893 matches
-
zdrobită, holbânduse la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a ceva paradoxal este de fapt scandalizat. 170 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 173. 174. În ofensa pe care o suferă el suportă un șoc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a ceva paradoxal este de fapt scandalizat. 170 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 173. 174. În ofensa pe care o suferă el suportă un șoc teribil, scandalul ca atare. Decisiv însă este că, în ofensă, intelectul nu se înțelege pe sine. Ofensă fiind, nu poate ieși din sine („ofensa nu se înțelege pe sine, dar este înțeleasă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
precizări. Intelec tul ce suportă șocul a ceva paradoxal este de fapt scandalizat. 170 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 173. 174. În ofensa pe care o suferă el suportă un șoc teribil, scandalul ca atare. Decisiv însă este că, în ofensă, intelectul nu se înțelege pe sine. Ofensă fiind, nu poate ieși din sine („ofensa nu se înțelege pe sine, dar este înțeleasă de către paradox“). Doar paradoxul se poate vedea limpede pe sine și, în această lumină, lasă a se vedea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceva paradoxal este de fapt scandalizat. 170 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 173. 174. În ofensa pe care o suferă el suportă un șoc teribil, scandalul ca atare. Decisiv însă este că, în ofensă, intelectul nu se înțelege pe sine. Ofensă fiind, nu poate ieși din sine („ofensa nu se înțelege pe sine, dar este înțeleasă de către paradox“). Doar paradoxul se poate vedea limpede pe sine și, în această lumină, lasă a se vedea și ceea ce înseamnă ofensă. Ce se poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 173. 174. În ofensa pe care o suferă el suportă un șoc teribil, scandalul ca atare. Decisiv însă este că, în ofensă, intelectul nu se înțelege pe sine. Ofensă fiind, nu poate ieși din sine („ofensa nu se înțelege pe sine, dar este înțeleasă de către paradox“). Doar paradoxul se poate vedea limpede pe sine și, în această lumină, lasă a se vedea și ceea ce înseamnă ofensă. Ce se poate vedea însă în lumina paradoxului? Mai întâi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înțelege pe sine. Ofensă fiind, nu poate ieși din sine („ofensa nu se înțelege pe sine, dar este înțeleasă de către paradox“). Doar paradoxul se poate vedea limpede pe sine și, în această lumină, lasă a se vedea și ceea ce înseamnă ofensă. Ce se poate vedea însă în lumina paradoxului? Mai întâi, înțelegi bine că ofensa intelectului nu sar produce dacă paradoxul nu ar fi realmente trăit. Ceea ce înseamnă că ofensa poate fi socotită o dovadă indirectă a justeței paradoxului. De fapt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pe sine, dar este înțeleasă de către paradox“). Doar paradoxul se poate vedea limpede pe sine și, în această lumină, lasă a se vedea și ceea ce înseamnă ofensă. Ce se poate vedea însă în lumina paradoxului? Mai întâi, înțelegi bine că ofensa intelectului nu sar produce dacă paradoxul nu ar fi realmente trăit. Ceea ce înseamnă că ofensa poate fi socotită o dovadă indirectă a justeței paradoxului. De fapt, în fața paradoxului, intelectul nu vede că este vorba de el însuși, de limitele sale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și, în această lumină, lasă a se vedea și ceea ce înseamnă ofensă. Ce se poate vedea însă în lumina paradoxului? Mai întâi, înțelegi bine că ofensa intelectului nu sar produce dacă paradoxul nu ar fi realmente trăit. Ceea ce înseamnă că ofensa poate fi socotită o dovadă indirectă a justeței paradoxului. De fapt, în fața paradoxului, intelectul nu vede că este vorba de el însuși, de limitele sale și nicidecum de ceva străin. El ripostează, însă nu vede că în riposta sa nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu vede că este vorba de el însuși, de limitele sale și nicidecum de ceva străin. El ripostează, însă nu vede că în riposta sa nu face decât să caricaturizeze paradoxul, să reia pe dos conținutul acestuia. „Cu cât expresia ofensei este mai profund pasională (activă sau suferindă), cu atât mai bine se vede cât de mult îi datorează ofensa paradoxului.“ În definitiv, paradoxul nu este invenția intelectului, nici simpla sa limită. Ceea ce se petrece privește însuși faptul de existență, felul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu vede că în riposta sa nu face decât să caricaturizeze paradoxul, să reia pe dos conținutul acestuia. „Cu cât expresia ofensei este mai profund pasională (activă sau suferindă), cu atât mai bine se vede cât de mult îi datorează ofensa paradoxului.“ În definitiv, paradoxul nu este invenția intelectului, nici simpla sa limită. Ceea ce se petrece privește însuși faptul de existență, felul în care cineva devine el însuși ceea ce este. Acest din urmă lucru aduce în față, mai mult ca oricare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fapt tocmai în jurul clipei se duce toată discuția. Semnificația clipei este decisivă acum, ea desparte învățătura socratică de cea creștină. Devine un alt nume al paradoxului („în forma sa cea mai abreviată, putem să numim paradoxul - clipă“). Doar că, în ofensa sa, intelectul „este o înțelegere greșită a clipei“<ref id="176">Ibidem, p. 68.</ref>. PARADOX ȘI NONSENS 171 175. 176. Câtă vreme își ignoră elementul pasiunii, stă în marginea unei astfel de chestiuni. Se fixează în ofensă, încât aceasta
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că, în ofensa sa, intelectul „este o înțelegere greșită a clipei“<ref id="176">Ibidem, p. 68.</ref>. PARADOX ȘI NONSENS 171 175. 176. Câtă vreme își ignoră elementul pasiunii, stă în marginea unei astfel de chestiuni. Se fixează în ofensă, încât aceasta nu devine prilej de a trece dincolo de sine. Logic vorbind, clipa ca atare nu există. „Din punct de vedere socratic, ea nu poate fi nici văzută, nici deslușită, nu există, nu a fost și nu vine; din care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
hotărârii este o nebunie“. Firește, intelectul poate să spună despre clipă că este nebunie, însă în cu totul altă privință. Nebunia despre care vorbește el când se referă la clipă și nebunia clipei înseși sunt două lucruri complet diferite. „Exprimarea ofensei este: clipa e nebunie, paradoxul e nebunie; ceea ce paradoxul pretinde este că intelectul este absurdul, ce repetă însă ofensa printro rezonanță, ca un ecou.“ Pentru intelect, paradoxul și clipa înseamnă simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
privință. Nebunia despre care vorbește el când se referă la clipă și nebunia clipei înseși sunt două lucruri complet diferite. „Exprimarea ofensei este: clipa e nebunie, paradoxul e nebunie; ceea ce paradoxul pretinde este că intelectul este absurdul, ce repetă însă ofensa printro rezonanță, ca un ecou.“ Pentru intelect, paradoxul și clipa înseamnă simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care, cu formele lor diferite, ar sta față
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care, cu formele lor diferite, ar sta față în față și fiecare din ele ar descoperi absurdul celeilalte. Căci ofensa este doar starea intelectului ajuns în paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Referința implicită la o afirmație atribuită învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum; intelectul nu a observat asta, însă a observato para doxul, care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia în latină, reluată aici de două ori, ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
iar motivul ei este quia absurdum; intelectul nu a observat asta, însă a observato para doxul, care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia în latină, reluată aici de două ori, ne trimite la ceea ce i sa atribuit lui Tertulian. Această expresie este în definitiv o capcană pe care neo
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este în definitiv o capcană pe care neo întinde tradiția lungă a unor comentatori, căci ea nu este de găsit în paginile învățatului creștin. Cu toate acestea, în textul vechi ar putea fi identificată o sursa posibilă a ideii cu privire la ofensa proprie intelectului. Nu vreau să spun că Tertulian se află la originea celor scrise de Kierkegaard. Însă, deși îi desparte o istorie întreagă, cei doi se întâlnesc în chip fericit. În Despre trupul lui Hristos, V, 4, se spune: „Fiul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că a înviat după ce a fost pus în mormânt, tocmai pentru că e cu neputință (impossibile).“ A doua parte din prima frază indică deja o asumare deplină a paradoxului. Vorbind în termenii gânditorului danez, gândirea trece dincolo de poziția intelectului și de ofensa acestuia. A PARADOX ȘI NONSENS 173 178. doua parte din a doua frază este invocată în forma impusă prin tradiție (quia absurdum). Iar ceea ce se spune în a treia frază („tocmai pentru că e cu neputință“) poate fi recunoscut, la Kierkegaard
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și astăzi, căci între timp nu sa schimbat aproape nimic. De altfel, nu cred că se poate învăța ceva cu privire la cele absurde. „Intelec tul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Cam același lucru afli și astăzi, chiar în forme mai abrupte. Înțelegerea față de acest quia absurdum este deja adusă între granițele logice ale corectitudinii. Ca și altădată, sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
asasinate iar mai mult de 7000 de case au fost jefuite". Și adaugă că "datele sunt incomplete". Iar Oliveira Martins, socialistul, scrie în Portugal Contemporaneo: "Miguelistul era o victimă, un inamic învins. Îl vânau cum se vânează lupii și orice ofensă anterioară, orice crimă, era pedepsită cu o moarte fără judecată. Învingătorii, socotindu-se exponenții unei suveranități absolute, au plătit însutit tot ceea ce primiseră". Războiul civil, în loc să se curme prin capitularea de la Evora-Monte, se continuă mulți ani. Portugalia rămâne, de atunci
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o vede pe ea întîi); ea, mirată, cam fără să-și dea seama ce face, luase scrisoarea, iar el, curierul, fugise repede. Dar imediat îmi veni ipoteza: Dacă, revoltată, rușinată, indignată, dă scrisoarea rudelor ei, ca s-o răzbune de "ofensă"?... Noaptea aceea n-am dormit deloc. Am petrecut-o sub geamurile ei, afară din oraș, pe toate străzile orașului. PRIVIND VIAȚA Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale. Celorlalți nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
necontenit vaporii, pufnind prin toate deschizăturile. Când cineva persiflează morala, toate probabilitățile sunt că e un om de treabă. Când cineva predică necontenit morala, toate probabilitățile sunt că e un om plin de păcate. Nu poate fi o mai mare ofensă pentru un bărbat decât atunci când femeia cu care e prieten se înamorează, în timpul prieteniei cu el, de un altul. Nu există sacrificiu. A trăi sărac pentru a nu abjura o idee este a prefera plăcerea abstractă și înaltă de a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și înaltă de a stărui în acea idee, plăcerii senzuale și inferioare de a mânca și a bea bine. Un bărbat care spune vorbe de iubire unei fete fără să le însoțească de o propunere de căsătorie îi aduce o ofensă gravă și o dezvirginează sufletește. Cea mai subtilă dintre plăceri e aceea de a fi simplu, modest, naiv, supus, prevenitor, a avea aerul că înțelegi cât mai puțin sau nimic din ceea ce nu ți se spune, dar în același timp
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să spui o vorbă banală, lipsită de orice culoare personală, ai câștigat o victorie împotriva vulgarității. Sublimul vieții - ascensiunea pe piscurile înalte ale existenței - exclude sentimentalitatea, care supune pe om micilor nevoiale celor din jurul lui. O opinie contrară este o ofensă, îndeosebi față de femei, mai subiective prin natura lor. De aceea, extrema politețe, pe care le-o datorăm mai ales lor, ne impune să ne ascundem opiniile față de ele și să abandonăm în sensul lor. Amorul alungă prietenia dintre un bărbat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]