809 matches
-
aceiași ce hotărâseră perfectarea ei <ref id="30">30 Cf. Keith Hitchins, România, 1866 1947, București, 1994, p. 158. </ref>. Caracterul secret al tratatului a constituit, În egală măsură, un viciu de fond, prevederea Înscrisă la art. 6 și cu obstinație reluată la fiecare reînnoire făcând practic ca impactul său asupra opiniei publice (În România și În Ungaria) să fie aproape nul. Datorită secretului, parteneriatul cu Tripla Alianță a rămas pentru România reală o experiență superficială, societatea românească, spre deosebire de cea italiană
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
naiv” ideile năstrușnice, „ne-realiste”, În viața sa adultă, ciocnindu-se de indivizii din jur, „treji și deștepți”, care se supun regulilor curente, generale și tiranice, adesea. Ei bine, cât timp va rezista un poet, un dramaturg, un cercetător, În obstinația sa ce nu numai că pare, dar și este „ridicolă” până când, după o trecere a vremii și a alternanței generațiilor, ea va putea fi acceptată? Deoarece, ideile noi, „revoluționare”, radicale la extrem, În artă, litere și științe, nu numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mesageri” care ne obligă să luăm act nu numai de clipele care ne curg sub ochi și se duc, se aruncă să se topească În valurile informe cele mai adesea ale așa-numitului trecut, dar „ei” ne Împing cu acea obstinație și „bunăvoință” pe care o arată părinții unui copil retardat, să „luăm cont”, să „Înțelegem” cu adevărat ceea ce „ni se Întâmplă”. Să „Înțelegem”, adică să avem curajul de a trece de primele straturi reale, dar și Înșelătoare, ale vieții intime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prin pîndă, prin deschiderea intempestivă a unor uși, prin urmăriri; nu am cerut nimănui declarații, nu am forțat confidențe, nu am aprins cărbunii nici unei bîrfe, nu am colportat ceea ce semăna cu acestea. Iar dacă prin parti-pris-uri se înțelege „vînarea” cu obstinație a ceva sau a cuiva, acest lucru nu l-am practicat nicicînd. Am folosit numai „material” ofertat, nimic top secret, strict particular, privat, intimitate nudă. Apropo de „intimități”, pînă să ajungă la mine, multe din cele pe care le „divulg
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să privesc încă o dată locurile natale, de care, pentru prima dată, aveam sentimentul unei despărțiri. Au rămas în urmă, mult prea repede, satul, dealul Oadeciului, petice fumurii din pădurea dinspre Poieni. „Nu, nu mă voi înstrăina definitiv!”, îmi repetam cu obstinație. „Mă voi întoarce, chiar mai des decît am făcut-o pînă acum!”, adăugam. Dar, după numai cîteva minute, mi-am dat seama cît de mare e surpătura interioară produsă de moartea părinților. Toropit de oboseală, am intrat în compartiment. Continuînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Similitudinea cu un animal în cușcă pe care nara- torul o invocă este însoțită și de o retorică idiosincratică care trăiește din hybrisul privirii în exces, al supraexpunerii. Momentul apogetic este legat de apariția unui copil care-l fixează cu obstinație și depășind cu nonșalanța vârstei frontiera oricărei politeți îl atinge, îl pipăie. Privirea copi- lului pare să declanșeze o stare de vertij senzorial, însă ea reprezintă punctul focal, fiind anticipată de privirile cetățenilor. Gestul are un efect devastator, antrenând reflec-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este ceea ce trăiește într-un tropism față de capitală, dar care nu interesează capitala. Rezultă că provincia trăiește într-un cadru ce nu-i aparține, că acesta este un cadru suprapus.” Interesul pentru străin ca mesager al Centrului se reflectă în obstinația cu care acesta este urmărit, atenția îi este dată nu în calitatea sa de persoană, ci în aceea de persona, de purtător de cuvânt al Centrului. Iar naratorul sesizează compactul acestei priviri, privire care reunește interesul întregii societăți provinciale, sau
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
făclie de paște este revelatoare în acest sens. Nebunul, căruia polițiștii îi dau drumul, îl recunoaște pe Zibal, asistența, dar și autoritățile iau act de această privire într-un acord deplin care pune victima la dispoziția călăului. Focalizarea privirii și obstinația ei este o formă de violență sublimată, comunitatea în întregul ei ia act de prezența străinului și îl linșează simbolic. Tropii utilizați reclamă o altă formă de violență colectivă, vânătoarea, cu hăituirea animalului și încolțirea lui, dar și execuția publică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un non-sens, o farsă. Sunt aici premizele literaturii moderne acolo unde sensul dis- pare pentru a face loc nonsensului sau absurdului. Omul nou al secolului care vine nu îi va mai fi rușine de non-sens, ci îl va cultiva cu obstinație, până la delir și oroare, de la avangardiști la misticii revoluționari. Acest trucaj literar este însă evocat într-un alt text care configurează o estetică prin refuzul alteia, un articol care prin titlu se înconjoară de aparențele modestiei : „Câteva păreri”. Caragiale apelează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
câte doi. Această degeminare a per- sonajului, simptomatică la Caragiale, o vom regăsi în tea- trul absurdului la Eugen Ionescu ăBătrânul și Bătrâna în Scauneleă, la Becket ăVladimir și Estragon sau Lucky și Pozzo în Așteptându‑l pe Godotă cu obstinația pentru meca- nisme maniacal-ludice transferate limbajului. Reîntorcân- du-ne la Caragiale, inversiunea figurilor este esențială, chiasmul reglează și tensiunea care face din acest cuplu de forțe un dispozitiv alimentat în permanență de „setea de intemperanță” ăHoria-Roman Patapieviciă a unuia dintre
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
întoarcerea acasă amânată cu fiecare popas de investiție civică și șarjă retorică ca și în Situațiune unde Nae rătăcea atât discursiv, cât și fizic refuzând recentrarea sa în spațiul familiei, al gineceului și al discursului. La fel, Lache refuză cu obstinație reîntoar- cerea acasă, iar discursul lansat în diferite berării și cafe- nele devine expresia acestei forțe centripete care-l scoate permanent în afara spațiului conjugal. A reintra în familie are aici semnificația unei reintrări în sine, a unui rapel la propria
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
concesii realismului socialist, e-adevărat, minime. Cum bine observa Angelo Mitchievici, într-unul dintre cele mai relevante eseuri despre romanul invocat aici1, Radu Tudoran a îndrăznit să viseze la un drum spre Vest, când toată lumea din jurul său îl căuta, cu obstinație, pe cel spre Est. Nodul principal al intrigii din roman e asigurat de Spânu, un vorace tâlhar levantin care teroriza împrejurimile Sulinei, cândva, în jurul anului 1881, și care izbutise să eșueze goeleta L’Esperance, lângă farul de la vărsarea fluviului în
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
din jur pot să te crediteze ca autoritate morală și lider de conștiințe. Să ne uităm, de exemplu, la un Bogdan Chirieac. Un om bă gat în tot felul de aranjamente subterane și afaceri dubioase, care ne este livrat cu obstinație, la televizor, ca mare lider de opinie - specialist, serios și integru. De curând, presa a dat publicității niște documente din dosarul ALRO, cu interceptări ale convorbirilor dintre Chirieac și Dorin Cocoș. Omul este același pe carel știm și din transcrierile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care ne aflam tot timpul în conflict, și trebuia dat semnalul de adunare a „găștii“. Nu se dovedea prea eficient, pentru că în pauze era o hărmălaie de nedescris, pe care nimeni no putea aco peri, dar noi îl încercam cu obstinație. Poate că dacă ar fi fost Tarzan, cu vocea lui penetrantă, iar fi reușit din prima. Dacă, totuși, adunam „gașca“ (adică vreo câțiva băieți din clasă puși pe fapte mari), atunci începea acțiunea. Iar acțiunea se cerea susținută de o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
au un biocâmp oxidativ, față de celelalte, cu biocâmp reductiv, ca orice plantă bună de mâncat; desigur, așa le deosebesc animalele pădurii, nu Însă și omul, care mai e și lacom pe deasupra. Dar ce e un mediu oxidat? Am repetat, până la obstinație, că poluarea, În ansamblul său, Înseamnă oxidarea mediului. Între anumite limite, aceasta e chiar tendința naturală, istorică a mediului. Doar că aplificarea activităților umane, ca urmare a populației crescute excesiv, dar și a pretențiilor tot mai exagerate, provoacă, fie și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care trece pragul casei. Interpretată ca un construct social și lingvistic, la Derrida ospitalitatea are un caracter arbitrar, convențional și non-referențial. Tema liminalității se regăsește în ipostazele ei: "frontiera", "limita", "pragul", "pasul dinaintea acestui prag", prin care Derrida încearcă cu obstinație să fixeze coordonatele "unei geografii imposibile, ilicite a proximității"30. Este perspectiva comunicațională pe care o dezvolta și poeticianul Mihail Bahtin ca expresie a speranței în șansa "construirii dialogice" a lumii prin limbaj 31. Comunicarea cu Celălalt nu este interpretată
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
și larma cu care a fost întîmpinat începutul unui discurs al său: Pentru a fi limpede ce cred eu", profera el vacarm. Pentru a fi limpede ce cred eu", repeta el, impasibil, de mai multe ori la rînd, pînă cînd obstinația sa a cîștigat liniștea și a putut continua. Deschanel era concurentul care îi bara drumul lui Clémenceau spre Elysée. Cu părul pomădat și ondulat cu fierul, rămas tînăr și arătînd bine, și care, printr-un fenomen fără precedent în analele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
reformator al învățământului i-a fost blocată, iar posteritatea nu-l va păstra în memorie decât ca poet. Nici măcar pentru exegeți nu mai există aspirațiile îndreptățite ale lui E. la un post universitar și la Academie. 3. Se crede cu obstinație că pentru periodizarea creației lui Eminescu importante sunt schimbările în statutul personal al acestuia. Adevărul este însă că numai o schimbare în posibilitatea de a-și duce la îndeplinire chemarea a putut marca trecerea de la o perioadă la alta. Evenimentul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
basm. Autorul a subliniat în repetate rânduri că poemele și traducerile cuprinse aici datează din anii 1925-1929, iar la sfârșitul plachetei dă ordinea lor cronologică, sugerând astfel o evoluție, deci momente depășite. Unul dintre ele este influența barbiană, negată cu obstinație, evidentă însă în câteva expresii și în maxima concizie. O adevărată oroare față de retoric și decorativ face ca peisajele să ia aspectul unor stampe din Extremul Orient. La fel, în portretul iubitei sunt reținute numai detalii - ochii „vechi” și „părul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
substanței lirice tradiționale: „Unde ești, glorie și vanitate, / unde, iubito, ai dispărut / cu picioarele tale ce sprijineau universul / unde-ai plecat, ce drumuri ai mai bătut, / ce gropi aprinse ai sărit, / pe unde ai mai plâns cu pumnii în gură?” Obstinația de a păstra formula odată descoperită în structura plachetelor ulterioare - Un domeniu al meu, Astrele negre (1983), Sintagmele nopții (1987), Ce mai e nou cu Apocalipsa (1997) - nu diminuează valoarea operei, în majoritatea situațiilor discursul având resurse de a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
voluntară. Un personaj al lui G. Călinescu, Gavrilcea, își instigă camarazii să bată un gradat care înjosește recruții. Al doilea război mondial nu are parte la noi de literatura consacrată primului din cauză că realitatea lui a fost falsificată cu hotărâre și obstinație. Partea de luptă în Est a fost practic trecută sub tăcere, de am zice că armia română a intrat în răzbel la 23 august 1944. În copilărie nu înțelegeam prea bine de ce cărțile și filmele nu relatează momente despre care
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Licăriri și, în bună măsură, ne propune în grupajul de articole și cronici adunate sub un generic decis și incitant:u Panoramic artistic. Având numeroase informații despre viața artistică ieșeană (muzicală în primul rând, dar și teatrală) și preocupat cu obstinație de personalitățile trecutului mișcării muzicale (Florica Mărieș, Julieta Borcea, de asemenea, Ella Urmă, Maria Toma-Ioanițescu sau George Vintilă), cât mai cu seamă de interpreți tineri (Elena Moșuc, Mihaela Grăjdeanu, Diana Călcâi-Bucur, ș.a. sau dirijorii Bogdan Chiroșcă și Ciprian Ion), Mihai
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
răzeșul de Victor Iusceanu, ori Pescărușul de Roman Vlad (compozitor italian de origine română), Examene, examene de Marius Țeicu, ori Tinerețea unui vis de George Grigoriu ș.a. Iată doar o parte din multele creații (despre unele am mai amintit cu obstinație în intervențiile mele din presă), care s-au bucurat de aprecierea publicului moldav și nu numai, multe din ele în turneele întreprinse în toată țara!... Astfel, Opera ieșeană poate fi socotită, metaforic vorbind, ca poligon liric de încercare. Iată că
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
situația complexă din Republica Moldova, datorată unei îndelungate stăpâniri rusești și sovietice care au modificat compoziția etnică în așa măsură, încât coloniștii rusofoni au rămas, cu toate schimbările politice din Rusia, stat democrat de tip asiatic, purtătorii ideii imperiale. Cultivarea cu obstinație a antiromânismului (oaricare mujic rus și oricare „moldovean” era învățat din școală că România e dușmanul) a dat roade și tot ce a făcut Statul Român în Basarabia, între 1918-1940 și 1941-1944 se reduce în gândirea politică de la Chișinău, la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
e prea mare. Din două una: sau căile pe care le-a urmat pictura occidentală în ultimul secol n-au fost cele mai inspirate, sau se răzbună în mine o anume structură clasicistă, pe care mi-am refulat-o cu obstinație. Mult mai mult m-a impresionat magazinul cu albume de artă contemporană de la parterul muzeului - o adevărată abundență de nume, stiluri și orientări, ce stârnește aviditatea cunoscătorilor și scutură multe pungi, în pofida prețurilor piperate... Lecturile poetice de la Palatul Fernan Nuñez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]