2,067 matches
-
Pentru că ne dă sentimentul că nu se mai termină. Autorul nu ne lasă s-o parcurgem repede, ne hărțuiește poetic, ne exasperează. Vrea neapărat să facă paradă de simboluri ezoterice și, mai ales, să nu semene cu alți autori. Evită, obsesiv, ceea ce consideră a fi limba de lemn a prozei și folosește, cu o consecvență care frizează fanatismul, o limbă de lemn de cireș. Care, până la urmă, tot o limbă de lemn este. Un personaj al cărții apare la un moment
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dar nu reiese de nicăieri că este vorba de un personaj privit cu dezaprobare. Dimpotrivă, totul te face să crezi că autorul însuși este cel care se confesează. În texte scrise la persoana întâi, el se referă de multe ori, obsesiv, la viața sexuală, agrementată cu tutun și alcool: „Nu există religie mai mare decât orgasmul, / a spus și am crezut-o. / La ora aceea munceam la una din religii. / Nu eram nici zeu, nici profet, / iar sfânt cu atât mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
încercări (infructuoase) să o convingă pe iubita lui să fie mai îngăduitoare, bărbatul o cere în căsătorie și ajunge la deznodământul ‹ dorit cu atâta pasiune. Răsuflăm și noi, cititorii, ușurați, pentru că ne dăm seama ce greu este să te gândești obsesiv doi ani la ceea ce cu puțină înțelegere din partea femeii s-ar fi obținut în zece minute. Necunoscuta avea ochii albaștri îi aduce în centrul atenției pe călătorii dintr-un compartiment de tren. Unul dintre ei, Ovidiu, un tânăr fără situație
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ne comunice poetul prin intermediul lor. Dar poate că e mai bine să nu aflăm. Eminescu - personaj de roman polit ´ ist Mihai Eminescu - ne explică G. Călinescu - avea în minte un cititor ideal atunci când își scria versurile: Titu Maiorescu. Dorința lui obsesivă de perfecțiune se explică prin această continuă raportare la exigența celui mai competent critic din vremea lui. Dacă ar fi jucat fie și numai acest rol în viața poetului, Titu Maiorescu tot ar fi meritat recunoștința noastră, a posterității. Iată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2000) cuprinde sute de imagini hazardate, care derutează și obosesc. „Aștept - ne anunță poetul - lângă ugerul plin/ al statuii unei capre antice.“ După lectura acestor două versuri, nu mai putem urmări ce ni se comunică în continuare, pentru că ne gândim obsesiv la ugerul statuii. Va putea, oare, poetul să-l mulgă? Când reușim, în sfârșit, să depășim această întrebare, lăsând-o fără răspuns, descoperim alte năstrușnicii, și mai uimitoare: „De dorul tău, mai mare decât o diurnă / de bau-bau printre mestecenii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se adresează: Dom' Juncu, pot să vă dau un sfat? Cine sînteți dumneavoastră? Întîmplător eram în cartierul domniei voastre. Ce sfat? Nu mai insistați prin apropierea locuinței. Oamenii vă cunosc foarte bine și... nu merge. În plus, intervine și acea obsesivă întrebare: "De ce el și nu eu?" Ce profesie aveți? Profesor. Sau sociolog, dacă vă convine mai mult. Mulțumesc mult, domnule profesor. Din acel moment Juncu a început să abordeze alte zone din colegiul în care candida. Este normal ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bun n-a avut ce face și l-a achitat pe animalul care și-a bătut joc de ea. Acesta, pe nume Șișu, a rînjit satisfăcut și a ieșit cu matahala aceea neagră ca smoala iadului. Liana plînge și repetă obsesiv: nu-i nebun, dom' judecător. În sinea ei a luat o decizie fermă: Îmi voi face dreptate. Șișu era aproape vecinul ei, la a patra casă. Erau cele patru case care aveau grădina din spate, brăzdată de un rîuleț. Vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce m-a determinat să scriu despre un tip, dezagreabil, ce-i drept, dar extrem de prezent în țara noastră? Pe strada Florilor umblă fără nici o țintă Cozmin, un flăcău handicapat și al nimănui. Este mereu flămînd și ochii săi caută obsesiv ceva de mîncare. Handicapul lui Cozmin este mintal, nu însă foarte pronunțat. Cineva l-a pus să care un cărucior, plin cu crengi uscate, luate din pădure. Cozmin tîra căruciorul și crengile zgîrîiau toate mașinile parcate. Bietul băiat nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de mai sus, obțin principatul cu greutate, dar îl stăpînesc apoi cu ușurință", argumentată prin cariera lui Hieron sau Agatocle, fiul de olar ajuns rege, se adaugă mai tîrziu, în Discorsi, în chip de glose, alte observații pe aceeași temă obsesivă. Suprapunerea situației vizate pe biografia proprie e încă mai frapantă: "Se vede aici ce poate să facă un om de bine, abil și înțelept, care are experiență, și ce utilitate poate să aibă pentru concetățenii săi, atunci cînd meritul și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu tesla o dată, de două ori. Flacăra care a țîșnit a fost ultima imagine pe care Viorel a văzut-o În viața aceasta. A auzit și detunătura grenadei Înainte de a-și pierde cunoștința. Că grenadă era oul care se ținuse obsesiv pe urmele lui În acea zi, a aflat mai tîrziu de la oamenii mari. Curios e că-și amintește cele mai mici amănunte ale acelei zile de 14 decembrie și că senzația de fapt trăit a rămas foarte vie: cum a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ce se întâmplă dincolo de ușa interzisă ? Cât este de subțire firul care o leagă de viață ? Și oare suferă mult ? Ce pot face ca să o ajut ?" Până la un anumit punct, gândurile tatălui și ale fiicei sunt chinuite de aceleași întrebări obsesive. Dar, după un anumit timp, căile nevăzute ale gândurilor celor doi se separă. Amintiri disparate și lipsite de importanță, nimicuri din viața lui comună cu Dora plutesc ca niște nori ușori în gândurile lui Victor : "Balul studențesc de la Bagdasar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
evoluat... Iar eu acum știu, am intervenit de câteva ori, iar ultima oară chiar azi la nervul IX... De ce n-aș încerca ?" Rațiunea care a îndepărtat până acum acest gând cu veșnicul răspuns "E prea târziu" se confruntă cu reproșul obsesiv că și-a abandonat copilul și nu a încercat pentru el chiar și imposibilul. Se refugiase în profesie și reușise să aducă atâtor pacienți o ușurare. Mâinile lui destoinice readuseseră din neant atâția bărbați, femei, copii... Numai pentru fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Timișoara! Au răspuns o mie de glasuri într-unul singur, fără să mai țină seama de situația în care se aflau... * * * Un manelist răgușit, puțin amețit și cu salivă pe buze, împreună cu o colegă tabagică, ambii cu privirea vidă, interpretau obsesiv aceeași strofă a unui posibil șlagăr: Haide Escu la putere!/ Scapă țara de lichele!/ De coirupți și marii hoți,/ Să dai de pământ cu toți! Și întreaga comédie se derula ca urmare a promisiunilor ferme de la marele miting electoral că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în timp ce zarva previzibilă trebuia aplanată imediat, sau mai bine zis, motivul acesteia trebuia înlăturat numaidecât; era absolut conștientă că starea de foame a copilului ajunsese la un punct critic și pentru ameliorarea situației exista o unică soluție, anume acel cuvânt obsesiv papa-papa imperativ de pe buzele frățiorului. Într-un târziu, când s-a mai apropiat de casă, și-a dat seama că ținea cănița buclucașă ca și cum ar fi fost plină, spre amăgirea lui Costi, a considerat pentru început. Apoi și-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
poți lua locul unui mort, dar admiram atitudinea eroică a Ninetei care, în fața morții, iată, nu se dădea bătută, nu lăcrima, nu se văicărea. Și-n vreme ce ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre Făt-Frumos din lacrimă, Nineta întreba obsesiv, scrutându-i pe purtătorii de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat cu batistele înlăcrimate, în timp ce Nineta strângea cafelele și o afurisea pe Gina, nesimțita care iar a stins, ca o țoapă ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
al povestirilor lui Rareș Tiron are propriul său destin și, în sufletul fiecăruia, se dă în permanență o luptă aprigă și extenuantă. Marius, personajul central al povestirii, „deși nu auzise de cuvântul fatalitate, fatalitatea auzise de el”. Și aici, revine obsesiv motivul oglinzii: trăim vieți paralele, pare a spune tânărul erou, incapabil să deslușească tainele inefabile ale unei iubiri ideale. Dragostea neîmpărtășită este adesea cauza „sechelelor adânci ale sufletului” personajelor sale. Bătrânul frustrat din proza omonimă își face grave procese de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
recompună, cu instrumentele unui artist al transcendentului, ideea pură, Urbild-ul feminității japoneze. Și totuși, dacă acceptăm această premisă, loc comun al studiilor postmoderne de gender cu tematică japoneză, se naște întrebarea: ce ne dezvăluie atunci, despre bărbatul japonez, această nevoie obsesivă de a portretiza femeia în acești termeni? Răspunsul pare să fie conținut tot în piesele clasice de kabuki: de cele mai multe ori, copila inocentă și lipsită de apărare se transformă, după suferința provocată de iubitul care o înșală, într-un demon
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu s‑a pierdut !“ Crima lui Aleksei Ivanovici este și ea una metafizică : a ucis dragostea. Între cele două obsesii ale jucătorului, Polina și ruleta, a Învins cea din urmă. Relatarea jocului cîștigător la ruletă posedă toate atributele unui discurs obsesiv : cifre, enumerări, reveniri, menite să anuleze trauma reală. Într‑adevăr, „poet“ fiind (să ne amintim scrisoarea la care am mai făcut apel), banii cîștigați sînt pentru el un fel de operă de artă : „Mormanul uriaș de bilete și de fișicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
să înfiripeze promițătoare dialoguri. Dar în acea dimineață Armanca nu era prezentă pe forum (ultimele sale mesaje fuseseră postate în seara precedentă), așa că Bart se apucă să citească celelalte mesaje (câteva nu constau decât în vorbe obscene repetate în mod obsesiv și injurios la adresa susținătorilor președintelui, în ciuda avertismentului că asemenea mesaje ar fi urmat să fie șterse în mod automat - aiurea! tot acolo rămâneau), după care redactă el însuși câteva mesaje, în care își exprima satisfacția că, în fine, după atâția
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
energetic format din centri energetici prin care absorbim energie din univers și canale speciale prin care energia aceasta circulă... Atunci când, din diferite motive, energia care trebuie să circule stagnează într-un loc, acolo apare boala... La fel gândurile rele, repetarea obsesivă a acelorași gânduri negative, mânia, furia și supărarea se materializează în energie stagnantă, ceea ce afectează anumite organe. Medicina alopată poate aparent să vindece unele dintre bolile provocate de cele enunțate anterior, dar boala va reveni dacă nu reușești să controlezi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întoarce mereu la trauma pe care tînărul de 28 de ani trebuie s-o fi trăit-o atunci. De altfel, personajele feminine care apar în carte, precum și reflecțiile pe care filozoful le face pe seama erosului, aduc toate cu niște variațiuni obsesive, executate în jurul unei singure teme prevalente: pierderea iubitei. E atîta suferință în stufoasa retorică a lui Kierkegaard încît toate încercările de a o decanta sub forma nuanțărilor, distincțiilor și însemnărilor ironice au un efect invers: în loc să ascundă sursa, o dezvăluie
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
au făcut-o în sudul Italiei, la Taormina. Femeia a renunțat, în ultima clipă, să-și însoțească iubitul în ascensiunea pe Etna, episod care va duce la ruperea relațiilor dintre cei doi. Pe tot parcursul romanului autorul se va întoarce obsesiv spre această excursie, va analiza fiecare gest și cuvânt, va da liber imaginației pentru a-și alimenta gelozia cu cele mai scandaloase scenarii. Spiritul posesiv al bărbatului, gelozia sa maladivă, tenacitatea în a căuta semnele trădării și permanentul balans psihic
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
cele ale maestrului, au evidențiat faptul că pentru fiecare dintre ei moștenirea cézanne-iam a însemnat altceva. Pentru unii, arta lui Cézanne a însemnat redefinirea relației dintre structură și culoare și renunțarea la opoziția dintre volum și suprafață. Pentru alții, tratarea obsesivă a unui același subiect sau impulsul către abstract. În sala centrală a expoziției, lucrări de Matisse, Picasso, Jasper Johns, Brice Marden, au fost grupate în jurul unor variante de mari dimensiuni ale „Personajelor la scăldat", picturi în care Cézanne, îmbinând „realitate
Paul Cézanne și arta secolului al XX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6789_a_8114]
-
deschide către un orizont mai larg, cel al unei societăți profund corupte, alienate de la îndatoririle cetățenești, pornind de la aparatul ei polițienesc. Povestea sună cunoscut, regimurile de tip dictatorial din Europa Centrală și de Sud-Est au practicat pe scară largă grija obsesivă a poliției față de cetățean. Aici, regizorul a putut servi pe larg mai multe feluri dramatice instrumentate parcă pentru o campanie electorală, abuzul contra femeilor fiind unul dintre cele mai atrăgătoare. Un medic sadic, o soră așijderea, altele construite după tiparul
Exchange office by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7438_a_8763]
-
află în marile muzee europene sau sunt executate în concerte simfonice și de operă, regimul lor nu diferă. Efortul lui Odobescu se îndreaptă mereu în același sens: corpul uman (mai ales cel feminin tînăr, ce exercită asupra prozatorului o atracție obsesivă), veșmintele, gesturile, sunetele apar extrem de actuale, se prezintă în fața noastră. Operațiunea ține de imaginație, dar mai ales de traducerea ei verbală: "Scena se petrece la poalele unei stînci păduroase, pe care o încunună un castel feodal cu turnuri și cu
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]