355 matches
-
râu și ne bronzăm. Azi am fost la piață și am cumpărat-o aproape pe toată: am cheltuit o groază de bani pe o cantitate imensă de diverse brânzeturi și fructe, smântână, ouă și așa mai departe. Mihai m-a ocărât groaznic. După-masă vom merge probabil la baie. Nu e viață, ci o săr bătoare. Astăzi e sâmbătă și tu trebuie să te duci să afli rezultatele examenelor. Sunt foarte curios să aflu. Scrie-mi imediat. Circulă zvonuri că învățământul superior
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a fi mai explicite, gesticulau din aripi, lăsând să se vadă frumusețea penajului. Apropiindu-ne ușor de ele, din cauza zgomotului scos de vapor și de gălăgia ce se auzea de pe vas, erau puțin speriate, luându-și zborul, traversându-ne și ocărându-ne cu glasul lor minunat. Altele ce păreau mai vesele se prindeau la întrecere, zburând în preajma vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase ale aripilor, privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
așezase pe lada cuierului, zicând că m-a întâlnit pe stradă și că i-am spus să vină să mă aștepte în birou. Și-apoi, de mai bine de zece zile îmi dă telefoane, fie luându-mă peste picior, fie ocărându-mă. Nu știu dacă ai primit scrisoarea în care îți spuneam că el te credea la Buc[urești], încuiată de mine în casă, ca să uiți și ca să scrii un roman! Bietul băiat! dar, oricum, reușește să mă enerveze. Am aflat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de serviciu care spală cabinele liftului strigând: „la o parte, to varoș“*; la 5½ am să mă duc la școală și, de cum am să trec pragul, menghina are să mă sugrume: „Tovaroș, tovaroș! Corp didactic „mârșav!“** Cozile de topor care ne ocărăsc, pasă mite ca să ne facă bine, să ne educe! Cozile de topor care ne umilesc, ne amenință și ne torturează cu aerul lor victo rios, la tot pasul; întorc capul, prefăcându se că nu te văd, ca pe urmă să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
n-am furat. Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea, și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse. Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc. Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc. Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmașii mei, ocrotește-mă de potrivnicii mei! Scapă-mă de răufăcători, izbăvește-mă de oamenii setoși
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
-Ți sunt ascunse. Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc. Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc. Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmașii mei, ocrotește-mă de potrivnicii mei! Scapă-mă de răufăcători, izbăvește-mă de oamenii setoși de sânge! Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
altora. (2 Tesaloniceni 1,4-9) Aș dori să închei amintind cuvintele Domnului Isus din Matei 5, 10-12 “Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!” Și totuși Îi mulțumim, întrega familie, Bunului Dumnezeu pentru că este alături de noi și Îl binecuvântăm pentru încercările pe care le îngăduie în viața noastră, pentru că
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
impresie proas tă!». Odată, fără nici o ezitare, a luat foarfecele și și-a tăiat părul pe ceafă, în felul clericilor. Mama Angela l-a mustrat și l-a amenințat că-l va duce în Piazza delle Erbe pentru a fi ocărât de mulțime. Dar a rămas o simplă amenințare. Capitolul II Fiul cizmarului (1873-1886) Școlile primare Pe la trei ani, Giovannino a fost înscris la Grădinița de copii Santa Caterina, din Calea Porta Palio. Educatoare era domnișoara Giulia Botteon, o bună educatoare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
evoc perioada aceea din viața mea și să-i explic lui Pastenague de ce n-am fost făcut pionier: o istorie cam încâlcită, cu un profesor de matematici care, nervos și nestăpânit, pentru că a găsit tabla plină de desene, l-a ocărât pe șeful clasei, care pretexta că a pierdut buretele, îl chema Grünberg Ariel și era deja pionier. — Ia cârpa aia de la gât și șterge tabla! i-a spus profesorul Popescu-Zorica. Grünberg l-a reclamat la cancelarie, iar eu - ca să fac
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nu cadă, împreună cu dl Maiorescu și "Junimea", în "aberăciuni" și "elucubrăciuni", căci i se părea 1 Critice, I, p. 366 ăDirecția nouă în poezia și proza romînăî. 2 Poate nu e excesiv de pedant a aminti că, cu acest cuvânt - "pedant" -, ocărăște A. Russo în scrierile sale pe latiniști. Și, un fapt caracteristic, istorisit de dl Panu în Amintirile sale de la "Junimea": la înființarea societății ieșene, care a fost "Junimea", fondatorii se opriseră mai întîi asupra numelui de "Ulpia Trajana"... Dar pentru
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Junimea", el are afirmații care, ca și cea de mai sus relativă la partide, sunt inimaginabile în faza a doua și mai ales în faza a treia. Într-un rând, laudă pe Dimitrie Brătianu, pe care mai târziu îl va ocărî cu cruzime; altă dată, declară că în Rusia s-ar face călăul tiranilor; aiurea prevede cu bucurie că republica franceză (subliniez ambele cuvinte!) va bate pe nemți după pace: altă dată, explică starea anormală a Austriei prin rămășițele trecutului etc.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
așteaptă aici... ar voi să vă vorbească... dar numai d-voastră... De-aia eu l-am trimis pe conul Fănică la telegraf, pentru ca să rămâneți d-voastră singură... Am mințit... nu-i adevărat că-l cheamă miniștrii. Știu că o să mă ocărască, o să mă bată că l-am trimis la cai verzi pe păreți, dar lasă să mă ocărască... să mă bată... Nu e mai-marele meu? Nu e stăpânul meu, de la care mănânc pâne eu și unsprece suflete? L-am mințit, dar
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pe conul Fănică la telegraf, pentru ca să rămâneți d-voastră singură... Am mințit... nu-i adevărat că-l cheamă miniștrii. Știu că o să mă ocărască, o să mă bată că l-am trimis la cai verzi pe păreți, dar lasă să mă ocărască... să mă bată... Nu e mai-marele meu? Nu e stăpânul meu, de la care mănânc pâne eu și unsprece suflete? L-am mințit, dar pentru bine d-voastră, coană Joițico... Îl primiți?... Da? Zoe: (care a stat pe gânduri și n-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
vorbi de rău”, provine din latinescul diffamiare. Interesant de remarcat e că, referindu-se la scrierile celor doi nefericiți interpolatori, Miron Costin, om de cultură latină, spune, în prefața la De neamul moldovenilor, că „nu letopisețe, ce ocări sîntu”. A ocărî, „a face de rușine, a necinsti”, e un slavonism: okaru, „mustrare”. Neculce îl folosește și pe acesta, zicînd despre înaintașul său: „Bine face (Costin) că-i ocărăște (pe Simion dascălul și Misail călugărul) și dzice că (afirmațiile lor denigratoare) sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în prefața la De neamul moldovenilor, că „nu letopisețe, ce ocări sîntu”. A ocărî, „a face de rușine, a necinsti”, e un slavonism: okaru, „mustrare”. Neculce îl folosește și pe acesta, zicînd despre înaintașul său: „Bine face (Costin) că-i ocărăște (pe Simion dascălul și Misail călugărul) și dzice că (afirmațiile lor denigratoare) sînt basne”. Ajuns aci, îmi amintesc că pe defăima l-am mai întîlnit și în Psaltirea în versuri (1673) a lui Dosoftei. Unul din semnele de carte mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
împușcați, iar restul împrăștiați în lagăre de muncă, unde, probabil, doar cîțiva vor fi supraviețuit. Întîlnindu-l pe stradă, l-am întrebat ca de obicei: „Ce mai faceți, domnule doctor?”. Zîmbind, mi-a răspuns: „Nici nu mă laud, nici nu mă ocărăsc”. „Adică?”, m-am arătat eu curios. „Nu mă laud - mi-a precizat el -, căci, iată, n-am reușit de exact o lună și jumătate să citesc o carte, nici să merg la teatru ori la cinema (fiind supraîncărcat cu treburile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
căci, iată, n-am reușit de exact o lună și jumătate să citesc o carte, nici să merg la teatru ori la cinema (fiind supraîncărcat cu treburile serviciului) și constat că unii tineri sînt mai informați decît mine. Nu mă ocărăsc, cînd văd sau aud că a mai murit unul sau altul dintre prieteni și cunoscuți, și cînd îmi dau seama că nu puțini o duc și mai greu decît mine.” Această „filosofie” îl ajută, îmi dau seama, să se comporte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spun că sînt năuce fiin’că tocmai au văzut ursu’. Mă uit în jur. Crengile supraîncărcate se îndoaie pînă la pămînt și se rup. Nimeni nu se obosește să le scuture, să le elibereze de povară. Apare și femeia celuilalt, ocărînd de pe potecă. Nu mai întreb cîți ani are, spun "bună seara" și dispar spre casă. Mă opresc pe la Florica să iau niște brioșe nemaipomenite, ochite cu greu printre gumari, chiloți, sticle cu țuică și oțet... Muncește mult. E tot timpul
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
în drum spre mânăstire în căutarea robului fugar Carfin, se întâlnesc cu o bătrână care-și duce bărbatul muribund la preot. Cum află că omul e bolnav, dar fără să știe exact de ce anume suferă, cei doi încep s-o ocărască pe femeie și trag caii de hățuri pentru a se îndepărta, de frică să nu se molipsească. O atitudine similară față de ceea ce ei percep ca fiind „oameni infectați” o au și polițiștii de la secția 10 din București, în depozițiile lor
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
în zdrențe și vlăguiți. În iunie 1709, în Bătălia de la Poltava, Carol al XII-lea, rănit la piciorul stâng, asistă la atac purtat pe o targă, în timp ce Petru se află peste tot, aleargă, răcnește, împarte ordine, îmbărbătează pe unii îi ocărăște pe alții. Cele 72 de tunuri rusești nimicesc liniile dușmanului. Carol fuge la Tighina aflată sub ocupație otomană. Petru se îndrăgostește de o țărancă suedeza, Marta, harnică, sănătoasă, veselă, scurtă și îndesată, lată în șolduri, cu ochi lipsiți de strălucire
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
unei domnișoare care dorea să-și imortalizeze numele pe balustradele de lemn ale balcoanelor, conform unui obicei, Hogaș a scrijelit cu un cuțit numele întreg și jumătate din prenume, când a fost oprit de o călugăriță bătrână care l-a ocărât. Vizitând biserica, a admirat pictura lui Nicolae Grigorescu, care a reușit să înlocuiască "„toate formele ascuțite și osoase ale chipurilor rusești, care împodobesc zidurile tuturor celorlalte mânăstiri”", cu "„formele rotunde și dulci ale școalei profane”", reușind să redea pe aceeași
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
de oameni, în zdrențe și vlăguiți. În iunie 1709, Carol al XII-lea, rănit la piciorul stâng, asistă la atac purtat pe o targă, în timp ce Petru se află peste tot, aleargă, răcnește, împarte ordine, îi îmbărbătează pe unii sau îi ocărăște pe alții. Cele 72 de tunuri rusești nimicesc liniile dușmanului. Carol fuge la Tighina aflată sub ocupație otomană.
Marele Război al Nordului () [Corola-website/Science/312941_a_314270]
-
în interiorul propriei lumi. Riga Crypto trăiește într-un spațiu caracterizat prin umezeala permanentă, un spațiu impur, în care sunt amestecate elementele primordiale, apă și pământ. Lapona vine din ținuturi înghețate și aspiră la soare și lumină. Riga e bărfit și ocărât de supuși pentru că este nărăvaș și nu voia să înflorească. Lapona în schimb recunoaște că este o ființă polară. Întâlnirea are loc în spațiul oniric și Riga rostește un descântec de trei ori. Deși o îmbie cu dulceață și cu
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
punând sfărșit dinastiei Chosŏn, care condusese Coreea timp de 518 ani. Lupta de rezistență a avut loc sub diferite forme, de la sinucidere în semn de protest la rezistență armată. Prim-ministrul, Lee Wan-yong, care semnase tratatul de anexare, a fost ocărât instantaneu ca trădător de patrie, dar brutalitatea cu care japonezii au combătut toate formele de protest a făcut ca rezistența să aibă loc sub forme clandestine. Conform datelor japoneze, între 1907-1910 17.600 de luptători de gherilă coreeni au fost
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]