647 matches
-
voi, dragilor? Ați pus de o ședință ori mi se pare? întrebă el mucalit, privindu-i cu multiple înțelesuri. Ca de obicei, după vizita medicală sunt multe de pus la punct, colega, răspunse Eugen bucuros, reușind să se retragă din fața Ofeliei, care își mușca buzele cu năduf. - Tocmai... s-a terminat ședința, interveni Ofelia suspinând intenționat, să fie auzită de amândoi. - Oho! Plânge sufletul tinerei domnițe ori doar mi se pare mie?... Ofelia, ascultă-mă pe mine, fată! Nici nu știi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mucalit, privindu-i cu multiple înțelesuri. Ca de obicei, după vizita medicală sunt multe de pus la punct, colega, răspunse Eugen bucuros, reușind să se retragă din fața Ofeliei, care își mușca buzele cu năduf. - Tocmai... s-a terminat ședința, interveni Ofelia suspinând intenționat, să fie auzită de amândoi. - Oho! Plânge sufletul tinerei domnițe ori doar mi se pare mie?... Ofelia, ascultă-mă pe mine, fată! Nici nu știi câte lupte s-au pierdut până să se câștige războiul. Tu nu observi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
câștiga, te asigur! - ... Se prea poate, dar... cum să spun... - Vei spune altădată. Pentru moment am eu de spus ceva confidențial domnului doctor, te rog frumos! - Da, bine, scuzați-mă! Sunt în salonul alăturat, dacă este nevoie de mine, răspunse Ofelia, ridicându-și bărbia ofensată și întorcându-se pe călcâie, astfel încât să-și vânture halatul pentru a-i dezveli picioarele până mult mai sus de genunchi. Rămași singuri, cei doi prieteni își acoperiră gurile cu palma pentru a nu se auzi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe Iuliana... Dar să mergem la treburile de serviciu, te rog! Sunt multe de făcut... - Știu... Am fugit. Salutare! ... Nu a fost chiar fugă din partea lui Emilian, dar nici nu avea de gând. Urgența sa era să o întâlnească pe Ofelia cât mai repede, cât „este fierul cald”, cum îi dicta în acel moment creierul sau inima. O prețuia pentru tot ce ținea de serviciu, dar remarcase la ea și alte „calități” de ceva vreme și chiar disponibilitatea ei. Numai prezența
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
inima. O prețuia pentru tot ce ținea de serviciu, dar remarcase la ea și alte „calități” de ceva vreme și chiar disponibilitatea ei. Numai prezența lui Eugen în ecuație i-a retezat avântul. A fost destul de ușor să înțeleagă că Ofelia pe el îl prefera, cu atât mai mult cu cât ea însăși nu se ferea de nimeni să-i facă ochi dulci șefului și, drept urmare, nu s-a gândit nicio clipă să deranjeze o posibilă relație între cei doi. Acum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
planul în acțiune. - Frumoasă doamnă și colegă, a deschis el discuția de îndată ce a întâlnit-o în alt salon, sunt tare grăbit și doresc să semnez actele acelea înainte de a fugi în teren... Marian Malciu - Desigur! Imediat, domnule doctor, îl asigură Ofelia pentru toate posibilele urechi ce puteau să audă. Să mergem! Am atâtea de făcut și eu... Dialogul a fost foarte scurt. Ochii amândurora au exprimat mai mult decât o puteau face cuvintele. Odată obținut acordul ei, lui Emilian îi revenea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pacientului o reacție ce i-ar putea periclita echilibrul nervos și așa destul de fragil. Înainte de a discuta anumite aspecte importante cu doctorul neurochirurg Cezar Nistorescu, Eugen a dat telefon să se intereseze de starea lui Iustin. A răspuns de îndată Ofelia cu vocea-i inconfundabilă: - Da, domnule doctor! Aveți nevoie de ceva? - Care este situația după revenirea în salon? - A suportat cu bine absolut totul. Stare stabilă, fără modificări. Poate..., poate puțină activitate cerebrală în timpul vizitei, dacă am în vedere datele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a fost... - Te rog frumos, Ofelia, dacă mai sunt și alte elemente de comunicat în legătură cu starea celorlalți pacienți, spune-le imediat! - Nu sunt, domnule doctor! V-aș fi sunat imediat. - Da, bine, mulțumesc! puse Eugen capăt unui dialog pe care Ofelia ar fi dorit să-l canalizeze în interesul său personal. Ușor iritat, el închise cu năduf telefonul și formă imediat alt număr, cerând scuze colegului Nistorescu, cu promisiunea că va dura doar două minute convorbirea. - Alo! Sărut mâna! Ați plecat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pline de răspundere. A aprobat tratamente, a acordat consultații, a analizat fișe și a vorbit detașat cu personalul medical și, în aceeași măsură, cu pacienții, încurajând cu vorba lui bună pe fiecare în parte. Lângă patul ultimului pacient era numai Ofelia. Pe Carmen Bădescu o întâlnise într-un alt salon, angajată în tratamentul aplicat ultimilor doi internați. Nu a fost locul și timpul necesar informării despre situația lui Iustin. Ea se ridicase la intrarea doctorului și îl privea zâmbindu-i drăgăstos
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Tainicele cărări ale iubirii cu prietenul meu? Uf! Nu știu cum să-i mai vorbesc să mă înțeleagă... Las timpul să lucreze și, bineînțeles, las totul în seama lui. Știu cât de convingător este în materie de femei”, hotăra Eugen, răspunzându-i Ofeliei doar cu zâmbet profesional. - Cum este? Noutăți? - Nu, domnule doctor! Este bine. Și vizita a decurs foarte bine, cum v-am spus la telefon...Mda... Odihnește-te puțin. Vreau să-l privesc și să-i vorbesc... - Cum doriți, domnule doctor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Tainicele cărări ale iubirii plăcută. L-a încurajat și ea cum a putut. Nu era departe de ceea ce doriseră Eugen și Cezar să-i transmită lui Iustin. Trecuseră cele zece minute, dar nu și-a dat seama decât atunci când asistenta Ofelia, pe care nu o auzise când a intrat, i se adresă doctorului, la fel de neauzit, la pătrunderea în salon: - Domnu’ doctor..., am rezolvat absolut totul... Aș dori să plec, ceru ea, privindu-și cu înțeles ceasul de la mână. Știți, eu... - Da
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
curios... - Ai pierdut cea mai fierbinte femeie, omule! Am fost cu ea în noaptea trecută.... Vreo trei ceasuri, dar..., dar... știi cum a fost ea în trei ceasuri? - De unde să știu dacă nu-mi spui? Cred că te referi la Ofelia... - Daaaa! A fost văpaie, frățioare! A fost totală, mă înțelegi?! Fierbinte și greu de satisfăcut! Adică... greu, nu, dar îi trecea repede și tot mai vrea, încerc să-ți spun... - Aha, înțeleg! Nu am de unde ști, dar intuiam... - Ai pierdut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
termină repede, dar tot mai vrea, cum ți-am spus... O mănâncă în trup rău de tot, frate! Tainicele cărări ale iubirii - Deci te-a făcut fericit, omule! Nu ar trebui să... - Domnu’ doctor! Domnu’, veniți repede, vă rog! strigă Ofelia cu glasul sugrumat de emoție, deschizând cu mare grabă ușa. Iustin... acela... s-a trezit! Amândoi medicii au zvâcnit pur și simplu, intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vorbi, șopti doctorul Eugen Tomescu. Creierul său reintră cu pași mari în funcțiune. Va procesa, dacă nu cumva o face deja, toți stimulii, toate datele transmise și toată mișcarea nevăzută și neauzită de om, precum spunea cândva un filosof... Doamna Ofelia, ai dat de știre să... - Da, domnule doctor! Vor veni toți, mai puțin cei care sunt în sala de operații... - Foarte bine te-ai orientat... Mulțumesc! - Era de datoria mea, domnule doctor, răspunse imediat asistenta șefă, plină de sine, privindu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care te gândești... a dat semne că nu-i sunt absolut deloc indiferent. Mă place în mod sigur așa cum sunt.... ca om. Nu vede în mine medicul de care are nevoie fratele ei... - Excelent! Așa trebuie... Deci, este clar că Ofelia rămâne în răspunderea mea, frate! - Spală-te cu ea pe cap. Nu am nevoie..., dar aș dori să nu-ți neglijezi familia. Foarte serios îți spun! - Ok! Nu am de gând. Aventură și satisfacția că îmi oferă ceea ce soției mele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
va avea viață și că va vorbi în curând. Dar cel mai emoționant tablou a fost oferit în ziua următoare pentru Iuliana și doamna Luiza. Era în ziua a treia și de față se aflau doctorii Eugen și Cezar, asistentele Ofelia și Lidia Combei... Doamna Luiza îi vorbea băiatului cu voce scăzută, aplecată mult peste chipul său eliberat de masca de oxigen. El era la fel de liniștit ca în zilele precedente, cu respirație regulată și gene clipind foarte rar. Ceilalți erau în jurul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dreaptă, încet, foarte încet, abia perceptibil la început. Mișcarea a fost repetată de câteva ori, după care, la un interval de treizeci de secunde, a întredeschis buzele și a rostit încet, dar suficient să fie auzit: Mamă! - A scăpat! zise Ofelia imediat, neputându-și stăpâni mulțumirea și bucuria. - Nu, n-a scăpat, ci a fost scăpat, murmură asistenta Lidia Combei, cu gândul la rugăciunile făcute aproape fără contenire, acasă și la serviciu, de mama și de sora bolnavului, dar și la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la București, era o salvare. Eugen și Iuliana o priveau nedumeriți și și-au strâns mâinile ușor speriați. Mare le-a fost surpriza să vadă coborând, cu mare bucurie întipărită pe chipuri, pe doctorul Emilian Grigore și pe asistenta-șefă Ofelia Bălan. - Ce credeați, dragii mei, că o să vă lăsăm de izbeliște în momente de cumpănă? îi întâmpină Emilian cu brațele deschise pentru a-i îmbrățișa. Uite că mai sunt și minuni pe lumea asta! Conducerea spitalului a aprobat mașina să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
totuși, să facă și ea un bine. Am fost inspirat să-i spun de unde anume plecăm și la ce oră”, își aminti el. Cel mai emoționat era Iustin. Imediat, după voce, îl recunoscuse pe medic, apoi o recunoscuse și pe Ofelia. Îi auzise de multe ori vorbind în salon și chiar se obișnuise cu ei. În plus, știa și de stăruința Ofeliei în a-l cuceri pe Eugen, dar acest aspect era un secret pe care l-a păstrat toată viața
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aminti el. Cel mai emoționat era Iustin. Imediat, după voce, îl recunoscuse pe medic, apoi o recunoscuse și pe Ofelia. Îi auzise de multe ori vorbind în salon și chiar se obișnuise cu ei. În plus, știa și de stăruința Ofeliei în a-l cuceri pe Eugen, dar acest aspect era un secret pe care l-a păstrat toată viața. Nu a dezvăluit nimănui vreodată tot ce auzise și înțelesese el acolo, pe timpul internării, când întregul personal îl credea în comă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ziceai că va fi doar o aventură... - Crezi că de o femeie ca ea se scapă ușor? De fapt, nici nu mi-am propus să scap, deocamdată... - Ptiu! Ai grijă! Nu-ți neglija soția, mai apucă Eugen să-i vorbească. Ofelia îi chema să urce, asumându-și rolul de șef al echipajului, provocând veselia celorlalți. Timpul fusese foarte bine programat, astfel că au ajuns mai din timp în capitală, dar numai cu o jumătate de oră mai devreme, la spital, din cauza
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu degetele ei subțiri, lungi și dulci clapele unui piano sonor și acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce și moale. Părea că geniul divinului brit Shakespeare espirase asupra pământului un nou înger lunatec, o nouă Ofelia. Închise iar ochii până ce, recăzut în pustiul cel lung, palatul alb se confundă cu nourul de argint și juna fată cu îngerul în genunchi. Apoi, strângând ochii silit și tare, a înecat visul său în întuneric, n-a mai văzut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
țară de a se Încadra În aspirațiile poporului respectiv, În viața economică, politica socială a poporului respectiv, cu care trăiește Împreună”1. Dar refuzul de integrare a majorității populației evreiești În noua traiectoriecomunizantă e sesizat de activiștii P.C.R.: În 1946, Ofelia xe "Manole"Manole, activistă a C.C. al P.C.R., arăta Într-o ședință a resortului C.C. al organizațiilor de masă: „La evrei este o atmosferă foarte proastă... Ei pun problema că numai În xe "Palestina"Palestina trebuie să plece”2. Sprijinul
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
completă cu lumea În care s-au format. Firește, cu nuanțe, determinate de personalitatea fiecăruia dintre ei. În general, atunci când vorbesc despre evrei, Îi tratează ca și cum ar fi „din afara lumii lor”. Fie că este vorba de Iosif xe "Chișinevschi"Chișinevschi, Ofelia xe "Manole"Manole sau Ghizela xe "Voss"Vaas, când vorbesc despre evrei, aceștia spun „ei au făcut”, „ei nu au făcut”, dar niciodată „noi”. De aici tratarea mai mult decât „obiectivă” a oricărui subiect legat de evrei. Ceea ce e cert
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
activiste. Să amintim de Liuba xe "Chișinevschi"Chișinevschi, ce nu era numai soția lui..., ci a Îndeplinit importante funcții În aparatul Comitetului Central, ca vicepreședintă a Comisiei de Control a Partidului și apoi secretară a Comitetului Central al Sindicatelor (C.C.S.); Ofelia xe "Manole"Manole, activistă a Comitetului Central În anii 1944-1945, este În 1948 secretară a Uniunii Femeilor Democrate (U.F.D.R.), apoi se află În conducerea Apărării Patriotice Împreună cu Alice Benary, profesoară de limba română - În anii 60 -, directoarea liceului „Gheorghe
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]