primele mașini „Volga” și „Warszawa”. În anul 1955 oborul din Areni s-a mutat la Șcheia, iar peste câțiva ani a început demolarea primelor case pentru a face loc noilor blocuri de locuințe. Multe străzi periferice au rămas însă neschimbate încă o bună bucată de vreme. (din volumul în
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
râs! Doi îndrăgostiți se sinucideau și publicul murea de râs. Tot ceea ce se întâmpla era total nepotrivit. Era o confuzie totală între comedie și tragedie! Cu câteva zile în urmă am mers la ultimul mall deschis în București în zona Obor. Am decis să merg la mall pentru că am citit pe site-ul mall-ului că s-a deschis un nou restaurant de sushi acolo. Restaurantul se numește Terra Sushi. Mall-ul este foarte mic, în 10 minute l-ai vizitat
ce au vrut să spună japonezii și ce au înțeles românii. Tratament pentru depășirea neînțelegerilor culturale () [Corola-blog/BlogPost/338014_a_339343]
-
mai scumpă și avantajul este că un bucătar japonez gătește în fața ta, așa că te poți bucura de un live cooking show. Îți recomandăm „Pulpă de miel aveți? Vreau un kilogram, cubulețe”. Ce am pățit cu un un măcelar român din Obor și cu unul turc din Vitan Un alt concept din industria alimentară este acela de free refill. Adică plătești o dată și poți să îți reumpli paharul sau bolul ori de câte ori dorești. Unul dintre restaurantele care oferă free refill este un resturant
„Am fost la all inclusive și m-am îngrășat 7 kile”. Cât pot mânca românii? „Riscul” de a avea un restaurant all you can eat () [Corola-blog/BlogPost/338059_a_339388]
-
E 7 dimineața. Îmi sună alarma, nu-mi dau seama dacă e weekend ori trebuie să merg la școală. Mă sperii când văd că e târziu iar eu trebuia să fiu deja în autobuz în drum spre Gara Obor, locul unde de patru săptămâni energia, creativitatea, iubirea, împlinirile, bucuriile mici își regăsesc sens printre copii. Mă liniștesc și îmi dau seama că e sâmbătă. E ziua în care îmi încurajez puștanii. E ziua în care, deși plouă, noi vom
„Bună dimineața, domnule învățător, ce facem? Îi mai aducem pe copii?” Nouă elevi, un învățător și un maraton pe ploaie () [Corola-blog/BlogPost/337818_a_339147]
-
că n-o venit niciun urs, noi am venit la el!” Unchiu Culiță al lu Pătru nici nu se clintea din cojoc. „Lăsați-l, bă, striga, c-o ia pe-a lui și să duce!” Dacă nu e închisă în obor, oaia pe care o ia ursul pleacă de bunăvoie. A existat un caz la stâna din Slăvei (Parâng) în care ciobanii au întors aceeași oaie de 5 ori din calea ursului și a luat-o ursul a doua zi, pe
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
ursul pleacă de bunăvoie. A existat un caz la stâna din Slăvei (Parâng) în care ciobanii au întors aceeași oaie de 5 ori din calea ursului și a luat-o ursul a doua zi, pe pășune. Dacă ursul sare în obor, nu ia orice oaie: aleargă printre ele până dă de cea potrivită. Ciobanii cred că ursul o vede roșie. Ursul nu ia decât ce îi e dinainte rânduit de divinitate, cu excepția cazurilor când proprietarul oii o numește să fie a
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
La Familia, puștimea a început să se identifice cu zona asta: „Frate, noi suntem din Sălăjan!”. Până atunci, nu prea existau muzici românești care să delimiteze un teritoriu, poate doar „Uite-așa aș vrea să mor / Într-o crâșmă din Obor” a lui Gică Petrescu și alte câteva. La asta au contribuit și autoritățile, care au tot schimbat numele străzilor și stațiilor de metrou, mai ales odată cu schimbările de regim. De exemplu, după Revoluție, stația de metrou din zonă, numită după
Cântec pentru Balta Albă () [Corola-blog/BlogPost/337894_a_339223]
-
să par cam țâfnos. Și poate că pe undeva au dreptate: oamenii au probleme mult mai serioase, mai stringente, mai apăsătoare. Îți recomandăm „Pulpă de miel aveți? Vreau un kilogram, cubulețe”. Ce am pățit cu un un măcelar român din Obor și cu unul turc din Vitan Oferta politică, exemplu de servire mediocră Las deoparte faptul că intenția mea a fost și este alta: să scot la iveală mostre de servire mediocră din România, să le pun pe masă, pentru dezbatere
Alegerile unui client pus în fața unei serviri mediocre și ars la notă. „Da, domnule, o fi furat, dar...” () [Corola-blog/BlogPost/337724_a_339053]
-
dejun...Mc Donald's (cafea, cu lapte, și o prăjitură). Știe că asta-mi place mereu când ajung în capitală. E deja un ritual. Nu plec decât după aceea în oraș. Prânz: la restaurantul iranian, undeva de la stația de metrou Obor, pe Calea Moșilor ... și, la dreapta! Cina: sus, la mall-ul din Militari, la un restaurant sirian. Suntem gurmanzi amândoi. Nu înfulecăm, degustăm! E ca un act de adorație al mâncării. Nu scoatem sunete...ca motanii sau ca cei excitați
IUBIRILE NOPŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344280_a_345609]
-
omului cu adunatul dărilor către Stat, din ce în ce mai împovărătoare. - Dă-l în ceara mă-sii, că-i vom plăti. De-aia merg tocmai la Constanța. Sper să vând ceva și la un preț mai bun. Poate merge mai bine ca la obor la Mangalia. Ai văzut și tu. Țiganii samsari vor să-ți ia munca mai pe degeaba dar își vând tinichelele lor, cât nu face. Numai să te păcălească, fi-le-ar mama lor a dracului de borâturi, spuse tata cu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai erau vreo douăzeci de kilometri până la Obor. Dimineața, când zorile au început să mijească de ziuă, m-am trezit și eu din somnul ce m-a furat în hurducăiala căruței. La ferestrele caselor pe lângă care treceam, a început să se aprindă becurile. Aici nu mai era ca
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
ca la țară, iluminarea cu lampa cu petrol și fitil din bumbac. Prin curți se auzeau câinii lătrând, simțind prezența cățelei noastre, care s-a vârât cu coada între picioare sub căruță mergând în ritmul cailor. Când am ajuns la Obor, care se afla în centrul Constanței, se luminase bine. Tata s-a orientat și a tras atelajul pe o stradă, unde mai erau și alți țărani veniți cu cereale sau alte produse agricole spre vânzare. A deshămat caii, i-a
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
ZIDUL MORȚII având desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Era o dimineață răcoroasă, dar cu cer senin în Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și mulți sosiră din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc. - Tu-ți ceara mă-tii, poate dispari de aici, să te mai caut și prin furnicarul ăsta de lume. Eu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
Seara am ajuns târziu și noi acasă. Când m-a văzut mama în căruță lângă tata, s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea, să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
de cameră cu miros de vanilie, dar totuși am obținut în tot apartamentul o atmosferă care stârnea simțurile. Pentru prânzul propriu-zis, am pregătit o supă gustoasă cu tăiței de casă, dintr-o găină de țară, mare și grasă, luată din Obor, direct de la un țăran. Pentru felul doi am umplut găina după o rețetă a vestitului Radu Anton Roman. Aceasta încă mai sfârâia în cuptor și tot o stropeam cu sosul din tavă să nu se ardă la suprafață și să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
omului cu adunatul dărilor către Stat, din ce în ce mai împovărătoare. - Dă-l în ceara mă-sii, că-i vom plăti. De-aia merg tocmai la Constanța. Sper să vând ceva și la un preț mai bun. Poate merge mai bine ca la obor la Mangalia. Ai văzut și tu. Țiganii samsari vor să-ți ia munca mai pe degeaba dar își vând tinichelele lor, cât nu face. Numai să te păcălească, fi-le-ar mama lor a dracului de borâturi, spuse tata cu
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai erau vreo douăzeci de kilometri până la Obor. Dimineața, când zorile au început să mijească de ziuă, m-am trezit și eu din somnul ce m-a furat în hurducăiala căruței. La ferestrele caselor pe lângă care treceam, a început să se aprindă becurile. Aici nu mai era ca
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
ca la țară, iluminarea cu lampa cu petrol și fitil din bumbac. Prin curți se auzeau câinii lătrând, simțind prezența cățelei noastre, care s-a vârât cu coada între picioare sub căruță mergând în ritmul cailor. Când am ajuns la Obor, care se afla în centrul Constanței, se luminase bine. Tata s-a orientat și a tras atelajul pe o stradă, unde mai erau și alți țărani veniți cu cereale sau alte produse agricole spre vânzare. A deshămat caii, i-a
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
ZIDUL MORȚII având desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Era o dimineață răcoroasă, dar cu cer senin în Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și mulți sosiră din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc. - Tu-ți ceara mă-tii, poate dispari de aici, să te mai caut și prin furnicarul ăsta de lume. Eu
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]