405 matches
-
să plângi. Liu‐ liu ... liu‐liu ... mugur mic, Suntem slabi și de nimic. Dormi cuminte, dormi tăcut, Plângi cumva că te‐ai născut? Tinerețea ta‐ i sortită Să se stingă în neștire, Stearpă și dezamăgită, Fără dor, fără iubire. Nani ... ochișorii mei Cât timp lumea n- o știi ce‐i. Liu - liu, prunc, prin anii lungi Plec sărman, sărman s‐ajungi, Singurel sub toată zarea, Sărăcuț și fără nume, Ca noi toți urmând cărarea, Vei trăi ca vai de lume. Nani
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mamei, Dacè nu-i tata, par ochii lui sè-mi spunè, atunci ce cautè la noi bèrbatul acesta strèin?! Nu-i tata! Corina fècându-mi semn sè intru, indicându-mi un cuier unde sè-mi agèț haină, Copilul lui Vlad mè fixeazè cu ochișorii cèprui, ochii Corinei, confruntându-se în sinea lui cu o dilemè deocamdatè greu de rezolvat, recunoașterea tatèlui, pește umèrul mamei sale pe care eu o urmez tècut în camerè, mè privește curios și întrebètor, așteptând parcè de la mine rezolvarea dilemei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de ce, începe să-i cânte cald, ușooor, înceeet: Liuliu, liuliu, lângă tine/ Somnul cum de nu mai vine?/ Ce-ți tragi mâna mititică/ Somnul fraged când ți-e frică?/ Nani, nani, pui sărac,/ Cu ce cântec să te-mpac?/ Nani, ochișorii tăi/ Cât timp nu știi viața ce-i... / Naaa-ni (și-l rupe pe „na-ni” în două atât de măiestru, că ți se rupe inima), bucuria mea/ Na-ni, ochi de albăstrea./ Naniiii, tu n-ai să mai plângi/ Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
miracol - miracol În care Începuse să creadă cu toată forța inimii, (fiind botezat În religia „catolică” - continuând astfel tradiția mai multor generații ). Mamă! eu am să mă fac preot când am să cresc mai mare. Maria Îi privea fața Îmbujorată, ochișorii plini de dureri tainice și, dintr-o dată, Începea să plângă În hohote. Nu plânge, mamă! Încerca Daniel s-o consoleze, ștergându-i lacrimile cu mânuțele lui mici, catifelate și calde. Așa m-am gândit eu că ar fi cel mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aș fi putut să scap de Margot. Nici o șansă. Margot m-a escortat până în cabinetul dentistului, unde, judecând după atmosfera de nerăbdare abia stăpânită, am înțeles că eram așteptată. Fetița de paisprezece ani de la recepție nu putea să-și dezlipească ochișorii de la mine. îmi dădeam seama ce gândea. Eram o ciudățenie, o neadaptată, cineva care trăia la periferia vieții. Amărâtă, am presupus că toată dimineața își dăduse coate cu asistentele, zicând: —Cum o fi drogata? M-am simțit profund neînțeleasă. Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la școală, să învețe carte!” își spuse înseninat Gheorghe, simțind, totuși, o durere surdă în dreptul inimii. Inginerul îl pofti în casă, unde o fetiță blondă, pistruiată, îl privea cu nedumerire: Matale ești noul căruțaș? intrebă ea sfioasă, privindu-l cu ochișorii încă somnoroși. Nu, eu sunt moș Gheorghe din Sticlăria. Am venit să-ți aduc mere domnești, culese din livada mea. Și de atunci, fie vară fie iarnă, fata îl aștepta pe moșul Gheorghe, care-i aducea ba fragi, ba mure
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
grădinii suspendate a dragostei tale, expansiunea ei în toate direcțiile, dar mai ales către cerul tău, de deasupra cerului celorlalți, cu toate plantele și vietățile tale fascinante și foarte utile unui cămin sănătos. ramificare nouă în al doilea loc: acum ochișorii tăi mari văd extrem de clar cum se petrec lucrurile: trunchiul solid al acestui baobab-bătrân-capricios care te susține pe tine este însăși forța mirifică a suflețelului tău bun, care se ocupă cu purificarea dragostei, iar ramurile lui verzi de deasupra sunt
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se pregăti să rostească cuvintele oficiale ale salutului, când Kaan i-o luă înainte: 3/4 Cum merge negoțul cu Terra? Ies ceva credite? abordă el subiectul, sigur de sine și fără nici un pic de diplomație. Preț de câteva clipe ochișorii lui mici și porcini se plimbară jur-împrejurul sălii iscodind după rebel. Numai figuri cunoscute. Nici nu se așteptase să-l găsească în comitetul de primire. - Treaba merge destul de bine, răspunse evaziv secundul, acum fiind ferm convins că ceva s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
dragostei sale. Am văzut copii în brațele mamelor ce-i cuprindeau cu toată afecțiunea lor de sorginte divină, copii cărora, oricâte bomboane colorate, oricâte jucării le-aș fi arătat dăruitor, nu-și luau ochii de la mame, făcând cu mânuțele și ochișorii lor trup și suflet cu cele care i-au adus cu încredere pe lume: pui de români, frumoși, inteligenți, energici și gata să înceapă a vorbi și umbla prin toate colțișoarele casei, prin toate sertarele și cutiile, curiozitatea, necesitatea cunoașterii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne răspundă. Doar un gângurit hazliu Scoate ea într-un târziu. Toată lumea o iubește, O alintă, o-ndrăgește. Când o strig pe nume, Sara, Ea tresare și-mi zâmbește Și cu ochișorii mici Îmi spune că mă iubește.... Eu?! Sunt tare fericită Că visul mi s-a-mplinit Să am surioara mea Ce viața-mi va bucura! Primăvara E primăvară, soarele surâde! Prin pomii albi și ninși de-atâtea flori O pasăre micuță se
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Când ajunge gându-i plânge, Pe voinic la piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana toată-i înfășoară Și apoi, până dau zorii, Ea-i sărută ochișorii Și-i mai pune trei smicele, Să se vindece cu ele. Dar nu asta-i vindecarea Cât mai mult îmbrățișarea Capul ea pe braț îl ține, Să-l mângâie, să-l aline. Iar spre alba dimineață Toate se întorc la
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
construit cu multă dragoste un om de zăpadă. Au rostogolit bulgări mari de zăpadă și i au așezat unul peste celălalt cu mare grijă. I-au cusut nasturi cenușii și i-au pus un nas mare roșu, din morcov. Doi ochișori zglobii au luminat fețișoara albicioasă. În cap purta o pălărie veche cu boruri largi. Un fular multicolor îi proteja gâtul de răceala iernii. După o zi de muncă copiii și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
steluțe sclipitoare coborau din cer și pluteau în jurul său, într-un dans amețitor. Copii însă s-au lăsat așteptați. Omul de zăpadă a fost cuprins de teama că nu-i va mai revedea. O umbră de tristețe i-a cuprins ochișorii mici și zglobii. Dar copiii au sosit într-un târziu, cu obrajii îmbujorați și cu fluturi albi în plete. O vizită importantă în familie i-a reținut departe de prietenul lor drag. La vederea celor mici, omul de zăpadă a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o adăpostea, ridicând spre ei mâinile unite, cu degetele așezate Într-un gest obscen. În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise dinspre taluzul podului, căutându-l cu ochișorii săi porcini, taman la vreme ca să primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
frumoasă domnișoară. peste țâța ta cea dulce se așează ca un ied și ar vrea ca să se culce să viseze numai mied. parcă nu mai am vedere, mi-a furat-o sânul tău, s-a întins o noapte sură peste ochișorul meu. tot visând la mere coapte, ochiul meu lacom din fire, a trecut deja la fapte și citește din psaltire. și gândirea mi s-a rupt mi-am pierdut deja tot eul, tu, căzând pe dedesubt îți sărută țâța zeul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un moment dat fiecare femeie simte nevoia unui statut în societate, era timpul să se gîndească și la sentimentele ei. — Promiteți-ne că dacă o să vă ajungeți n-o să uitați de noi, dom’ Roja, îl rugă Gulie, privindu-l cu ochișorii lui mici, de șoarece. Nu avea voie să intre în panică, trebuia să se miște repede, începu deci să cerceteze atent toate ungherele camerei trăgînd în același timp atent cu urechea la susurul apei din chiuveta de la baie. Acum că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
șele Innocența-i sângerează, i se-ntunecă-mprejur. Ține mult această dulce, amoroasă nerozie. Al ei suflet se topește de-ntunericul molatec, Simte pare c-o pătrunde un piron roș de jeratec, 140Ce-o omoară ș-o turbează, o-ndeliră ș-o sfâșie. Ochișorii și-i închise, ca topită stă acum Și în vocea ei muiată pipăește nențeles. El o mîngîe, o-ncredință, că de cer a fost trimes Și menit ca s-o iubească și să-i joace dulcea glumă. "Tu! - ea zise
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de toate gâzele ce alergau printre ierburi și flori. Soarele se topea, curgând pe case, pe pomi, pe garduri uscate ca și pe brațele dolofane ale copilului, nădușindu-l, iar când razele ca niște sulițe luminoase și fierbinți Îi atinseră ochișorii căprui, care făceau o vădită notă discordantă cu bleumarenul costumașului de marinar era tot ce se găsise mai Închis la culoare printre hăinuțele sale roșii și albe, potrivit cu gravitatea momentului copilul o trase de poala rochiei pe Didița și spuse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și cuprinsă de o frică iepurească. Cu ochii săi mari deschiși În totalitate, Va le urmărea atent mersul de-andărătelea, cu coada plată Înainte, cu cleștii ca două foarfece zimțate, amenințători, cu mai multe picioare decât porcul Ghiță, și cu niște ochișori ca două mărgeluțe tainice care nu-l scăpau din vedere pe copil. Când se Întâmpla ca unul dintre raci, mai curios sau mai curajos, să se apropie de Va, acesta, striga Înfricoșat: Au, au, ‘acu papî` băietu’! Era un fel
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
era desfășurat pe iarba necălcată a malului nu prea Înalt. Mai Întâi se jucă, interesat fiind de formele din plută ale volocului, căzninduse să-și Însușească una, nu reuși. Copilul, la comanda mai blândă a Ochenoaiei Își acoperi cu mânuțele ochișorii: Pune mâna la ochi și să nu te uiți că-i mare rușine și-ți taie popa limba! Apoi, Mamaia comandă scurt și răspicat: Vezi de copchil, nenorocito! Fără a-și putea explica de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la pulpele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
copchil, nenorocito! Fără a-și putea explica de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la pulpele dolofane ale femeilor și la cele ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se și de ochișorii ca niște mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau cămășile din finet bleu până pe la mijlocul pulpelor. Apoi, Ochenoaia -căpitanul expediției și seful autoritar și de necontestat, cea care hotăra `n toate situațiilerosti instructajul ale cărui cuvinte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și recunoscuți ca mari iubitori de bârfe, Încă de pe vremea aceea. Bine instalat pe umerii puternici ai Didiței și ținut de picioare numai cu o mână, (În cealaltă fata ducând o găleată cu pește) Va se chinuia să-și țină ochișorii Închiși, pentru a nu mai vedea cum toate tufele, copăceii și florile mai Înalte sunt prefacute, magic, În felurite dihănii amenințătoare, de către aceeași noapte care acoperise cu Întuneric peștii rămași În iarbă și stufăriș pe malul Rămășiței. Neputând scăpa de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acelui moment, vag, la Început și acelerat gradual În clipele următoare, ca pe un mănunchi de răspunsuri la cele câteva Întrebări grave care-i arau sufletul, venite sub forma unei rupturi adânci și a unor pierderi dureroase, ireversibile. Transfigurat, cu ochișorii săi mari Înecați În șuvoiul de lacrimi fierbinți, cu inima galopându-i năpraznic și zbătându-se din toate puterile lui de copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga Înecânduse printre
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca fiind ceva de rău care prevestea „perciuneala” și fiind vorba de piele nu era exclus ca pentru prima oară să i se scoată o curelușă de pe spinarea sa, așa cum aflase dintr-o poveste, privea toropit focul și printre genele ochișorilor care aveau tendința vădită de a se Închide curând, zărea limbile flăcărilor mici care creșteau până la dimensiuni nemaivăzute, se transformau În limbile de foc ale balaurului din râpă (sî nu ti duci În râpî cî ti mânâncî balauru’ cel mari
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o mină de mare surpriză și ca un veritabil magician a ridicat În fiecare mână câte un pițigoi micuț și cu pene de diverse culori. Ținuți de câte un picior, pițigoii Încercau să zboare iar mișcările aripilor și mai ales ochișorii ca niște mărgeluțe strălucitoare Îl fascinau pe Va, acesta manifestând o bucurie de nedescris. Primăvara se instalase de-a binelea, florile din zarzăr se scuturaseră iar Va nici nu a avut timp să se supere pentru că urmărea alte flori care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]