5,469 matches
-
altele. Dar cine s-o fi spus?... Stau și mă gândesc. Nu-mi aduc aminte. S-a făcut aproape trei, - încă îmi șoptesc: Curiosity killed the cat... Insomnia se anunță rebelă. Mă dau jos din pat și încep să măsor odaia. Ca scriitorul acela român de la începutul secolului trecut, care era un mare admirator al lui Napoleon și care avea, la capătul patului, un portret al împăratului. Stingând lumina, să adoarmă, el se gândise la Bonaparte, - "Ai fost mare, dar, oricât
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
ca unic reper în memoria fiului rătăcit și prin care regizorul vrea să privim monstruosul. Această imagine extrasă unui coșmar cu pachiderme dezlănțuite apare înscrisă în medalion pe fundalul auratic al Lunii, cu acea impresie cețos-mistică a fotografiilor lui Nadar. Odaia sa va fi decorată asemeni unui mic salon victorian, cu un set de fotografii care alcătuiesc aerul de familie și o istorie culturală. Îmbrăcat cum se cuvine, Merrick se comportă ca un gentleman, capul uriaș cu două bose enorme, cu
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
mi-a dat însă ideea completă a farmecelor naturii - am fost un copil precoce - dar Bucureștii, cu splendida lor civilizație - în lipsa oricăror alți factori de comparație - m-au cucerit. Cartierul în care părinții mei construiseră o vilă cu câte două odăi pentru fiecare suflet al casei și o cameră pentru oaspeți era reputat pentru luxurianta lui vegetație și acea așezare geografică ce oferea cele mai spectaculoase apusuri de soare din întreaga urbe. Mihai Sadoveanu venea anume să le admire, Ion Barbu
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
lovește cu un genunchi de pământ. Lambert și ai lui se duc să-l ridice. Oare să-l ducem în castel? Va spune că suntem timorați, că ne lăsăm impresionați de castel, nu-i nimic. Îl dezbracă la el în odaie, îl culcă, îl vor veghea: dl de l'Aubépine doarme toată noaptea și aproape toată ziua următoare. Dacă nu s-ar mișca fără încetare, ai putea să juri că-i mort. Oare își mai revine? Lambert se pregătește să se
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
la subsol. Luă din debara o sfoară de rufe nouă. Tot acolo, la subsol, aveau și o saună. Și, imaginați-vă, chiar și o mică piscină, de dimensiunile unei căzi mari de baie. Să tot trăiești. Urcă din nou în odaia cu șemineu. Sfoara era prea scurtă, puse un scaun pe masă. Inspiră. Expiră. Oftă pentru ultima oară și... - Ce faci acolo, curvo? șuieră deodată cu mânie, clar, Kîsenka, arcuindu-se toată, cu ochii-i sticloși scăpărând, și lepădând în sfârșit
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
Luxembourg. Am invitat-o să vină cu noi, am cinat împreună, la despărțire am stabilit să-i facem o vizită la hotel, unde avea să ne arate ultimele ei lucrări. Ne-am dus în ziua următoare. Locuia într-o mică odaie la etajul I, prost luminată, cu fereastră dând spre o curte interioară, strâmta, meschina, un puț de piatră că atâtea în Paris. Cameră de o persoană în care nu încăpeau decât un pat simplu, un garderob vechi cu o singură
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
cu concursul cântăreței Elisabeth Ohloff, pe care am acompaniat-o la pian. Această cântăreață cânta cu multă muzicalitate și înțelegere profundă a compozițiilor ce le interpreta, fără ca vocea sa să fi avut dimensiuni prea mari. Bine înțeles că în pauze odaia artiștilor era înțesată de lume, și Arthur Schnabel era mai mult sus la noi decât în sală, exprimându-și mereu încântarea pentru felul meu de a cânta. Acestui concert urmă concertul meu din Lipsca. Nu fără emoție adâncă și plină
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
o agrea foartemult din pricina firei vesele și pline de duh: “Iată, cine are să ne cânte. Haide Tana, cântă-ne ceva!” “Vai de mine, Majestate, nu sunt azi în voce!” “Să-mi permită Majestatea voastră să fac niște vocalize în altă odaie ca să-mi pun la punct glasul.” Zis și făcut ! Unde nu gonește Tana și ca să nu fie auzită de regină, ajunge tocmai în pod, unde alt bucluc: dă peste fratele meu Vidi care se eschivase de la recepție, având mult de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
albanez, în aceeași loje Beu și ministrul Djuvara. Toți miniștrii erau de altfel de față. Succesul Rapsodiei Române de Liszt fu delirant, iar după bisurile care fui nevoită să le acord, publicul se înghesui năvălind cât putu să încapă în odaia artiștilor și pe coridoare, ca să mă vadă de aproape și să mă felicite cu urale nesfârșite. Fu o victorie muzicală care aproape n-avea pereche în analele de muzică ale Bucureștilor. După aceea, împreună cu principesa de Wied, Beu, Djuvara și
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
pentru aceasta plecăm la ora șease după amiază, însoțită fiind de Alma Cornea, muzicantă și profesoară de pian la Conservatorul Sabin Drăgoi (Comunal) din Timișoara. Descindem la gară și de acolo mergem la hotel. Aici mi se taie răsuflarea văzând odaia în care trebuie să locuiesc. Podele stricate, pat de fier, un lavoar cu un lighean cât o luntre, din care turnând apa în găleată mi-o vărsai în pantofi, din cauză că mâinile mele nu mai ajungeau să ție acest accesoriu de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
trei sonate de Brahms pentru pian și vioarăcu prof. Sandu Albu, concert care s-a repetat la Sibiu nu mult după aceea. La acest concert am avut un mic accident. Voind să cobor de pe podiu o treaptă care ducea la odaia artiștilor, această treaptă fiind solidă, se urni din loc, iar eu călcând în aer, mă trezii jos, ca într-o trapă. Bietul Sandu Albu făcând ochi mari de spaimă reuși să mă scoată foarte repede, dar publicul se speriase de-
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Veniră sărmanele la noi cu legături de haine, tot ce era mai bun și putură să strângă la repezeală. Le-am primit să se adăpostească la noi în casă, unde credeau ele că ar fi fost mai în siguranță. În odaia din fund se strânseseră nepoatele noastre și era cât pe-aci să se întâmple o nenorocire. Una din ele, Silvia, zări o pușcă de-a fratelui meu Ovidius, care era răzimată de un perete și ridicându-o la ochi trase
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
întoarcerea de la Viena, că prietenul Topârceanu avea o boală incurabilă și e iremediabil pierdut. Nu mai știu cine mi-a spus, poate chiar tata, cum pe la începutul lunii mai, când s-a dus să-l vadă pe cel bolnav în odaia-i singuratică, acesta a început să plângă și și-a tras perna peste față: "- Nu vreau să mă vezi în ce hal am ajuns, coane Mihai!" " Și totuși, chiar și după atâta vreme, avem dreptul să spunem că Topârceanu mai
Sadoveanu și Topârceanu by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7763_a_9088]
-
oglinzi cu vișini tescuite-n călimări răscoleau covoare cu flori de lână sub copite de fum - noi ieșeam nedumeriți, cu șorțul sumecat, în drum. Nesărutați, ochii gornaciului au trecut, s-au topit peste văi în urma lor liniștea se piaptănă-n odăi și păsările de pe rochii se pregătesc de ducă. Vom mai duce la adăpat culorile o singură dată înainte de cade ploaia înainte de dezlegăm de țărmul de aramă casa și o împingem în larg să navigheze cu obloanele lăsate înainte de-și
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
a fost, a trecut am jucat - am pierdut Dar tu vii cu fidelitățile tale de câine ud te ridici din oraș, din aburul pietrelor încinse din văzduhul văratec din verdele lumii și mă înhați de talie și mă valsezi prin odăi o, ridicolă bucurie a ploii, amăgitoareo, ascultă-mă viitorul a fost, a trecut am iubit - am pierdut Elegie amară, amară osmoză, tu moarte copacul vinelor e plin de apa vocii tale întoarcerea de neîntoarcere se urcă meniscul timpului stalactite și
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
minte. Stă cu taică-său și cu acest...băiat înfiat, frate vitreg, care acum nu face nimic. Fata cea mare, deși măritată, stând în altă parte, vine la taică-său și la soră-sa, la care ține mult... Băiatul are odaia lui, unde stă. Taică-su nu a ieșit încă din închisoare. Fratele său îl vizitează, din când în când, de milă. Fiul lui, niciodată: nici nu vrea să audă de el. La un moment dat, - pune ochii pe... soră-sa
Hipolit, al doilea (fapt divers) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7788_a_9113]
-
plecat în provincie, ea doarme la ei, se culcă cu soră-sa în pat... Băiatul le-a privit un timp și a ales-o pe cea de a doua întâi, pe sora mare? vitregă. Noaptea, spre zori, se strecoară în odaie și cu multă grijă, asigurându-se că amândouă dorm adânc - prima lua somnifere, era,... avea o boală de nervi... încet, se vâră în patul larg, ușor, între ele, și începe să o mângâie pe cea dintâi... îi face ce îi
Hipolit, al doilea (fapt divers) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7788_a_9113]
-
s-a înzdrăvenit!... Fără ca femeia să fie conștientă, lucrând și confuzia cu cealaltă, - actul se consumă... în cele din urmă, are loc și trezirea, femeia sare în sus, sora bolnăvicioasă se deșteptase și ea, băiatul cel vitreg o zbughise din odaia fetelor afară, tatăl care-l înfiase, apare și el atras de scandal, și află cele întâmplate... Este clar ca lumina zilei, care se și ivise la ferestre, cine era vinovatul, - tatăl aleargă după fiu, acesta dă vina pe femeie că
Hipolit, al doilea (fapt divers) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7788_a_9113]
-
pușcărie, cum i se întîmplase lui Noica, ci la o mînăstire." (pp. 71-72) Aceeași impresie revine peste cîteva pagini: "Șederea la o mînăstire nu era pentru mine o noutate; stătusem și în alte rînduri la Căldărușani și locuisem în aceeași odaie, în toate anotimpurile. Însă abia acum trăiam senzația definită abia ulterior, după ce am găsit expresia lui Noica: sentimentul că timpul îmi aparținea. Mai ales după ce renunțasem la radio și televizor. ș...ț Apoi, ani în șir ani, mi s-a
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
Constantin Țoiu Vocea de la miazănoapte Așezați într-un colț în odaia miresei, cu ștergare și blide agățate pe pereți, privim jocul din Oaș, - cel mai frumos joc pe care l-am văzut vreodată, cel mai semeț, cel mai răscolitor. Capetele se clatină, hâțânate din șolduri, în contratimp, ceea ce dă trupurilor aerul
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
deplasare și nesupunere... Mama miresei, femeie care a născut unsprezece copii, se strecoară printre dansatori împărțind boace,... coptături,... sticle cu răchie, străchini de borș, dres cu lapte covăsit, smântână, brânză gălbuie. Ceva cade pe jos și se sparge cu vuer. Odaia se umple de țipete. Toți se reped la ușe. A venit mirele cu ai lui să fure mireasa... Nu-l lăsați! Confuzia crește. Afară în tindă starostele nunții bate nemilos în podea cu toiagul lui împodobit cu panglici de toate
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
sau mai târziu, total sau parțial, el își va pierde drumul și locul său în lume. E adevărat că straniul și primejdiosul joc în care s-a angajat îi dăruie și satisfacții și recompense miraculoase. Pe cei patru pereți ai odăii sale jocul acesta îi creează un cer cu nori și seninuri și un pământ cu zări și oceane, numai că toate aceste întinderi și toată această bogăție amăgitoare le văd mai limpede cititorii săi decât el însuși, care în timp ce le
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
mai suporta, se lăsa extenuată pe un scaun alături de el, crispată, să țină mâna "muribundului", - abia aștepta să se termine frica aia a lui că moare, de moarte, ce credea că este o prefăcătorie și să iasă, să plece din odaie. Și el face, ce n-ai fi crezut că va face: MOARE! După aceea, ea, nevenindu-i să creadă - "cum, a murit cu adevărat?"... * Ideea unui profesor de naturale: totul e să știi de la început că vei rata viața, că
Moartea lui Vasi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8098_a_9423]
-
-i face, însă, s-o simtă. Cu atît mai mult cu cît este o cruzime și o ticăloșie să pui pe cineva în situația de a-ți fi recunoscător." (p.12) Amintirile, pierdute, revin, umplîndu-l pe omul terminat, adăpostit în odaia în care ar fi trebuit să i se regizeze adulterul, cu sufletul lui din tinerețe: "O singură amintire comună, de acum treizeci de ani, ne-a amintit de înspăimîntătoarea curgere a vremii și ne-a strîns unul lîngă altul, ca
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
de neuitat se petrece în casa de la munte a familiei, unde Popovici, invitat pentru niscai daraveri sentimentale, își dă măsura bizareriei: "A doua zi după sosirea lui la Sinaia, era bolnav, sau se credea bolnav, și s-a închis în odaia lui, cea mai mare din modesta noastră locuință. În dimineața următoare, Jeanne, milostivă, bate la ușă aducând tava cu micul dejun, cafea cu lapte, cozonac cu unt și miere etc. Se aude dinăuntru: ŤIntră!ť Deschide ușa - și ce vede
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]