444 matches
-
când i-am ars un dos de mână, l-am pus la pământ! Eram vo’nică, lucram, la deal, cu părinții, când veneam În vacanță, coseam În rând cu tata și cu frate-meu Niculae... Și cum eram și cam ofensată... Asta era: mama fusese cam foarte ofensată - și unde: În plin bal... A spălat ofensa cu dosul de mână - cu care l-a pus la pământ pe văru-său - numai că trebuise să plece repejor, s-o ia la sănătoasa, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mână, l-am pus la pământ! Eram vo’nică, lucram, la deal, cu părinții, când veneam În vacanță, coseam În rând cu tata și cu frate-meu Niculae... Și cum eram și cam ofensată... Asta era: mama fusese cam foarte ofensată - și unde: În plin bal... A spălat ofensa cu dosul de mână - cu care l-a pus la pământ pe văru-său - numai că trebuise să plece repejor, s-o ia la sănătoasa, fiindcă vărul dăduse de veste și veneau ajutoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
scos din bagaje și pus să stea la locul lui; de strajă casei, de așteptare a noastră. Ba chiar pe unul Îl scoate după ce tata i-a strigat să nu cumva să-l uite. - Să-l uit, eeeu?, face mama, ofensată, scotocește În bagaje, găsește, pune alături: Tu stai aici! Stai și ne-aștepți s-a-nțeles? Și tu! din aceeași mișcare, mama i se adresează tatei: Ce faci cu cărăușii? Tu n-auzi tunul? A, da: tunul. Îl uitasem, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răspunse Eugen zâmbind. Am urgențe... Rămâi, te rog, cu pacientul de aici. Nu-l lași singur nicio clipă... - Ei, asta-i bună! Nu trebuie să faceți asemenea precizări, domnule doctor. Se poate? îl întrerupse Ofelia, arborând un zâmbet de copilă ofensată. Rămâne și doamna...? - Nu. Din nefericire, trebuie să plec... Mulțumesc mult, domnule doctor și rămâne să... - Cum ai spus? o privi Eugen contrariat, arborând și el acel tip de zâmbet observat la Ofelia. - Păi..., am zis... mulțumesc..., Eugen! răspunse Iuliana
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
prea poate, dar... cum să spun... - Vei spune altădată. Pentru moment am eu de spus ceva confidențial domnului doctor, te rog frumos! - Da, bine, scuzați-mă! Sunt în salonul alăturat, dacă este nevoie de mine, răspunse Ofelia, ridicându-și bărbia ofensată și întorcându-se pe călcâie, astfel încât să-și vânture halatul pentru a-i dezveli picioarele până mult mai sus de genunchi. Rămași singuri, cei doi prieteni își acoperiră gurile cu palma pentru a nu se auzi dincolo de ușă râsul lor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a făcut-o cu atâta forță încât mi-a tăiat pielea. Cine e supraveghetorul tău? întreabă Snakely, cu un rânjet răutăcios pe față. —Rowena Little, spun, frecându-mi în același timp brațul. O femeie încântătoare. Chiar e minunată. Snakely pare ofensată. Sunt sigură că ar prefera să par îngrozită de supraveghetorul meu, dar nu va avea satisfacția asta din partea mea. Și pe lângă asta, Rowena e de treabă Mă număr printre norocoși. Unii supraveghetori sunt infernali și nu-și găsesc liniștea până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sunt sigur ! Da, am văzut-o o fracțiune de secundă pe când domnul Almăjan o arăta tatălui meu care s-a grăbit să mă alunge din preajma lor. Sunt ani de-atunci, dar parcă ar fi fost ieri... M-am simțit foarte ofensat că tata m-a alungat, ceea ce nu făcuse niciodată până atunci. Dar atmosfera era cam apăsătoare așa că până la urmă m-am simțit ușurat să-mi văd de ocupațiile mele. Era pe vremea când făceam "săpături arheologice" în spatele șurii. Cu discreție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de spus fără un examinare adecvată, Otto era un exemplar strălucit pentru viitorul german - „poate chiar un mușchi cremaster, doamnă dragă!“ — „Cremaster“? Ești sigură că a folosit termenul acesta? Bătând darabana pe pătura care Îi acoperea picioarele, Else se arătă ofensată. — Știu anatomie, Sascha. Și chiar și nume de mușchi. Conform spuselor doctorului, societățile ideale funcționează ca scrot strâns. Necesită conducător puternic cu viziuni. De aia numele. Astfel au funcționat statele-orașe din Grecia Antică, trase concluzia Hauptstein, și nu exista nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o odar, de ce nu i-am fi spus așa? Zguduit mai mult de bătaia pe spate decât de Întrebare, Barsam a Îndrăznit să adauge: — Unii din voi i-au spus chiar Thorn. — Și ce-i rău În asta? a Întrebat ofensată mătușa Varsenig, Între ultimele două Îmbucături de churek. Numele femeii ăleia ar trebui schimbat din Rose În Thorn. Rose nu i se potrivește deloc. Un nume atât de dulce pentru o femeie care provoacă numai amărăciune. Dacă bietul ei tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gustul aventurii și strălucirea rubinelor. — La naiba, ai dreptate! a exclamat Asya. Nu ți-am zis? Când s-a dat jos din avion căra o lopată și Împingea o roabă În loc de bagaj... — Of, taci din gură! a sărit mătușa Feride ofensată. Și-a Încrucișat brațele și s-a lăsat pe spătarul scaunului. Între timp, descoperind un motiv mult mai profund ascuns În spatele vizitei lui Armanoush, mătușa Zeliha a Întrebat: — Deci ai venit să vezi casa bunicii tale. Dar de ce a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din cască emise zgomotul specific de conectare. Primele cuvinte pe care le auzi fură: — Ce părere ai de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător pentru risipirea tensiunii nervoase. Găsești că e caraghios? Întrebă Ted ofensat. Norman Își Îndreptă privirea către silueta pe a cărei cască era ștanțat „FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști Barnes. Care sunt cele mai gogonate trei minciuni din DH-8? interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
demne de invidiat." Constantin I. Ciobanu, critic de artă, Chișinău "...În fiecare tablou, Iurie Matei construiește câte o amintire și o legendă, îndemnându-ne să ne regăsim pe noi înșine, cei autentici, neschimbați de nimic, printre cei cotidieni, supărați, veseli, ofensați, fericiți, mirați, timizi sau răzvrătiți. Exersând în arta plastică de mic copil, Iurie Matei pare a stăpâni în pictură totul: compoziția, culoarea, modalitățile de redare a spațiului, realitatea figurativă; e un virtuos care a creat un stil al său, trecând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și îi spuse că se putea îmbrăca. Nici nu-și trăsese bine chiloțeii de mătase că o și încolți pe asistenta uluită. — Doctorul acela de la recepție. Mai tânăr. Blond. Cum se numește? — Erau cel puțin zece doctori acolo, remarcă asistenta ofensată. — Știi la cine mă refer. Henrietta era sigură că oricare asistentă din spital ar fi știut la cine se referea. — Cel care seamănă cu Robert Redford când el însuși semăna cu Robert Redford. — Ei bine... Vocea femeii căpătă un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mai mult din dorința de a mă culca mai repede cu ea, scutindu-mă de preliminarii obositoare, i-am propus să se mărite cu mine. Livia a făcut ochii mari. Nu se aștepta la așa ceva. Dar nu s-a arătat ofensată. Dimpotrivă, când și-a revenit din uimire, a consimțit imediat. Probabil, dintre prostiile pe care le-am făcut, aceasta e cea mai greu de explicat. Nimic nu mă împiedica să încerc s-o cuceresc pe Livia fără să mă complic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asta și nu înghite. Războiul era clar, deși nici una nu-l declarase pe față. Și ce-ar fi putut să facă decât să ceară divorțul și să aștepte, cu toate că era de prevăzut că vor reacționa ca și cum s-ar fi simțit ofensați și ea ar fi fost cea vinovată? Ce era mai simplu decât să spună, cum a și făcut-o, că era o asistentă care îl ajuta și acasă la orânduirea fișelor de curs? N-ar fi avut nici un rost vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cel mai răsunătoră - Krach! făcu Moartea așezându-se pe scaunul gol de lângă pat. - Împotrivirea n-o să-mi ajute la nimic! Cugetai resemnat, străduindu-mă, totuși, cu încăpățânare să alung viziunea tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte pe rampa de gunoaie. Omul cu ciocul de ramă i-o luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fiu’ ăla a’ tău. — Ignatius spune că-i merge bine la Levy Pants, spuse doamna Reilly, pe un ton defensiv. Nu vrau să am de-a face cu nici un bătrân. — Nu-i chiar așa bătrân, spuse Santa, cu vocea puțin ofensată. Ascultă, Irene. Eu și Angelo trecem să te luăm pe la șapte diseară. Nu știu ce să zic, dragă. Ignatius mi-a spus c-ar trebui să stau mai mult pe acasă. — De ce trebe să stai acasă, fetițo? Angelo zice că fii-tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ți folosești creierul, pentru numele lui Dumnezeu, Darlene. Trebe să fii pură. Vreau să arăți ca o fată drăguță și rafinată care rămâne surprinsă când pasărea-ncepe să-i smulgă hainele de pe dânsa. — Cine spune că nu-s rafinată? întrebă ofensată Darlene. — Foarte bine. Ești rafinată. Da’ atunci să fii rafinată și pe scena mea. Asta-i ceea ce dă alură de dramă unui număr de striptease, fir-ar să fie. — Tiii! Cu număru’ ăsta Bucuria Nopți’ o să primească premiu’ Academiei. Ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se reîntoarcă era ca și cum ar fi așteptat să fie executat. Durerea surdă de cap persista. Berea Dr. Nut avea gust de fiere. Abelman voia cu siguranță o mulțime de bani; mimoza aceea delicată de Abelman trebuie să fi fost foarte ofensat. Când se va descoperi adevăratul autor al scrisorii, ce va pretinde oare Abelman în loc de cinci sute de mii de dolari? O viață de om? Berea părea un acid care îi cobora gâlgâind în intestine. Era plină de gaze. Valva plumbuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
iubești mai mult decât aceștia?” M-am întrebat de mai multe ori: Isus nu putea să întrebe doar: „Mă iubești?” în loc să zică: „Mă iubești...?” și apoi să adauge în șoaptă: „mai mult decât aceștia?” pentru ca alții să nu se simtă ofensați? Ce secret consistă în această întrebare a lui Isus: „Mă iubești mai mult decât aceștia?” În fond, cred că această întrebare este o corectare a celorlalți care i-au făcut lui Petru acel proces despre care am vorbit mai sus
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Și de furie lovi din greșeală cu pumnul tastatura calculatorului. Fii atent, spuse Ted, dacă Îmi strici calculatorul, asta nu-i va ajuta cu nimic pe arabi. Cine naiba vrea să-i ajute pe arabi, izbucni Fima Într-un răcnet ofensat, eu vorbesc aici despre cum să ne ajutăm pe noi Înșine! Doar ei, turbații, dreapta, spun că-i ajutăm pe arabi! Nu pricep, zise Ted scărpinându-se În cap și ciufulindu-și părul cu un gest exagerat, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
înaltă pentru domnia-sa. Nu el, Maxențiu, era cel care, demn, indignat, îl gonise, ci domnișorul întorcea spatele când îi plăcea! . . . Lăsa caii, periclita totul, își bătea joc! Un interes subit pentru serviciile lui Lică cuprinsese pe Maxențiu. Se credea ofensat direct de această demitere, se credea păgubit. Era păgubit numai de acele răutăți ce-1 țineau încordat, cu care îmbuiba necazul și părăsirea lui. Pe cine să mai spioneze? De ce să se mai plîngă? ... Și ce folos, avea acum? Dar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se supărase că a fost refuzat. Supunerea lui făcuse progrese și își simțea acum greșeala de atunci. Iată dar că Elena singură iertase pe Mika-Le, când crezuse ea de cuviință. Nu era căderea lui ci a ei, ea fusese cea ofensată. Elena, așa de mia-dră, își cunoștea datoria către bărbatul ei și către fostul logodnic vinovat. Elena era infailibilă, și el, Drăgănescu, rușinat acum de mișcarea de gelozie ce-și permisese atunci. Cum era un om de treabă, primea anevoie dovezile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vie la repetiții sau să o anunțe într-un fel. Acum când are pe Marcian va fi un concert strălucit. -• Rim are de gând să se ducă acum regulat. Lina părea oarecum geloasă de precăderea muzicală a lui Marcian și ofensată că Rim era controlat. Peste puțin Mini se sculă să plece. In poartă își zise: "E o prostie să vrei să faci oamenilor bine!" Apoi: "Am nemerit oare un flagrant-delict? . . . Mai bine că n-am spus nimic Linei și m-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
încercase el să se supere, să se impuie. Mai rău! Rău de tot! Ce' nebunie! . . . Niciodată încă buna Lina nu cutezase să gândească așa liber și sever despre verișoara ei. Pentru Mini era totuși limpede că amorul pasional al Lenorei, ofensat grav, după credința ei, reacționa prin acea repulsiune. Era un rezultat matematic și absurd. Ce era încă mai rău, era că începuse să revizuiască toate cheltuielile făcute cu Elena: zestre, trusou. . . Să pretindă că ceea ce i-a dat e disproporționat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]