145,650 matches
-
Am avut-o aici, lângă mine, în pat, în visele mele frumoase. Dar m-ai trezit, am pipăit, eram singur. Am deschis ochii, zărind printre pleoape tot un chip drag mie, tot o ființă iubită, pe tine, mama mea, lumina ochilor mei! - Cine-i aleasa, fiule? Nu mă mai fierbe, mor de curiozitate... - Ghici, mamă, stă în Colț, undeva pe lângă părintele Nicolae, mai jos de povarna Sfinției sale. Ochii mamei se măriră, privind ațintiți într-un punct fix al camerei, pe a
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
un chip drag mie, tot o ființă iubită, pe tine, mama mea, lumina ochilor mei! - Cine-i aleasa, fiule? Nu mă mai fierbe, mor de curiozitate... - Ghici, mamă, stă în Colț, undeva pe lângă părintele Nicolae, mai jos de povarna Sfinției sale. Ochii mamei se măriră, privind ațintiți într-un punct fix al camerei, pe a cărei fereastră razele jucăușe ale soarelui băteau peste trupul lui Nicu, învelit în pătura din lână în romburi. Un moment de tăcere se așternu peste atmosfera din
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
un punct fix al camerei, pe a cărei fereastră razele jucăușe ale soarelui băteau peste trupul lui Nicu, învelit în pătura din lână în romburi. Un moment de tăcere se așternu peste atmosfera din dormitorul băiatului. Nicu aștepta curios, cu ochii îndreptați către mama sa, să pronunțe un nume, chiar două, chiar trei, din care unul era sigur cel drag lui. După un moment prelungit de liniște ca de mormânt, mama se întoarse spre fiu, își reluă locul pe marginea patului
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
un moment prelungit de liniște ca de mormânt, mama se întoarse spre fiu, își reluă locul pe marginea patului de lemn, cu tăblii din tablă, vopsită și cu desene înfățișând doi copii, băiețel și fetiță, își privi fiul direct în ochi, îl mângâie pe frunte, aranjându-i părul negru, puțin creț și dezordonat, ca după somn, și-i spuse: - Nu-mi dau seama, mamă, nu pot să ghicesc, dar nu cântărește prea mult părerea mea. Dacă ție îți place, dacă o iubești
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
te iubesc pe tine, ajutați-vă la munca câmpului, distrați-vă și jurați-vă că vă veți iubi până la moarte, la bine și la greu să fiți mereu unul lângă celălalt. Vorbele mamei l-au mișcat pe Nicu și, din ochii săi plini de nesomn, au început să curgă șiroaie de lacrimi. Îi semăna mamei, pe care, cuprinsă de emoție și bucurie, o podidi plânsul. Se aplecă peste trupul acoperit al fiului, își lipi fața de a lui și din lacrimile
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
de lemn, deschise ușa cămăruței cu pământ pe jos în loc de pardoseală, aprinse un chibrit, la a cărui lumină slabă vede în pat, sub cearceaf, două trupuri, unul fiind al Elenei, căreia i se vedea fața. Fiind convins de seriozitatea bilețelului, ochii i s-au împăienjenit, capul a început să i se încălzească, apărându-i imaginea iubirii pătimașe a Elenei cu amantul. Cele două trupuri dormeau adânc. Mai aprinde un chibrit, dă foc fitilului de la candelă, scoate un cuțitaș din teaca de
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
o veche prietenă din copilărie, amică și vecină, plecată de mult din satul natal. Ce frumos este când întâlnești, după decenii, prieteni ai copilăriei, de pe aceeași uliță a copilăriei. Discuții, amintiri frumoase, și câte și mai câte, privite azi cu ochii maturului. În sufrageria modernă a gazdei, într-un colț, închis într-un dulăpior de lemn sculptat, la loc de cinste, sta clarinetul campionului Ogrinjia, intact, fără niciun defect, clarinet ce, cu mulți ani în urmă, fusese făcut cadou unui alt
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
dor, sunt suflet istovit, un trecător pribeag în astă lume. Se-ndoaie meri, bătuți de vânt în fața casei, urmărind tristețea unor frunze, ce-și culcă fața pe pământ. În casă, cu măicuța, odăile tresar. Tristețea ei, icoanele îngheață. Privesc durerea ochilor bătrâni: puterea lor scutură cerul în fântâni. - Lasă-mă, măicuță, să m-alint! Mai vreau pe frunte a ta mângâiere... să lupt cu viața, tu îmi dai putere, acasă am venit cu atâta dor, iubirea-ți să mai simt... Când
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
alint! Mai vreau pe frunte a ta mângâiere... să lupt cu viața, tu îmi dai putere, acasă am venit cu atâta dor, iubirea-ți să mai simt... Când ploaia stă și vântul nu mai bate, măicuța, lacrima, din colț de ochi, își șterge. - Îmi este frig în suflet, draga mamei, de-o vreme-ncoace, viața greu îmi trece. Mă dor picioarele și inima mă doare, nici somnul nu mai vine pe la mine. De tatăl tău îmi este tare dor. Mă rog
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
Mămica îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând, Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume: - Taică-tu n-a venit? Nu e cu tine? Să mă fi uitat? O poveste O fiică și un tată, atâta tăcere înfrigurată
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
resemnat, cu sufletu-mpăcat, ea tulburată, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurândă, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una de fiică, alta de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapă, îi este viața-n paranteze rupte, răpusă, plânge blestemata soartă. Îi tremură genunchii, povestea-i terminată
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
uniformă firmei, cerceta locul și mă aștepta, șeful de personal îl adusese iar apoi plecase. Era un bărbat de cinzeci și cinci de ani înalt, robust, cu un început de chelie, cu fruntea brăzdata de cute adânci, sprincenele aproape șterse, ochii verzi mari, expresivi ce de la bun început mi-au dat impresia că oglindeau multă durere și în același timp un haos sufletesc teribil, iar mai tarziu aveam să aflu că nu mă înșelasem, nașul mare croit frumos ce-i dădea
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1412153433.html [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
văzut acea fotografie a sa ce era făcută pe când avea treizeci de ani, contrastul era izbitor acolo în poza arată cu totul alt om și nu era faptul că era mult mai tânăr ci întreaga expresie a feței și lumina ochilor erau atât de diferite în poza vedeam un bărbat în plină vigoare a tinereții cu ochii radiind de speranță creștină iar întreaga expresie a feței lui îmi dădea impresia că în acea perioadă a vieții sale era plin de patosul
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1412153433.html [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
acolo în poza arată cu totul alt om și nu era faptul că era mult mai tânăr ci întreaga expresie a feței și lumina ochilor erau atât de diferite în poza vedeam un bărbat în plină vigoare a tinereții cu ochii radiind de speranță creștină iar întreaga expresie a feței lui îmi dădea impresia că în acea perioadă a vieții sale era plin de patosul celor ce predică cu toată puterea ființei lor Evanghelia. L-am privit din nou și într-
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1412153433.html [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
citit un citat despre Maria Magdalena ceva din viața și reabilitarea ei, atât de frumos descrisă de unii autori creștini. Acel tablou mi-a rămas bine întipărit în memorie mea chiar acum când îți vorbesc despre Elenă o văd cu ochii minții înaltă, bruneta, cu părul negru, lung, lăsat pe spate având o frunte feminină frumos construită, sprincenele negre delicate, apoi cobora nasul în jos cu obrajii dăltuiți frumos, buzele roșii arcuite, și ochii negri mari frumoși strălucitori ce nu mai
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1412153433.html [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
îți vorbesc despre Elenă o văd cu ochii minții înaltă, bruneta, cu părul negru, lung, lăsat pe spate având o frunte feminină frumos construită, sprincenele negre delicate, apoi cobora nasul în jos cu obrajii dăltuiți frumos, buzele roșii arcuite, și ochii negri mari frumoși strălucitori ce nu mai reflectau acea prăbușire spirituală de mai înainte ci speranța, bucuria noului ei început, întreaga ei fizionomie emană feminitate și din nou avea bucuria de a trăi întreaga ei înfățișare era că desprinsa dintr-
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1412153433.html [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Cronici > SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului La unul din cele zece evenimente care mi-au prilejuit, în ultimii trei-patru ani, aflarea în compania unor aleși
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
fotografiile pe care le-avusesem sub priviri anterior. Așa am început să aflu primele date biografice despre ilustrul basarabean pe care l-am remarcat inițial ca pe un bărbat în care intuiam o persoană ce depășește condiția omului comun. Și ochii mei de sătean abia scos în lumea mare (Chișinăul e al doilea oraș româneasc, imediat după București, ca mărime), dar trecut prin anii unei vieți aflate la apusul calendaristic, au filtrat bine lumina răsfrântă asupra chipului aflat în centrul meu
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
de eșecul aprecierii mele asupra vârstei sale, că nu ar da nimeni crezare acestui detaliu cronologic care îl vizează pe alesul meu personaj (detaliu ce, totuși, taie în carne vie), dacă nu ar avea sub priviri legitimația celui care înșală ochiul. Ba și așa, te-ar duce gândul la ideea că până și în cele mai sigure acte civile se pot strecura erori. Domnul Pavel Bălan, că despre dumnealui este vorba, e maestru al artei cinematografice, operator de imagine, discipol al
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
Pavel Bălan s-a hrănit din această noimă de viață a părinților săi, implicit și a lui. Cu aparatele sale foto, probabil conținând inovări abile, conexe cinematografiei, maestrul Petru Bălan a colindat glia moșilor și strămoșilor săi spre a releva ochilor odihniți (ai celor fără harul și puterea lui de dăruire) chipul lumii Cerului, așa cum a fost închipuit jos, pe pământ, de meșterii cei aleși de Domnul să zidească, să cioplească, să zugrăvească lumea nevăzută a Sa. Și ca văzând noi
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
a o arata semenilor drept mărturie că minunea la care a fost martor ține mai mult decât trei zile, cât zice proverbul, și mai mult decât lunile și anii în care Pavel Bălan a văzut toate acestea cu cei trei ochi ai săi. Cel de-al treilea, nu atât un produs al tehnicii, cât mai ales un organ atașat inimii celui menit să aibă harul. Am mai văzut în ilustrații cetățile de margine ale neamului, “stâlpi de hotar” la Răsărit, dar
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
Pârlea, jud. Iași *Cetățile sufletului - Manăstiri și schituri basarabene, Pavel Bălan Ed. Arc, 2002 ** Rugă pentru Neam - Artă moldovenească din veacurile XIV-XX, Pavel Bălan, Ed. Lumina,2015 Referință Bibliografică: SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2247, Anul VII, 24 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
Faceți la fel aceia care va permiteți și aflați răspunsul! Iar aceia care nu va permiteți, înghițiți-vă replică „Las’ că are de unde!” (în cazul în care v-ar dă târcoale)! L-am surprins ajutând la aranjarea meselor, privind cu ochiul atent la detalii, iar când a fost invitat la microfon, a spus vreo două cuvinte, cu grijă să nu pară în centrul atenției. L-am felicitat și i-am mulțumit pentru gestul său și mi-a raspuns cu modestie: „Nici
FLORENTINA-LOREDANA DALIAN: FESTIVALUL-CONCURS DE LITERATURĂ, PICTURĂ ŞI SCULPTURĂ ELENA TOMA-UNIVERS ROMANESC XXL PITESTI-CORNUL VANATORULUI 2012 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 201 by http://confluente.ro/Florentina_loredana_dalian_festivalul_mihai_marin_1351209459.html [Corola-blog/BlogPost/365695_a_367024]
-
despărțit de lume Cu întunecate porți. Veșnicia ca o groapă Fără fund șade la pândă Și durerea grea din lacrimi Valuri, valuri mă scufândă. M-am îndepărtat de lume Și de oameni și de toate Că mi se topesc și ochii De-atâta singurătate. Doamne, când sânt rupți de lume Și străini printre străini Pot și morții să îți vadă Strălucirea din lumini? Doamne, dintre nori și brume Oropsit ca un blestem Doar pe Tine cu ardoare Toate zilele Te chem
PSALMUL 88 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1472747952.html [Corola-blog/BlogPost/376456_a_377785]