451 matches
-
semn, dându-le să înțeleagă că nu este nevoie să se scoale de la locurile lor. Doar el se ridică, răspunse la salut și-și manifestă dorința de a face împreună cu boierul valah o plimbare călare. După ce li se aduseră cai odihniți, porniră amândoi la pas. — Măriei sale, unchiului domniei tale Constantin bei, încă nu i a trecut boala, se mai simte obosit, remarcă Selin. — Măria sa nu este unchiul meu, suntem veri primari, mama măriei sale fiind sora mai mare a tatălui meu. Câți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se aud și lăutari. — Lăutari? Eh, Doamne, cum am uitat? Sunt călușarii! Repede terminați răvașele, îngrijiți-vă să plece repede. Apoi, către slugi: Să-mi pună un tron spre cortul domniei sale marelui spătar. În cortul nostru să aștepte zece dorobanți odihniți. Se lasă de pe dealuri cetele de călușari. Ia! Auziți? Vodă vorbise românește și Selin nu înțelesese nimic, așa că făcu un semn a nedumerire spre Ștefan, care cu mâna îi arată că trebuie să aștepte puțin. Când prima ceată de bărbați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chiar în fiecare noapte câte-un monstru). Ne-ntindem în pat cu o bucurie egoistă și, după ce adormim, ne alungim din ce în ce mai mult, ne contorsionăm straniu, ca și cum corpul nostru ar lua forma visului. Și dacă a doua zi dimineață ne trezim odihniți, respirând iarăși cu forță, e doar pentru că nu ne mai aducem aminte de războaiele și de înfrângerile noastre nocturne. Somnul nu e întotdeauna secvența de timp eliberator care credem că ni se cuvine. Bruno, din Despre eroi și morminte, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
cei care ne-au sădit pomul, l-au udat, l-au crescut cu luptă, dăruire, iubire, tocmai pentru ca noi să ne bucurăm de fructele și umbra lui, să avem unde adăsta când obosim și care se bucură cu noi, când, odihniți și refăcuți, pornim mai departe la drum În căutarea următorului pom, mai mare, mai frumos, mai bogat, mai darnic. Ei toți ne-au lăsat câte o moștenire: un vers, un cântec, o doină, o vorbă de duh, o mustrare, o
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pînă se face ziuă. Ar fi mîncat împreună cu fetița, întîi ar zice că se duce la serviciu cu autobuzul de prînz, dar, poate de oboseală ori de somn, ar rămîne să doarmă după-amiază cu Cristina, în speranța că noaptea, fiind odihnit, ar putea scrie ceva. Însă, pe la ora două, Ana va avea grijă să telefoneze: "Du-te jos și stai la o coadă..." Nici un program, răspunde Mihai, gata să facă o glumă de genul: "Mi-e dor de-o coadă", dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că a fost nedrept cu ea atîția ani. Chiar și Ana lui are ceva din Doamna Ana, poate de-aceea a și luat-o de soție. În primul rînd, știe să fie fermă iar mintea ei este clară, "prusacă și odihnită", cum se exprimă el cînd vrea s-o tachineze. Scăpărătoare, cu o inteligență nativă, soția lui reușește întotdeauna să facă față unor discuții între neprofesioniști. Fixistă însă. Mihai îi cunoaște limitele și se ferește să-și exprime părerea cînd ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
singură. Povestea că Sanda avea un ochi vînăt și, pentru prima oară, ea, gureșa neobosită, n-a mai scos o vorbă. În birou a fost liniște și și-au putut face lucrările în tihnă iar acum se simte parcă mai odihnită ca de obicei. Peste încă două zile, Ana i-a spus lui Mihai că s-a mai interesat pe la colegele din birourile de la alte etaje și a aflat că Miruna are într-adevăr doar hainele de pe ea. Bărbat-su nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din cap. — Deocamdată nu este necesar. Pentru moment, domnișoară Soto, vă rog să Încercați să vă amintiți cursul evenimentelor petrecute acum două nopți. Putem să le parcurgem foarte Încet și deocamdată nu avem nevoie de detalii. CÎnd veți fi mai odihnită, putem să reluăm. Vă rog să nu vă grăbiți și să Începeți cu cei trei oameni care v-au răpit. Inez sări de pe perne. — Ăia nu erau oameni! Ed strînse balustrada În pumni. — Știu. Și vor fi pedepsiți pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în stil edwardian din cărămidă roșie din Donnybrook, Clodagh dădea pe gât cel de-al patrulea pahar cu gin și se pregătea sufletește. Trecuseră deja douăzeci și nouă de zile. 7tc "7" Duminică, Ashling s-a trezit la prânz foarte odihnită și doar puțin mahmură. A stat pe canapea și a fumat până s-a terminat The Dukes of Hazzard. Apoi a ieșit și a cumpărat pâine, suc de portocale, țigări și ziare - o porcărie de ziar și unul serios, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
chenarul mantiei scânteiază scurt, aruncând lumini vii și strălucitoare. Revine cu pași măsurați în dreptul puilor. Când i-am luat de la muma lor, am folosit un cal cât mai iute cu putință, și i-am mutat după aceea pe alți cai, odihniți, care mă aștep tau pe drum. Dar tigroaica, când a găsit culcușul gol... — Și tatăl, tigrul, unde era? îl întrerupe curios Pusio. Thaos scutură cu putere din cap. — Masculii nu poartă niciodată grija odraslelor. Călărețul e orbit de o rază
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la an, dintr-un loc într-altul. În afară de porumb și pășune, se cultivă ovăz, soia, lucernă. Sunt și porțiuni pe care se cultivă porumb după porumb. În schimb, pășunea care e luată în cultură după câțiva ani oferă un teren odihnit. Numai jumătate din fermele de aici sunt mecanizate. Restul lucrează cu caii. Prașila se face cu prășitoare necunoscută agricultorilor noștri. Ea e montată pe două roți, fie pentru a prăși un rând cu doi cai, fie pentru două rânduri cu
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
o făcu din nou să rîdă. Îi urmărea fața și rîdea la rîndul lui. — Ei, dar n-a mers rău, nu-i așa, mai ales pentru un tip care doarme din picioare? Ar trebui să mă auzi cînd sînt puțin odihnit. Îți jur, sînt ucigător. Își mușcă buza și expresia aceea de ușoară perplexitate Îi traversă fața. Nu ești o halucinație de-a mea, nu-i așa? — După cîte-mi dau seama, nu, zise ea scuturînd capul. — Ei, așa zici tu. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părut ceva suspect ce nu mai văzusem niciodată. Era o poartă uriașă și multe case cu etaje, iar această așezare semăna cu un oraș. M-am oprit o clipă și am simțit cât de tare îmi bate inima. Dar mam odihnit puțin și inima mea nu mai bătea așa de tare ca la început. Soarele arzător și firavul vânt mi-au dat puteri și am plecat mai departe spre acel oraș care era un mister pentru mine. Nu peste mult timp
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pădurea se rări și gardul de sârmă dispăru tocmai la marginea unei râpe care se ridica spre cer ca un zid. Bologa stătu acolo să răsufle o clipă și să se răcorească. La poalele râpei găsi altă cărare. Ușurat și odihnit porni în vale și coborî poate cinci minute. Apoi cărarea ocoli o stâncă și se îngustă ca un coridor între peretele râpei și tulpinile brazilor. De-abia acuma începea Bologa să simtă aievea oboseala. Îl dureau picioarele, și genunchii parcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îl asculta nerăbdător, îngrijorat. Cuvintele lui i se păreau rodul fricii de moarte. În cele din urmă îl întrerupse: ― Dragul meu, nu-ți dai seama oare că aiurezi?... Asemenea fantasmagorii poate să-și îngăduie omul când e acasă, la birou, odihnit, sau în momente de entuziasm, într-o discuție, nu însă în fața morții!... ― O închipuire care împacă sufletul e tot ce poate dobândi omul în viață! murmură Apostol, cu o strălucire mare în ochi. ― Dar bine, omule, tu vei muri ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
chip, având pentru oricine un cuvânt bun, era cea cu inima plină de fiere și de durere. Scrisorie ei exprimau tot mai mult dezgustul ei de-ai vedea pe bărbații din oraș, pe toți cei care mergeau la Uzină, curați, odihniți, liniștiți. Scria în același fel chiar și despre răniții de la clinică, ce umblau pe străzi: îi numea norocoșii. Dar, dintre toți, cel despre care scria cel mai defavorabil, eram eu. A fost un mic șoc să citesc scrisoarea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
strălucirea și întinderea de astăzi, cu totul și cu totul meritate. Ești un drăguț - spuse turcul cu modestie. — Și totuși - continuă Metodiu încurajat - îmi vine să mă-ntreb: când oare găsiți răgaz în toiul atâtor campanii să vă mai și odihniți, să mai stați la un pahar de vorbă, să vă - mă iertați - mângâiați legitimele femei, să vă faceți, c-o vorbă de-a noastră, praștie? Rar de tot - spuse turcul - dar atunci n-avem mamă, n-avem tată. La Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pleoapele închise, în diferite ipostaze și mișcări pe care i le surprinsese pe când el o privea pe ascuns. Deși puține ore i-au rămas pentru somn, după o zi foarte încărcată de activitate plină de tensiune, Eugen s-a trezit odihnit și bine dispus. A deschis larg fereastra de la sufrageria spațioasă, apoi a mers la bucătărie, unde și-a preparat ceai și cafea, lăsându-le în vasele lor pe aragaz, după ce a stins flăcările. S-a întors în sufragerie, a așternut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care trăiesc. Este adevărat că în acest moment avem la dispoziție o cantitate copleșitoare de informații, dar aceasta nu înseamnă că ne putem ascunde de ele și că putem fi jurnaliști buni încercând să ne păstrăm memoria curată și mintea odihnită. Un bun jurnalist citește ziare! Un bun jurnalist se uită la știri la televizor! Un bun jurnalist, din orice domeniu, trebuie să știe câte puțin din fiecare lucru care contează. Indiferent unde lucrezi, pe ce post, în ce media, pe
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
îmbrăcat și m-am dus să-mi îndeplinesc misiunea. Am întors o nouă pagină. Sunt o persoană bună care nu o să-și lase prietenele batjocorite de bărbați. Debbie îmi deschide ușa încet. Deși e încă în pijamale, arată uimitor de odihnită. E evident că nu și-a petrecut nici o clipă noaptea trecută foindu-se și făcându-și griji pentru bunăstarea lumii, cum am făcut eu. Intru în camera ei. E întuneric, pentru că draperiile grele sunt trase. Cât e ceasul? întreabă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un somn fără coșmaruri și fără vise. De data asta, somnul în "camera de muzică" nu este perturbat nici măcar de vise. Este trezită de lumina soarelui, care doar atunci când întâlnește hlamida de zăpadă poate fi atât de strălucitoare. Se simte odihnită și în plină formă. Privește cu încântare pe fereastră. Fire de lumină se ridică de pe întinderea spoită cu alb din spatele casei și se întâlnesc, într-o fulgurantă sclipire orbitoare, cu altele care coboară de pe crengile brazilor încărcate și ele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Victor-personajul nu visă nimic, se simți pur și simplu foarte bine și relaxat, iar somnul acesta din vis fu probabil destul de lung. în orice caz, fu un somn odihnitor pentru că în momentul cînd fata nebună îl trezi, Victor se simți odihnit. Cerul înstelat se rotise asupra lor, cel puțin acesta fu prima senzație resimțită de Victor în momentul trezirii din somnul din vis. noaptea nu se terminase însă. în schimb, fata se agita în fața cutiilor poștale strigînd : — a trecut poștașul ! mă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
IV ...tic-tac... Fir-ar să fie! Degeaba m-am chinuit. Mi am plimbat, în van, gândul când încolo, când încoace, că... Ori, poate că n-a fost vorba numai de amintiri. S-ar părea că... Parcă mă simt totuși mai odihnit. Să fi visat? Posibil. Știu, însă, - am citit parcă asta undeva, nu-mi mai amintesc unde, ori mi-a spus-o cineva - că, pe parcursul unui singur vis, îți este dat să vezi o singură întâmplare, o singură scenă, petrecută, de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
deconectare din obișnuit, le multiplică și amplifică... Mă întreb, iarăși: Oare am visat, sau...? Pentru că, dacă am visat, înseamnă că am dormit. Așa pare să fie, întrucât nu mă simt deloc obosit, dimpotrivă, trupul și mintea mea par acum mai odihnite. În timp ce, dacă ar fi fost vorba despre altceva, de febra creației, de exemplu, aș fi fost, fără nici o îndoială, mult mai obosit, epuizat chiar... Nu știu alții cum sunt, dar eu, dacă scriu, fie și numai două rânduri, simt că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de cafea, sau așa ceva, vă puteți nota câteva dintre inovațiile mele. Adresez aceste observații atât funcționarilor cât și patronilor. Mi-am luat obiceiul să ajung la birou cu o oră mai târziu decât ar trebui. Prin urmare sunt mult mai odihnit și proaspăt când ajung și evit prima oră a zilei de muncă, întotdeauna mohorâtă, în care simțurile și trupul meu încă inert transformă orice sarcină într-o pedeapsă. Am constatat că ajungând mai târziu, munca pe care o îndeplinesc este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]