404 matches
-
la școală, să învețe carte!” își spuse înseninat Gheorghe, simțind, totuși, o durere surdă în dreptul inimii. Inginerul îl pofti în casă, unde o fetiță blondă, pistruiată, îl privea cu nedumerire: Matale ești noul căruțaș? intrebă ea sfioasă, privindu-l cu ochișorii încă somnoroși. Nu, eu sunt moș Gheorghe din Sticlăria. Am venit să-ți aduc mere domnești, culese din livada mea. Și de atunci, fie vară fie iarnă, fata îl aștepta pe moșul Gheorghe, care-i aducea ba fragi, ba mure
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
egoiste decât cea pe care crezusem că o cunosc până atunci. Am pornit motorul și apoi am privit-o din nou. Încă se mai uita la mine, cu obrajii ei dolofani și cu vârful nasului rece din cauza frigului, și cu ochișorii strălucitori din spatele ochelarilor. Spre uluirea mea, îmi zâmbi brusc puțin, iar pomeții obrajilor ei îmbujorați se ridicară ca niște dealuri gemene peste care ochii îi străluceau ca niște sori ce răsar. Am simțit un fior de fericire intensă care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu sunt sigură dacă nu mi-aș fi dorit ca ușa să fie încuiată. Ar fi fost mai ușor dacă nu aflam niciodată. Dacă nu afla tata. Charlie M i-am dat seama că se punea ceva la cale, desigur. Ochișorii dragi ai lui Stacey trădează mai multe decât își dă ea seama, și când ne așezaserăm în paturile noastre și o mângâiam cum îmi place să fac, mă privea foarte - cum s-o descriu? Gânditoare. De obicei chicotește sau își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o caut și dau de Adriana. Are aproape șapte ani și cu șase, de când e moartă, fac treisprezece. - Unchiule, am venit să mă fotografiezi. - Nu-i nevoie, plâng cu ochii uscați și îngenunchez în fața ei ca să-i culeg viorelele din ochișori. Adriana ascultă cum fulgii mari se așază afară, pe zăpada proaspăt așternută. Ascultă cu gura întredeschisă din pricina polipilor și își înalță căpșorul blond, ca să-și rotească privirile prin odăiță. - Adriana, murmur eu, unde ți-a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Nu înțelegea prea bine ce se întâmplă. Preț de o clipă, închise ochii, ca într-o tăcută mulțumire, apoi privirile i se prinseră de azuriul cerului și rămaseră ancorate multă vreme acolo. După trei luni de întuneric, soarele săruta iarăși ochișorii care îi erau atât de dragi. Trenul opri scrâșnind și gâfâind de efort. Coborâră, ținându-se strâns de mâini. Strada din fața lor se deschidea în urcuș, iar fetița zise: - Mai încet tăticule, ai sâ obosăști! El îi zâmbi și grăbi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
combată în ,,Dilema“, acum 3 ani. Scârbit, a dat din mână... Codruț 15 februarie 2006 Am citit abia acum, a doua zi de la primirea scrisorii tale, la birou, titlul și prezentarea acelei conferințe, suținută de franțuzoaica ce nu-și ridică ochișorii verzi din calculator când intri tu în camera de lucru. „Médias visuels et dynamiques identitaires féminines: la féminisation du métier de photographe au Nigeria.“ Ce porcărie imensă! Oare câtă imaginație are persoana vestică ce-și dedică sute de ore de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
93, 218, 222, 451 Niță, Magdalena, 87 Niță, Valeria, 342 Nițescu, Cătălina, 88 Noica, Constantin, 355, 454 Nour, Doina, 110, 111, 113, 116, 342 Nourescu, Virgil, 127, 153 O Obadă, Vasile, 395, 397 Oblu, Eldorina, 159, 160 Obrocea, P., 126 Ochișor, Cătălin, 449 Ogășanu, Valeria, 425 Ogășanu, Virgil, 425, 426 Oharciuc, Marian, 64, 236 Olariu, Ana, 360 Olaru Baldovin, Petronela, 254 Olaru, Alina, 89 Olaru, Leonard, 117, 121, 357 Olcescu, Paul, 121, 221 Olteanu, Romeo, 404 O'Neil, Eugene, 425 Onocanu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
24. 7 Colectivul de redacție va fi format din: Florea Ioncioaia (redactor-șef), Daniel Condurache, Valeriu Gherghel, Constantin Andrei (redactori-șefi adjuncți), Silviu Alupei (secretar responsabil de redacție), Valentin Gora, Silviu Lupașcu, Doru Mateiciuc, Puiu Moșneagu (fotoreporter), Adrian Necula (fotoreporter), Cătălin Ochișor, Cornel Popa, Alina Sohoran, Radu Eugeniu Stan (publicist comentator), Dorin Țigănaș (secretar de redacție), Camelia Varvara. Tehnoredactori: Florin Zamfirescu și Silviu Lupescu. Din numărul 5-6/1986, apare și Alina Mungiu, iar Sterian Pricope apare ca secretar responsabil de redacție. Din
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de la Iași, care le oferea un harbuzoi mai greu decît dînșii. Am fost și eu ca voi. Dar voi veți fi și mai și decît mine. Profesori, doctori, savanți mari de tot... Copiii se foiesc agitați și un prichindel cu ochișori de cărbune îmi strigă: Avem și noi un savant în sat, nene. Sînt contrariat și intru în joc. Nu mai spuneți! Cine-i savantul?! Onofrei, bătrînul. A făcut o farfurie zburătoare! Și zboară? Da, zboară, strigă în cor. Mai mîngîi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rînd și pînă la urmă îi cade dragă fata și lui Vasile. Cu corpul delict în casă, Vasile prinde și el gustul bătăii și Ileana este servită zilnic cu o porție zdravănă de tot. Floricica s-a născut cu niște ochișori bulbucați exact ca ochii lui Eugen și din acest motiv a crescut fără nici un pic de iubire din nici o parte. Avea fața suptă, privirea veșnic tristă și cute adînci pe fruntișoara ei micuță. Suporta bătaia și niciodată nu plîngea. Părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apro piindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cît ceri pînă la Residence Perret? Copilul se uită șiret și chibzuiește. Dacă cere prea mult își pierde clientul, dacă cere prea puțin scapă un european care trebuie totuși jumulit. De aceea lansează neîncrezător: Doi dinari, domnule... Mă uit în ochișorii lui și citesc speranță chinuitoare dar și neliniște. Scot doi dinari și-i pun în pălmuța întinsă, apoi îmi iau sacoșele și dau să plec. Prichindelul mă prinde ferm de sacoșă și o trage spre el. Încerc să-i explic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
micuțo? Mama îl iubește numai pe frățiorul meu, că are pielea ca a ei. Dacă și eu aveam pielea albă ca tine, m-ar fi iubit și pe mine. Dumnezeule! Are doar șase anișori. Îmi dau lacrimile cînd îi văd ochișorii gata să plîngă. O mîngîi. Se lipește de mine și simt cum căldura corpului meu se transferă în micuțul suflețel care respiră regulat, calm. Nu-i bine să intervii în regulile locului. Nu sînt un trimis să aduc fericirea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cheamă Moti. VI Remarc, În fața microfonului, păcatele izolării fonice a cabinei. Deși Cristi rămâne impasibil, eu ciulesc urechiușele după fiecare mașină care trece, departe, pe stradă. Cristi Încearcă să mă liniștească mângâindu-mă, dar rămâne mirat. Spune el că Între ochișori și urechiușe blănița mi-e cam rară. Ignorantul! Nu știe că văzul și auzul Îmi slujesc strâns legate Între ele. Și că aud chiar cu pielea, aceea rărită de dinaintea urechiușei și, cum spune cineva, chiar cu ochii. Și, cu urechiușele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
decât să strâmbe din nas a gâdilat, când i le potrivește bărbierul. O fi simțind ceva, ca o reminiscență a altor vremuri. Dar mustățile mele sunt de tot active. Ele funcționează ca o antenă, și le mai adaug altele: deasupra ochișorilor și pe obraji, fiecare fir simțind cea mai ușoară mișcare a aerului produsă de imprudentul șoarece. Și mă gândesc la ignoranța unora, care se distrează „bărbierind“ o pisică neștiind, de pildă, că și o pisică oarbă din naștere știe astfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și... pa! „Meridian“, 31 august 2001, ora 11,16 40. Bogdaproste Urmărind un guzgan, am ajuns aseară la capătul unei țevi. Mi-a fost frică să intru după el, În gaura aceea neagră și alunecoasă. Chit că m’ajută și ochișorii și gheruțele. Era ceva indefinit de periculos: lipsea ieșirea... - Stai cuminte, Moti. Însă, dacă ai vorbit de țeavă, eu o asociez cu altceva, pe care curge ceva: cu o stradă. Sau, dacă vrei, cu o arteră. Ambele, ca și țeava
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iar „taurul“ pe care mi l’ai sugerat demult, atunci când „Întindeai lăbuța“, iar eu am reușit doar să amân sfârșitul, unul doar radiofonic, devine acum scrisul. Pentru mine - de-acum Înainte - În fața oglinzii; căci nu mă mai pot oglindi În ochișorii tăi, dar mă voi oglindi Într’ai mei, respectându-ți totuși ultima dorință: aceea de a respecta, nu doar de a iubi, pe Mama. A ta și a mea. Dar nu pleca (chiar și din clona cu multă trudă realizată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la Radio Iași, În fiece vineri, oleacă Înainte de ceasul 13. Nu-i cu ghinion. Miau! 2. „Drăcării“ Să vă spun ce am mai făcut de la ultima mea apariție În Radio... Căci, pisică curioasă - ce pleonasm! - privesc mereu lumea prin „crăpătura“ ochișorilor. Dar, din păcate, sunt asociată cu dracu’, ori barem cu „slujitorii“ lui, vrăjitorii. Slujitori cu ghilimele, căci adesea au fost astfel Învinuiți oameni care n’aveau nimic comun cu Michiduță, ci doar erau mai dotați În ceea ce ați „uitat“ voi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
footnote> rustic în care crescusem și eu până pe la doi ani și care era prevăzut cu două obloane ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei de copil aveau un oarece neastâmpăr și adesea îmi pierdeam răbdarea urmărindu-l pe Adi cum doarme, cum respiră, cum mă privește. Lăsam landoul preț de câteva minute și ieșeam la stradă unde mă întâlneam cu colegii de joacă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Într- una din zile l-am văzut pe tăicuțul cu lacrimi și noi l-am întrebat de ce-i curg lacrimile. Ne-a spus cu cea mai mare durere: “maica se pierde”. Când ne-am uitat la bunica, ea era cu ochișorii închiși, nu s-a mai uitat la noi, iar tăicuțu a aprins o lumânare, i-a pus-o în mânuță și a ținut-o așa multă vreme. După ce și-a dat ultima suflare, tăicuțul a plâns mult și l-am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Să mai fugim prin curte iar Și să jucăm șotron. Să facem puști din crengi de lemn, Să facem arcuri cu săgeți Să-mpușcăm vrăbioare, Să ne jucăm de-a bastistoara Să facem hora mare, Să alergăm pe potecuță Cu ochișorii-n soare. Of,... unde ești copilărie Cu gingășia ta cu tot! Și stau și mă gândesc Că tinerețea mea s-a dus Și merg înspre apus. De ce nu mai sunt iar copil, Să merg desculț prin rouă. Prin iarba verde
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
plăti muzica și lanțurile, bărcile. Noi tăceam, chitic! Doamne, dar sâmbăta era ziua de baie. Cum un lighean mare de tablă îl umplea cu apă caldă și jumătate leșie, făcută de la lemnele arse,ne spala mama bine pe cap, pe ochișori și ne usturau ochii de la leșie și săpun de țipam ca din gură de șarpe. Apoi, după ce ne ștergea, mai ales ochii, ne dădea cămășuțe curate țesute la război cu fel de fel de vărguțe și ne așeza pe cei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pentru grăsimi, lenjerie cum nu aveam noi acasă, iar școala - uniformă școlară, cărți, caiete și rechizite de tot felul. Parcă îl văd și astăzi pe tăicuțu când a intrat în casă, întorcându-se de unde fusese, negru la față de supărare, cu ochișorii plângând: „nevastă, nu putem da fata la școală, uite ce mi-au cerut...!” Biata măicuță l-a liniștit: „lasă române, că dăm fata la croitorie la Mărioara, și tot o să facă ea ceva”. La toate în școală eram bună, dar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Măicuța se uita la noi, ne-a întrebat cât e ceasul, și-i curgeau lacrimile. Tăicuțu s-a repezit, a luat o lumânare de la sfânta icoană a Maicii Domnului, a aprins-o și i-a pus-o în mână. Deja ochișorii blânzi și frumoși mama îi închisese pentru totdeauna. Tăicuțul înlemnit de durere, la gândul că ce va mai face, ne privea pe fiecare în parte. Seara s-a lăsat încet, nu se îndura de noi să ne mohorască mai rău
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ori la mistreți, în codrii din Obcinile Bucovinei. Era un om înalt, slab, deșirat, ușor adus de spate. Blond. Avea o față lunguiață, cu multe riduri în jurul ochilor, cu niște sprâncene groase, brumării, bârligate și stufoase, sub care licăreau doi ochișori albaștri, spălăciți. Când îți vorbea, clipea, te privea în ochi, așteptând blând să vadă în ce măsură îl urmărești și-i cântărești propriile-i vorbe. Era un poliglot erudit. Știa vreo patru-cinci limbi. Germana. Poloneza. Franceza. Engleza. Rusa. Și, bineînțeles, româna. Deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]