791 matches
-
mă mai concentrez, buzele lui mă enervează, cum reușesc să îmi sărute întreg trupul într-o singură clipă, îl dau la o parte, plânsetul acesta îmi întunecă mintea, de ce de fiecare dată când sunt fericită trebuie să sufere cineva? Pleacă ofensat din pat, cu bărbia împinsă în afară, vrei să bei ceva, poate asta te va ajuta să te relaxezi, desface repede sticla de vin primită cadou din partea casei, ca și când ar fi fost vorba despre un leac, sau poate ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimeni altcineva să nu i-o ia, însă eu nu sunt jucăria nimănui, aproape că îmi vine să îi urlu în față, cum îndrăznești să mă învinuiești de așa ceva, dar vocea mea nu se aude, uită-te la tine, strigi ofensată la tine însăți, iar el nici măcar nu te vede, tocmai aceasta este problema acum, restul este o nimica toată, mă stăpânesc din nou, mă prăbușesc pe marginea căzii, ieri plutea aici spuma îmbibată de dragostea noastră, astăzi, doar un gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Pentru început e bine și așa. Numai să nu uite avocatul să vorbească cu directorul. Are să treacă mâine negreșit pe la Baloleanu... Adică nu, să se consulte întîi cu Iuga. Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. Când i-a scos Dumnezeu în cale un om atât de extraordinar, nu mai contează câteva zile de așteptare... Prin piața Palatului regal i se păru totuși că tăcerea a fost prea lungă. Cumpănind despre ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâine nu se întîmplă nimic rău aici? zise Nadina prea puțin încîntată de galanteriile lui Boerescu la care se adăugau discret și bătăile din călcâi ale căpitanului Corbuleanu. ― Vai de mine, coniță, se poate? protestă prefectul trufaș. Până mîine?... Mă ofensezi, coniță!... Pentru eternitate, coniță, pentru eternitate poți fi sigură aici de liniște! Boerescu plecă repede, lăsând în urmă-i o nouă serie de felicitări și complimente. Platamonu rămase să ducă pe avocatul Stavrat. ― Aș vrea să plec acuma! zise Nadina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau rele. Suntem siguri de un singur lucru, totuși. Niciunul dintre ele nu e firesc pentru un sistem uman. Ash era sceptic. ― Nu știu dacă este o idee bună. ― De ce nu? Dallas îl privea înfierbîntat. ― Pe moment, explică Ash, deloc ofensat de amenințarea voalată conținută în vocea căpitanului, creatura îl menține în viață. Dacă încercăm să o deplasăm, îl putem pierde pe Kane. ― Trebuie să ne asumămă acest risc. ― Ce propui? Ea nu se va desprinde. ― Vom încerca să o tăiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
indicatorul rudimentar plasat în mijlocul instrumentului. ― Șase deplasări, anunță el când reveni la punctul de plecare. Toate poziționate aproximativ acolo unde ne aflăm noi. Locul mi se pare curat... dacă drăcovenia asta nu bate câmpii! ― Merge, zise Ash, fără să fie ofensat. Tocmai ai demonstrat-o. Echipamentele fură distribuite la toți, sub ochiul inchizitor al lui Dallas. ― Toată lumea e gata? Se auziră două "nu"-uri morocănoase. Patru fețe zâmbiră simultan. Oribila amintire a lui Kane se estompase puțin. Acum erau gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
într-adevăr poporul pe Isus executat sau doar câțiva capi ai preoților care îl acuzaseră și ceruseră moartea sa? Nici vorbă de interes de dreptate aici; doar politică. Pilat știa probabil că Isus era un personaj popular. Nu risca să ofenseze populația, cu atât mai mult cu cât se afla timpul Paștelui, și nici să instige astfel o revoltă. Era lucrul pe care cu adevărat dorea să-l evite. Unii ar putea pune la îndoială această interpretare amintind de incidentele care
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să fie anunțat public. Întrucât nu voia să provoace mulțimea, Pilat îl eliberează, în cele din urmă, pe Baraba (Mc 15,15). Încă o dată, manevra sa nu denotă slăbiciune. Într-adevăr, în acest caz, Pilat era interesat să nu-și ofenseze aliații, pe mai marii preoților. Când a mai avut alte neînțelegeri, guvernatorul roman a intrat în conflict cu „gloata” sau cu oamenii de rând, nu cu mai marii preoților. În acest caz nu a făcut decât să îndeplinească doleanțele mai
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
antic ceea ce, se presupune, ar fi o dovadă că mormântul a aparținut în realitate fondatorului mișcării creștine. Această interpretare este complet eronată. Dimpotrivă, acest simbol sugerează că, foarte probabil, ocupanții mormântului se numărau printre oamenii pe care Isus i-a ofensat și care ar fi cerut moartea sa. Frontonul arcuit pe un cerc sau o rozetă e văzut și în alte morminte și osuare; unele dintre ele datează dinaintea erei creștine și niciunul, suntem convinși, nu are de a face cu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
el plângând isteric și erau fericite dacă îl puteau măcar atinge. Ruleta cu trei cartușe gresate în butoiaș se confundă în mintea mea cu cele care au urmat. Era ca și când trufia diabolică a Ruletistului îl împingea tot mai mult să ofenseze divinitățile hazardului. Curând, el anunță o ruletă cu patru cartușe înfipte în cele șase alveole ale butoiașului, iar apoi cu cinci cartușe. Un singur orificiu gol din șase, o singură șansă de supraviețuire din șase! Jocul înceta să mai fie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atemporală a spiritului său. Orbirea se risipește iar lumina frivolă a exteriorității este punctată stelar de torentul solar izbucnit din miezul unui sine redeșteptat. În acest sens, se poate spune că, adesea, suferința produsă de răutatea celuilalt înalță spiritul celui ofensat spre propriul cer pe care l-a uitat în agitația privirilor ancorate doar pământului. Tensiunea unei astfel de suferințe se dovedește a fi unul dintre rarele mijloace prin care sufletul uman, într-un gest defensiv dramatic, se restrânge la sine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un ghimpe de vinovăție. Nu-i trecuse prin minte, pe parcursul ipotezelor pe care le ticluise pe drum, că John Robert ar putea să-l acuze de ceva. Dar ce săvârșise? Ce putuse el face care să-i dăuneze, să-l ofenseze, să-l irite, să-l zgândărească pe acest mare om - sau care să-l facă pe marele om să-și închipuie că fusese ofensat, iritat, zgândărit? Tom își scormonea conștiința, simțindu-se, totodată, prada unei imense, dar obscure remușcări. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acuze de ceva. Dar ce săvârșise? Ce putuse el face care să-i dăuneze, să-l ofenseze, să-l irite, să-l zgândărească pe acest mare om - sau care să-l facă pe marele om să-și închipuie că fusese ofensat, iritat, zgândărit? Tom își scormonea conștiința, simțindu-se, totodată, prada unei imense, dar obscure remușcări. Unde, în purtarea lui nesăbuită, zăcea greșeala? Își închipuia oare John Robert că Tom îl încurajase pe George să... ori că-i spusese lui George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în care-i vorbise, făcându-i acea declarație de dragoste. Și toate adevărurile izbucniseră într-un mod atât de urât, de nedelicat. Pearl îl cunoștea bine pe filozof, știa cât e de vanitos, de demn, de pudic, de discret. Îi ofensase toate aceste trăsături și nu putea fi iertată. În momentele mai optimiste (la începutul dimineții), se gândise că s-ar putea, de dragul lui Hattie, să fie totuși tolerată. În momentele pesimiste, încercase să se consoleze pe cât îi sta în putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ispășire sacrificială sunt limitate la greșelile comise din neatenție, ebraicul péša’; pentru cele intenționale ispășirea sacrificială nu este admisă (Num 15,30-31). II. Un alt „sacrificiu de reparare” este indicat cu termenul ebraic ’ăšăm, care indică, în mod generic, atât „ofensa”, cât și sacrificiul care o îndreaptă. E limitată la o singură persoană și pune accentul pe „restituirea” celui care a fost înșelat. III. Distincția între aceste două tipuri de sacrificiu este foarte dificilă; de Vaux va renunța la ea, limitându
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
solului cu ajutorul îngrășămintelor, se puteau obține aceleași rezultate prin repausul periodic al pământului, evitând astfel epuizarea resurselor sale datorită utilizării excesive. Este posibil ca la început aceste obiective practice să fi fost motivate prin intermediul miturilor în dorința de a nu ofensa divinitatea agricolă locală sau cel puțin de a o îmbuna, în cazul în care ar fi fost deja jignită prin încălcarea de către agricultor a dreptului său de suveranitate. Cu alte cuvinte, avea loc un fel de restitutio in integrum, de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de orientare în viitor către Dumnezeu și către ceilalți. Își are eficacitatea atunci când este mișcată de caritate, pentru că doar aceasta conduce creștinul spre însușirea unei păreri de rău autentice. Când creștinul simte cu adevărat atât o durere pentru că l-a ofensat pe Dumnezeu, cât și o speranță pentru că se poate împrieteni din nou cu Dumnezeu, atunci el împlinește prima condiție necesară pentru a se mărturisi. Este o recunoaștere a păcatului, în funcție de raportul pe care omul îl are cu Dumnezeu. Doar un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a anonimatului, etc.), conturând un limbaj concret prin care omul își mărturisește păcatele și primește viața cea nouă, oferită prin harul iertării. Iertarea este un dar care se oferă penitentului în cadrul unui astfel de eveniment, în care cel care a ofensat se întâlnește cu cel ofensat. Este un dar gratuit, care se realizează în spațiul sacramental, printr-un raport personal unul cu celălalt, pentru că „iertarea este dialog, un raport între doi parteneri unde fiecare așteaptă ceva de la celălalt”. Mărturisindu-se, penitentul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
indicat de condiția în care se află și care îl caracterizează în acel moment. El a păcătuit. Simte o durere pentru ce a făcut, dar simte că poate fi primit și vindecat. Ceva din el îi spune că l-a ofensat pe Dumnezeu, dar în același timp tot „ceva” din el simte un fior de speranță, care îi confirmă că se poate apropia și poate fi iertat. Trebuie doar să își dea interesul să se acuze cât mai bine de păcatele
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
conduce penitentul la însușirea unei dispoziții adecvate. 4) Exprimarea propunerii. A-ți propune nu este identic cu a promite. Propunerea este doar o speranță, o dorință fermă de a nu mai cădea în păcat și de a nu-l mai ofensa pe Dumnezeu. Un lucru care îl poate ajuta pe penitent în menținerea propunerii este contemplarea crucii. Confesorul îi poate sugera această contemplație, indicându-i o triplă finalitate: să ajungă să simtă oroare față de păcat, lucru care a fost și cauza
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
lucru pare inițial suspect, pentru că îi permite confesorului o flexibilitate subiectivă, însă este permis nu pentru a-i considera pe unii în defavoarea celorlalți, ci pentru ca preotul confesor să fie mai atent la nevoile și la particularitățile penitenților, pentru a nu ofensa pe nimeni și nici pentru a da ocazie de interpretare eronată. Prin deschiderea, prin disponibilitatea și prin salutul său, confesorul împlinește un act de caritate pastorală, făcând ca sacramentul reconcilierii să nu fie celebrat de un simplu „funcționar”, ci de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
este adevărat că nu putea să facă papă pe oricine ar fi vrut el, dar putea obține ca cineva să nu ajungă papă; așadar, nu ar fi trebuit să îngăduie în nici un caz alegerea unuia dintre cardinalii pe care îi ofensase în trecut, sau a unuia care, o dată ajuns papă, s-ar fi temut de el. Deoarece oamenii își fac rău unul altuia fie din frică, fie din ură. Aceia cărora el le făcuse rău erau, între alții, cardinalul de la biserica
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și în condiții de aspră adversitate, spiritul ei creștin era viu. - în numele lui Dumnezeu, al regelui nostru și al Franței, vă cer să vă întoarceți în țara voastră fără întârziere și fără de acte potrivnice nouă. Englezii s-au simțit profund ofensați în binecunoscutul lor orgoliu. Nu numai că o femeie le cerea să cedeze fără luptă - lucru absolut de neconceput în mentalitatea lor - dar nici nu se gândeau să se întoarcă acasă cu mâinile goale. în consecință, au dat amabilei somații
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
se apropie de ea. Dragostea unică, romantică și neconsolată, care îi va provoca râsul lui Don Juan, n-a găsit mai mult respect la antici. Ulise nu se grăbește deloc să ajungă la Penelopa, iar femeile trace s-au simțit ofensate de fidelitatea lui Orfeu. Domnii specialiști se vor încrunta. Dacă știu că, vorba lui Byron, orice timp devine bun când devine antic, cum îmi mai întrețin romantismul? Foarte simplu. Ca într-o bibliotecă în care păstrezi doar cărțile care te
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
da de bănuit. Trebuie să-mi stăpânesc nervii, să mă arăt bine crescut, mai ales că familia B. s-a dovedit extrem de ospitalieră, s-a străduit să ne facă să ne simțim ca acasă. "De ce?" întreb. Sunetele unui clopot ar ofensa alte religii", vine răspunsul. E două și douăzeci de minute. Acum, autostrada trece printre două cimitire. "Aici, în cel din stânga noastră, e înmormîntat Al Capone. Vreți să vedeți mormîntul?" Zic cu disperare, repede: "Nu". Din pricina nervilor, mă doare stomacul. De
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]