395 matches
-
numai pentru dânsul, Ferdinand Sinidis. ...De atunci mă plimb la braț cu moartea. Ea vine ori de câte ori o chem. Ca să scurteze drumul, sare uluca din dreptul ferestrei scunde, la casa refugiului meu de la țară, și bate de trei ori la geamul odăiței mele. Deschid fereastra, dar nu văd pe nimeni. „Cucu”, zic eu acoperindu-mi ochii cu mâinile amândouă. Moartea numără până la trei și strigă „Gata”! Mă întorc să o caut și dau de Adriana. Are aproape șapte ani și cu șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ochii uscați și îngenunchez în fața ei ca să-i culeg viorelele din ochișori. Adriana ascultă cum fulgii mari se așază afară, pe zăpada proaspăt așternută. Ascultă cu gura întredeschisă din pricina polipilor și își înalță căpșorul blond, ca să-și rotească privirile prin odăiță. - Adriana, murmur eu, unde ți-a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă ce erai?... - A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-un pepene, a turnat lapte și mi-a pus-o la loc, cântă Adriana. Vorbește pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se înghesui în fundul fotoliului. Pe chip i se citea suferința, o crampă stomacală desigur, și pe buze avea un zâmbet pricinuit de o nostimă aducere aminte: ...Într-o noapte cu zăpadă multă, povesti el mai departe, cineva bătu la ușa odăiței mele de lângă scara de serviciu. Deși abia întors acasă după o lipsă prelungită, Gloria dormea în salon pe un pat improvizat, așteptând prilejul explicațiilor. Era noaptea, târziu. Frigul din cameră mă hotărî tocmai să cercetez fereastra și să împing un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu ochii de mine, să-mi arunce în obraz, cuvinte de scârbă și dispreț. Intimidat oarecum la gândul acesta, m-am cățărat până la geamlâncul de deasupra ușii, ca să intru în camera ei. Abia atunci Albertina îmi deschise. Pătrunsei în bezna odăiței, fără să înțeleg, și fără să caut motivul absurdelor mele pretenții, când m-am izbit de Vladimir. Stătea în mijlocul încăperii înfășurat în cuvertura de pluș. Într-o clipă de nebunie încercase să se ascundă astfel, protejat de întuneric. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
loomiană. O boală duodenală trecătoare a sugerat, sau impus, subiectul lucrării antemenționate; laptele, remediul instinctiv al ulcerosului, a fost, după Înțeleptele cercetări ale lui Farrel du Bosc, casta și alba muză a acestor Georgice moderne. Instalarea unui telescop pe azotea odăiței de serviciu și studiul febril și dezordonat al celor mai răspândite opere ale lui Flammarion, pregătesc a doua perioadă. Lună (1924) marchează cel mai poetic succes al autorului, sesamul care Îi deschide larg poarta cea mare a Parnasului. Apoi, anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
traversat un soi de laborator sau partea din spate a unei farmacii, dotată cu instrumente și flacoane. Stimulat de ideea de a ajunge la toaletă, am Împins ușa din fund. Înăuntru am văzut ceva ce ochii mei n-au Înțeles. Odăița era rotundă, văruită, cu acoperișul jos, cu lumină de neon și fără vreo fereastră care să slăbească tensiunea claustrofobiei. Era locuită de patru personaje sau mobile. De aceeași culoare cu pereții; materialul - lemn; forma - cubică. Pe fiecare cub - unul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a Întors din laborator cu un vas gradat plin cu apă, În care a dizolvat niște picături efervescente. Sfânt remediu: mirosul de vomisment m-a dat gata. Apoi, după ce a răsucit de două ori cheia În ușa care dădea spre odăiță, a urmat explicația: — Constat cu satisfacție, caro Bustos, că Nemuritorii mei te-au șocat. Cine ar fi zis că homo sapiens, antropoidul pe care Darwin abia Îl schițase, avea să atingă asemenea perfecțiune? Te asigur că această casă, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Și mi-am Început campania pe loc: chiar În acea seară am șters-o englezește din Noul Imparțial, În al cărui registru de pasageri figurez sub așèa zisul nume de Aquiles Silberman. Dotat cu barbă falsă, scriu relatarea faptelor În odăița care dă În curtea din fund. Cu o contribuție pozitivă Dialogul cu Ortega e dintre cele mai tonice. Pune-i sare pe coadă, că omul azi ia microbuzul din Llavallol, iar mâine ne salută cum nu se poate mai plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
legi generale. Evreul proletar, neavând absolut nimic, nici capital în bani, nici meșteșug sigur, se-nsoară cu toate acestea foarte de timpuriu, face mulțime de copii; trăiește cu ei în cea mai mare mizerie - adesea câte două-trei familii într-o odăiță - și astfel în aceste furnicare omenești se cresc apoi generații de hiene ale societății, copii reduși și închirciți în privința fizică și intelectuală, în cari se dezvoltă un singur instinct, acela al speculării muncii altuia, al esploatării altuia. Țăranul român e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
el vrea să se răzgândească pîn-a doua zi și pleacă; ea rămâne iar singură. Intră Mirabeau care iar au scăpat.. Scenă de amor și fug amândoi pe fereastră. Actul al doilea. Actul al treilea se petrece-n Olanda. Într-o odăiță petrec trei oameni: Mirabeau care-și câștigă pînea copiind,.......... dând lecții de limba franceză, Sofia de limba italiană. Ușor se poate presupune că le merge cât se poate de rău. În Franța ei au fost condamnați in contumacian, el la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să se reducă pedeapsa unui condamnat. Nu e suficientă norma de muncă, contează tot atât de mult buna comportare, garanția că, odată liber, fostul deținut va deveni un cetățean complet reeducat. Acuma, de pildă, dăduse ordin să-mi primesc musafira într-o odăiță goală și să stau cu ea oricât. Ce uitucă mai sânt și eu, zise Suzy, ți-am adus o mulțime de bunătăți!" Și îmi întinse o plasă în care se vedea ghemuit un pachet uriaș. "Nu mi-e foame acum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vreți să fumați și nu mai puteți răbda, nu vă opresc, dar fumați cât mai repede. N-aș vrea să nu fiți aici când o să vă cheme înăuntru. Uite, sub scară este o ușă. Intrați pe ușă, în stânga e o odăiță; acolo puteți fuma, numai să deschideți ferestruica, pentru că la noi rânduiala... Însă prințul nu mai apucă să fumeze. În vestibul intră un tânăr cu niște hârtii în mână. Valetul se repezi să-i scoată blana. Tânărul se uită pieziș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
moș Ștefan chelarul și chiar cu șeful Vichentie leahul. Duminecă, după ce popa Vasile În urma liturghiei a mai slujit un moleben la curte, la care Smaragda Theodorovna s-a rugat cu multă rîvnă, a urmat cu resemnare sugestiunile babei Vasilca. În odăița de lîngă bucătărie, la fereastră aștepta În haine de sărbătoare Paraschiva lui Vichentie, femeie uscățivă, Îmbătrînită Înainte de vreme. Ea ținea În dreapta o menedă de aramă de două copeici și, solemnă, se adresă stăpînei, alături de care mergea Irina cu copilul În
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
șeful» Vichentie leahul“ (1, 4). „Duminecă, după ce popa Vasile în urma liturghiei a mai slujit un moleben la curte [ajutat de dascălul Andronache], la care Smaragda Theodorovna s-a rugat cu multă rîvnă, a urmat cu resemnare sugestiunile babei Vasilca. În odăița de lîngă bucătărie, la fereastră aștepta în haine de sărbătoare Paraschiva lui Vichentie, femeie uscățivă, îmbătrînită înainte de vreme. Ea ținea în dreapta o menedă de aramă de două «copeici» și, solemnă, se adresă stăpînei, alături de care mergea Irina cu copilul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
pentru a douà clase gimnasiale după M. Schinnagl de I.M. Moldovanu, Blasiu, 1864; Mythologie für Nichtstudierende, de G. Reibeck, Wien25. În al treilea rând, o rectificare se cere și în legătură cu dormitorul copiilor, pe care G. Călinescu îl plasează într-o odăiță din spatele casei, cu intrare separată. Trebuie remarcat că autorul descrierii își începe fraza cu ne închipuim... Realitatea a fost următoarea: în spatele casei era un hol strâmt și lung, care servea drept cămară și probabil ca adăpost lucrurilor trebuincioase gospodăriei. Probabilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o cușcă, care simte mereu chemarea libertății și înălțimile cerului și n-are tihnă și odihnă, până când nu sfarmă gratiile cu ghearele și cu clonțul, să poată ieși iarăși spre înaltul bolții, sub mângâierea soarelui...! Atunci, scrie! Am ieșit din odăița Măriei Sale Ștefan cel Mare al slovei românești, cu răspunsul ca un boț de aur, ascuns în adâncurile inimii. Întrebarea întrebărilor stăruie încă, mereu, și răspunsul îmi răsună-n taină, odată cu freamătul cetinii și clopotul molcom de la Schitul Vovideniei, din Munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de doctorat, apoi am predat și publicat textul modificat, la Editura Academiei. Și cum directorul în subordinea căruia am fost dat, deși avea un birou nou, neașteptat de mare, m-a repartizat în aceeași încăpere cu contabila șefă, într-o odăiță modestă, unde abia încăpeau două măsuțe și un fișier, unde mi-au fost date în seamă cărțile de muncă ale salariaților, aflându-mă, astfel, pe cât de necorespunzător la Institut, pe atât de bun ca "șef de cadre" la muzeu, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cel puțin, l-a bucurat într-atât, încât ne-am împrietenit și ne-am tot vorbit și confesat. Într-o zi m-a oprit și m-a felicitat pentru lucrarea mea de doctorat și m-a chemat la dânsul în odăița singurătății sale, să-mi dea o carte cadou. O carte de curând apărută în Germania, primul volum din Bibliographie zur Landeskunde der Bukowina, a lui Erich Beck, apărută la München, în 1965. Nu intuiam ce loc și ce rol avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
preacuvios părinte, Matache, e destinatarul unei anonime În care nu doar paraclisierul și feciorul lui, Giugică, sunt discreditați, ci - insinuant - și părintele care „s-a Încurcat la pelin, a treia zi de Paști, cu partidul, În colț la Savu, În odăiță, pe-nfundatele”; semnatarul scrisorii, „un creștin enoriaș”, transmite implicit un avertisment preotului ce a păcătuit pe- nfundatele (adică În secret), vegheat vigilent de ochiul creștinului mai ceva decât de divinitate. La five o’clock se bea, desigur, ceai. Potrivit modei
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ignoră; Astfel păturile întinse, înainte de a se subția, de a pieri Mai vorbesc în limbajul de semne al unei alte lumi pierdute, O lume pe care o pierdem mereu trezindu-ne1282. Silogismul revelat cosmic în structura creierului Bate luna-n geamul odăiței tale, Cum bătând adese nopțile-o văzui Vai cumplitu-i vorba cum acum o spui: Bate luna-n geamul odăiței lui. Bate luna-n geamuri...1283 Întreg universul se regăsește în tainele revelate de poesie. Uneori clar alteori abscons, superficial sau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
alte lumi pierdute, O lume pe care o pierdem mereu trezindu-ne1282. Silogismul revelat cosmic în structura creierului Bate luna-n geamul odăiței tale, Cum bătând adese nopțile-o văzui Vai cumplitu-i vorba cum acum o spui: Bate luna-n geamul odăiței lui. Bate luna-n geamuri...1283 Întreg universul se regăsește în tainele revelate de poesie. Uneori clar alteori abscons, superficial sau profund, discursul liric transmite, după cum am mai prezentat în prelegerile mele informații cosmice ce respectă arcanele. Prin raționamente complexe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în fața birourilor erau lilieci... Când am ajuns noi chiar erau înfloriți liliecii. Pe-ormă, când intrai pe poartă, era curtea unde era’ bucătăriile, spălătoriile, dușurile, magaziile cu alimente, iar în partea astalaltă erau cabinetul medical cu infirmeria... Și erau câteva odăițe unde erau niște mame care născuseră la închisoare, cu copilașii lor. Asta era prima curte. Din curtea asta era o altă poartă și intrai în curtea dormitoarelor... Aici erau cele două clădiri de care v-am spus, și mai era
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nominativă”, în limbajul sentențios al scrisului filozofic, infinitivul prezent își pierde și trăsătura semantică gramaticală „simultaneitate”, devenind pantemporal: „A cere cuiva sa fie erou în împrejurările josnice ale unei societăți decăzute e ca și cum ai cere unui vultur închis într-o odăiță să zboare la o mie de metri deasupra pământului.” (N.Iorga) În enunțuri infinitivale marcate intonațional și sintactic, infinitivul dezvoltă valoare de imperativ, exprimând interdicții cu valoare generală. Cu această valoare modală, infinitivul se prezintă, de regulă, la forma negativă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
era condus de Brzezinski dintr-un birou spațios din aripa de vest a Casei Albe. Am primit însărcinarea de a-l escorta personal pe primul consilier pe probleme de securitate națională al lui Reagan, Richard Allen, dincolo de un furnicar de odăițe confortabile, în micul birou de la subsol care îi fusese desemnat de echipa lui Reagan. Allen a rămas înmărmurit. În câțiva ani totuși, nerăbdarea și ambiția succesorilor săi au subminat intenția originală a lui Reagan, iar CSN i-a scăpat din
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
avea sau nu bani să se întoarcă acas'... la Paris"109. O altă persoană interesant prezentată este Mișca Vătafu, "un vlajgan țapăn" care "și-a închiriat un petec de vie, câțiva vișini, gutui, câțiva caiși, - și-a cârpit cu bălegar odăița din spinarea malului și stă să vândă struguri". Bivolarii nu sunt idealizați, dar sunt prezentați într-o aură pozitivă cu necazurile lor, cu visurile lor. Nu lipsește nici nota de senzațional, totul privit în aceeași lumină de caldă simpatie 110
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]