590 matches
-
Dindelegan (2002), Vișan (2004). Lucrările semnalează de obicei principalele aspecte ale comportamentului sintactic de tip special al structurii, însă independent de nivelul de limbă sau de componenta diacronică. În română, tiparul de construcție este atestat în limba veche (am identificat ocurențe în texte din secolele al XVI-lea și al XVII-lea). Natura specială a construcției se observă foarte bine în română, mai ales în cazul în care N1 este un adjectiv, plasat în această situație într-o poziție necanonică. Tipologic
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Gigi Becali: "Eu când spun că fac ceva, chiar fac, nu precum comunistul de Copos!" (www.sportm.ro, 2007) (sintagma înregistrează o circulație destul de mare pe forumurile sportive, o simplă investigație prin intermediul motorului de căutare Google dezvăluind peste 30 de ocurențe) mai bine PSD-istul de Nichita decât PDL-istul de Oprea (www.visurat.ro, 2008) KGB-iștii de Iliescu, Geoană și Vadim (www.hotnews.ro, 2007) Dacă noi nu avem, ei au, uite așa-mi spuneam, și mai trăgeam o
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
expresie a ideii de frumos, bun, de calitate. Interesant este că, de multe ori, același N1 este folosit atât pentru referenți umani, cât și pentru referenți nonumani. O astfel de utilizare care a apărut în răspunsurile subiecților este confirmată de ocurențele semnalate pe Internet: o piesă de fată/de telefon, o șucărime de profesor/de haină, o bunăciune de femeie/de mașină/de mâncare (AD) marfetul de profesor (AD) Am fost ieri la aerobic. Mamaaaaaaa ce bunăciune de instructor (forum.oneden
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
este intepretată diferit de la un autor la altul, unii considerând-o corelație (legătură cauzală) în tiparul dialectic acțiune-reacțiune în care globalizarea generează în mod direct localizare ca proces opus1, iar alții covarianță (fără legătură cauzală), în sensul de complementaritate și ocurență simultană a celor două procese, dar în contexte spațiale diferite. Certe rămân însă simultaneitatea și direcțiile lor opuse. În această privință, fenomenul desfășurării simultane a celor două procese în peisajul global a fost numit plastic, prin trunchierea și alipirea celor
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
intermediară, transformaționaliștii consideră că, deși îndelungat din punct de vedere istoric și corelat expansiunii capitalismului, procesul globalizării a intrat într-o etapă fără precedent. Specificitatea acestei etape rezidă, de la autor la autor, fie în natura comunicațiilor facilitate tehnologic, fie în ocurența în premieră a fenomenului de occidentalizare. Un alt model explicativ transformaționalist este cel al cercurilor concentrice (de la interior spre exterior, corespunzător stratificărilor societale elite, segmente medii și segmente marginalizate), în care gradul angrenării în dinamica globalizării descrește de la centru spre
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
demografică la unele dintre populațiile de vânători-culegători actuali este sensibil apropiată de cea a populațiilor horticole și agricole - în cele mai dramatice condiții de subzistență, o medie de șase nașteri pentru o femeie între 20 și 40 de ani -, în timp ce ocurența și eficiența mijloacelor culturale de control al reproducerii, inclusiv prin infanticid, este mult mai restrânsă decât se credea (Boone 2002; Pennington 2001). Mobilitatea variază și ea foarte mult, de la 0 la 60 de deplasări pe an, schimbarea rezidenței acoperind de
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
lor convențională cu „fertilitatea” sau „erotismul” rămânând, în cel mai bun caz, rudimentare. Utilizarea lor în cadrul ritualurilor feminine de inițiere, sau interpretarea unora dintre ele drept reprezentări ale „fondatoarelor” clanurilor matriliniare sunt cel puțin la fel de credibile (Nelson 1990). Certifică larga ocurență a statuetelor feminine o creștere în importanța socială a femeilor, la rândul ei, permisă de creșterea generală a longevității, a numărului de progenituri, ca și a importanței lor economice din plan domestic? Sau exprimă ele, mai simplu, o separare a
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
inegalitățile se adâncesc. Știința face progrese revoluționare atât în ceea ce privește cunoașterea universului, cât și în cea a vieții, dar religiozități de tot felul nu au fost niciodată mai pregnante. Toate aceste contradicții se pot vedea și citi în mini-scenariile și în ocurențele locale, unde privirea antropologică este susceptibilă, mai mult ca oricare alta, să afle logica internă, determinanții externi și semnificația generală. Bibliografie Althabe, G. și Selim, M., Démarches ethnologiques au présent, L'Harmattan, Paris, 1998. Augé, Marc, Pour une anthropologie des
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
este condiționată de o cantitate mai mare de informație partajată situațional sau prin istoria conversațională comună a interlocutorilor. În ciuda acestor constrângeri discursive, analiza cantitativă de corpus a pus în evidență frecvența ridicată a demonstrativelor în conversație (pentru o statistică a ocurențelor demonstrativului vezi Nicula, în acest volum, p.), iar analiza calitativă pe care am realizat-o a relevat anaforicitatea/deicticitatea difuză a demonstrativului care contractează relații la distanță cu antecedentul sau evocă, prin aceeași formă, doi referenți distincți: B: ă: uite
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
determinare Structural, româna prezintă două tipuri de sintagme demonstrative: (i) determinant demonstrativ + nominal (acest om) și (ii) substantiv + articol hotărât + demonstrativ (omul acesta), acestea din urmă, sintagme cu dublă determinare - articolul hotărât și demonstrativul (pentru condițiile sintactice și pragmatice de ocurență ale celor două structuri vezi Nicula, în acest volum, p.). Deoarece în sintagmele de tip (ii), articolul hotărât contribuie la integrarea discursivă a nominalului, demonstrativul își pierde funcția de determinant, compensând-o printr-o funcție pragmatică de marcare a forței
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
realizat ieri (IVLRA: 245). 3.7. Actualizarea pronumelui reciproc Față de GALR, în Vasilescu (2007a: 221) am propus o interpretare parțial diferită a structurilor cu semnificație reciprocă: am făcut distincție între pronumele reflexiv (se, își), pe de o parte, a cărui ocurență obligatorie în construcție se justifică fie ca reflexiv inerent, fie prin reflexivizarea obligatorie a constituenților subiect - complement identici referențial, și pronumele reciproc (unul pe altul, unul altuia), pe de altă parte, uneori cu ocurență obligatorie, alteori cu ocurență facultativă. În
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
pe de o parte, a cărui ocurență obligatorie în construcție se justifică fie ca reflexiv inerent, fie prin reflexivizarea obligatorie a constituenților subiect - complement identici referențial, și pronumele reciproc (unul pe altul, unul altuia), pe de altă parte, uneori cu ocurență obligatorie, alteori cu ocurență facultativă. În absența pronumelui reciproc, semnificația reciprocă este recuperată contextual, pe baza implicațiilor generate de particularitățile sintactice ale structurii (subiect plural - multiplu sau rezultat din coordonare; identitate referențială între subiect și complementul direct; simetrie semantică și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a cărui ocurență obligatorie în construcție se justifică fie ca reflexiv inerent, fie prin reflexivizarea obligatorie a constituenților subiect - complement identici referențial, și pronumele reciproc (unul pe altul, unul altuia), pe de altă parte, uneori cu ocurență obligatorie, alteori cu ocurență facultativă. În absența pronumelui reciproc, semnificația reciprocă este recuperată contextual, pe baza implicațiilor generate de particularitățile sintactice ale structurii (subiect plural - multiplu sau rezultat din coordonare; identitate referențială între subiect și complementul direct; simetrie semantică și structurală). Prezența pronumelui reciproc
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
focalizare distributivă (loc. pron. fiecare... fiecare); focalizarea ansamblului (loc. pron. între noi/voi etc.); focalizarea relației dintre actanți (adv./loc. adv. reciproc, în parte). În ciuda diversității nuanțelor, situațiile de focalizare prin pronume/locuțiune reciproc(ă) sunt rare în limba actuală (nicio ocurență în corpus). 3.8. Emfatizarea prin pronume de întărire Prin pronumele de întărire poate fi focalizat emfatic orice actant exprimat prin substantiv (de obicei, cu trăsătura semantică [+ uman]) sau pronume personal/de politețe/reflexiv/posesiv ocupând poziția de subiect, complement
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
substantiv (de obicei, cu trăsătura semantică [+ uman]) sau pronume personal/de politețe/reflexiv/posesiv ocupând poziția de subiect, complement sau atribut. Sinonimia dintre pronumele de întărire și alți termeni (chiar, personal etc.) este posibilă doar la nivelul sistemului. În uz, ocurența pronumelui de întărire este dependentă de presupoziții: prin folosirea unui termen din seria însumi, vorbitorul contrazice o presupoziție implicită din contextul de comunicare sau introduce o presupoziție nouă în universul de discurs existent. B: eu reprezint în exclusivitate interesele ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
clar această opoziție. Voi generaliza spunând că în toate uzurile (emoționale, clișee, cuvinte de umplutură etc.), seria asta își justifică apariția prin situația informală de comunicare. Elementele din seria asta nu pot fi substituite cu elemente din seria aceasta când ocurența lor este apriori restrânsă la uzul informal: fie este vorba de expresii tipic colocviale care nu au corespondent în limbajul formal (asta e!, chestia asta, asta-i bună, și cu asta basta), fie este vorba de structuri lexico-sintactice care, în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nu doar biserica ortodoxă: biserica ortodoxă↑ catolică↑ <J și așa mai departe>. am fost↑ am salutat prezența↑ am și discutat cu ă: dînșii↑ (IVLRA: 149). În contexte care presupun deferența apare și dumnealui, în corpus cu un număr egal de ocurențe cu dânsul. Este posibil ca tendința limbii să fie spre constituirea unei gradări de deferență și în cadrul persoanei a III-a: el - dânsul - dumnealui. Cel puțin în atestările întâlnite, utilizarea pronumelui dânsul/dumnealui reflectă distanța ierarhică dintre interlocutori: dânsul este
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ALE VAGULUI, IMPRECIZIEI, APROXIMĂRII În utilizările de bază, nehotărâtele și negativele sunt substitute indefinite ale unor nominale și/sau cuantificatori universali sau existențiali, prezentând entitățile din domeniul de discurs sub aspectul relației parte-întreg. Statistica făcută pe IVLRA indică, prin numărul ocurențelor înregistrate, preferințele uzului actual în clasa nehotărâtelor: tot - 170; (alt)ceva - 105; mult - 59; (alt)cineva - 25; câtva - 21; fiecare - 15; orice - 14; altul - 9; puțin - 8; oricine - 3; oarecare - 3; oricare - 2; vreunul - 2; cutare - 2; careva -116. Celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
din seria fie- și ori-. În ceea ce privește baza de formare (relativele care, cine, ce, cât), statisticile de aici concordă cu statistica de la relative (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). De asemenea, se remarcă tendința de aproximare prin exagerare cantitativă, după cum sugerează ocurențele numeroase ale lui tot și mult. În ceea ce privește pronumele și adjectivele pronominale negative, au fost înregistrate următoarele ocurențe: nimeni - 19; nimic - 56; niciunul - 3. Numărul relativ mare al negativelor, alături de numărul mare al ocurențelor lui tot, indică preferința uzului actual spre
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
concordă cu statistica de la relative (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). De asemenea, se remarcă tendința de aproximare prin exagerare cantitativă, după cum sugerează ocurențele numeroase ale lui tot și mult. În ceea ce privește pronumele și adjectivele pronominale negative, au fost înregistrate următoarele ocurențe: nimeni - 19; nimic - 56; niciunul - 3. Numărul relativ mare al negativelor, alături de numărul mare al ocurențelor lui tot, indică preferința uzului actual spre strategiile aproximării semnificației prin globalizare. Interesantă este absența din limba vorbită a unor nehotărâte frecvente în limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de aproximare prin exagerare cantitativă, după cum sugerează ocurențele numeroase ale lui tot și mult. În ceea ce privește pronumele și adjectivele pronominale negative, au fost înregistrate următoarele ocurențe: nimeni - 19; nimic - 56; niciunul - 3. Numărul relativ mare al negativelor, alături de numărul mare al ocurențelor lui tot, indică preferința uzului actual spre strategiile aproximării semnificației prin globalizare. Interesantă este absența din limba vorbită a unor nehotărâte frecvente în limbajul presei actuale, care, mimând colocvialitatea, fructifică expresiv unități ale sistemului marginalizate de limba vorbită (vezi alde
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ci sunt folosiți superfluu. Uzul actual demonstrează însă ca există diferențe între folosirea nehotărâtelor și a negativelor în presă (vezi Zafiu 2002) sau în alte texte scrise (de pildă, științifice - vezi Stan, în acest volum, p. ) față de limba vorbită, unde ocurențele parazite îndeplinesc funcții discursive importante, pe care le voi prezenta în continuare. 5.1. Negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorul În negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorii, vorbitorii folosesc adesea pronume nehotărâte: și era un# bătrîn↓ căzut↓ de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ale interogativelor parțiale, prin care vorbitorul caută să obțină de la interlocutor o informație (de diverse tipuri), plasându-se față de acesta (în mod sincer sau doar aparent) pe o poziție de inferioritate informațională (Șerbănescu 2002). Iată în continuare o statistică a ocurenței pronumelor interogative 18 în IVLRA: Tipul întrebării CE DE CE19 CINE CARE CÂT CE FEL DE Întrebare propriu-zisă 128 35 30 27 8 1 Alte tipuri de întrebări (retorice, legătură discursivă, ecou, fatice, ritualice etc.20) 66 7 3 1
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
30 27 8 1 Alte tipuri de întrebări (retorice, legătură discursivă, ecou, fatice, ritualice etc.20) 66 7 3 1 - Valoare exclamativă 13 - - - - - TOTAL 207 42 33 28 8 1 Valorile înscrise în tabel pun în evidență următoarele trăsături ale ocurenței pronumelor interogative în corpusul studiat: cel mai frecvent pronume interogativ este ce (urmat de de ce; vezi și nota 19); între numărul ocurențelor lui ce și al celorlalte pronume interogative în ansamblu există o diferență considerabilă; aproape o treime din uzurile
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
13 - - - - - TOTAL 207 42 33 28 8 1 Valorile înscrise în tabel pun în evidență următoarele trăsături ale ocurenței pronumelor interogative în corpusul studiat: cel mai frecvent pronume interogativ este ce (urmat de de ce; vezi și nota 19); între numărul ocurențelor lui ce și al celorlalte pronume interogative în ansamblu există o diferență considerabilă; aproape o treime din uzurile pronumelui ce, dar și din uzurile celorlalte pronume, nu sunt în întrebări propriu-zise; între numărul ocurențelor lui cine și care nu există
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]