442 matches
-
recunosc cînd sînt așa. Ca și cum... Dar nu putea explica; niciodată nu putea. De fiecare dată i se părea un gest copilăresc. Nu o putea face pe Julia să Înțeleagă cît era de oribil să ai În tine drăcușorul ăla Înnebunitor, ofilit, care să sară și să te consume, și cît de obositor era să-l Înghesui la loc În pieptul tău după ce-și făcea numărul; cît de Înspăimîntător era să-l simți acolo, cum trăiește În interiorul tău, așteptînd momentul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plîngă. Dar nu trebuia să facă asta. Plînsul era o chestie prostească, fără rost! Ce pierdere oribilă de timp. Ridică un ghiocel și-l scutură ușor, apoi se uită la chiuvetă. — Ar trebui să-i pun În apă. — SÎnt aproape ofiliți. Prindeți-i la rochie. — N-am nici un ac. El Îi scoase una dintre agrafe. — Folosește una de-astea. Sau... Uite, am o idee mai bună. Îi prinse florile În păr. O făcu oarecum pe bîjbîite; simți cum vîrful agrafei Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de un vânt rece și de o priveliște a dealurilor care-i taie răsuflarea. Pagină separată Khwaja-sara, hijra șef din Fatehpur, stă sub umbrar și privește peste parapetul trandafiriu al palatului, în jos, spre câmpurile uscate acum, iarna. Un chip ofilit, ridat, înfășurat într-un sari decorat cu fir de aur. Își face un paan după o rețetă ce pare complicată. În fața lui se află o tavă cu intarsii de alamă, pe care se găsesc ingrediente, fiecare în bolul său. Alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu restul clienților, el și Star sunt prea eleganți. Li se servesc boluri mari, albastre și albe cu mâncare, care lui i se pare greu de introdus în gură fără să împrăștii sosul pe plastronul cămășii. Un chinez ridat și ofilit de la masa vecină îi face semne cu ochiul și degetul în sus. Star pare în elementul ei. Mănâncă, ținându-și coatele lateral, zâmbindu-i între înghițituri. El îi răspunde, simțind cutiuța cu inelul în buzunar. Poate? Nu. Mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute, ofilite, lipsite de orice pericol, parcă venind de foarte departe... Duminică seara pornea către gară, o însoțea tatăl. Mereu numai el, după multe târguieli trebuia să accepte bagajul, borcane de dulceață, de zacuscă, compot, prăjituri de casă, se jura că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
l-am văzut efectuând ultimele retușuri pe trei coroane funerale, Împodobite cu panglici negre și late din mătase și Îi ordonă ceva unei doamne mai vârstnice care, căscând, se răcorea cu un evantai din pene. Aerul era dens din cauza florilor ofilite și a apei clocite. Heino se mulțumi să Încuviințeze cu fruntea lucioasă, când am arătat spre telefonul din colț. Am pășit precaut peste Chérie care zăcea pe podea, dând din coadă plictisită, și am așezat ziarul astfel Încât să văd articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi goale. — Aici, le arătă Beth. Cercetară cu privirea un tub de sticlă. Femeia dezbrăcată dinăuntru fusese cândva frumoasă. Era Încă posibil să-ți dai seama de asta. Pielea avea o culoare cafeniu-Închis și prezenta riduri proeminente; Întreg corpul părea ofilit. — Mumificată? Întrebă Harry. Beth Încuviință din cap. — La altceva mai bun nu mă pot gândi. Nu am deschis tubul, având În vedere riscul unei infecții. — Ce destinație avea camera asta? — Trebuie să fi fost un fel de cameră de hibernare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
odaie, Izedin a fugit și a dat foc registrelor. Apoi, pentru a le justifica dispariția, a pus foc casei. Pujato, 27 decembrie 1941 Nopțile lui Goliadkin În memoria Tâlharului cel Bun I Gervasio Montenegro - Înalt, distins, confuz, profil romantic, mustață ofilită și cănită - a urcat cu ostenită eleganță În mașina poliției și a Îngăduit să fie voituré la Penitenciar. Era Într-o situație paradoxală: numeroșii cititori ai ziarelor de după-amiază din toate cele paisprezece provincii erau indignați că un actor atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
miros greu de îngrămădire și să te lovești cu capul de tavan. Ferestrele abia se ridică de-o palmă deasupra noroiului din drum. Dintr-o locuință ies dimineața și două familii, și trei. Bărbații își încep goana după pâne, femeile ofilite încep a se purta de colo-colo cu sugacii în brațe, pe când copii nenumărați cu ochi frumoși și cu părul creț, cu obrazul plin de murdării, îmbrăcați în zdrențe, își pornesc traiul pe insulele mai uscate ale uliții. De-acolo pornesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o spionau până în toate cutele îmbrăcămintei. Și toate vecinele încete, când ieșeau ca să-și culeagă de prin pulbere ori din marginea băltoagelor, odraslele târâtoare, aveau și-nspre dânsa o privire de înțeles, o privire ascuțită, care deștepta parcă o clipă obrazurile ofilite. Haia lui Sanis venea acu mai rar în odăița curată, în care ascultase povestirile triste de dragoste. Și când venea, avea o însuflețire ciudată, aducând vești de prin alte părți ale târgului, despre greșala unei fete, despre despărțenia unei cucoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o caut dacă vroiam. Gândul că așa ceva nu mai era cu putință, că nimic nu mai putea fi îndreptat, îmi dădea o nesuferită senzație de gol de care nu reușeam să scap. Încercam să mi-o închipui pe Laura bătrână, ofilită, plină de riduri, dar fiecare val care se izbea de țărm îi ștergea ridurile închipuite și fața ei strălucea din nou tânără. Retrăiam noaptea când arseseră bălăriile și când mă culcasem prima oară cu ea. Alt val ștergea și această
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
morale? Nu, este posibil să fi fost la început, să fi avut tendința mai degrabă, ce fusese de multă vreme depășită. Se afla deja la extrema cealaltă, donjuanescă, gustând parfumul și imediat părăsind floarea care se arăta mult prea grabnic ofilită și incapabilă să-l rețină ori chiar nedoritoare să-l rețină. Dar mai ales în extrema aceasta deznădejdea îi tulbura adâncurile sufletești. S-ar putea spune că trăia în două planuri diferite, niciodată suprapuse, deși mereu prezente împreună: unul - dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strălucitor. Într-adevăr, femeia era atent observată. Ochiul lui Ledoulx îi examina expresia, pielea foarte albă, părul negru, ochii mari, privirea puternică, dar și mângâietoare, buzele fin conturate. Femeia pe care o vedea nu semăna deloc cu o văduvă îndoliată, ofilită și lăcrimoasă. Arăta bine, chiar prea bine. Dar dincolo de ceea ce vedea și îi plăcea fără rezerve, Ledoulx se trezi strâns în limitele îndoielii de mai multe întrebări. De ce acceptase această femeie demnă de cel mai rafinat salon parizian să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai putea bucura de protecția lor. Era, de acum, la mâna turcilor. Imperiul, care trebuia să-și spele cumva mâinile de rușinosul tratat încheiat, avea ocazia să le spele cu sângele și averea prințului. Uriașa lui avere putea să revigoreze ofilita trezorerie a turcilor cât ai bate din palme. Acum realiza că plecarea prințului era, în fapt, o fugă. Da, da, da! Dar, dacă așa stăteau lucrurile, dacă Manuc se temea într-adevăr pentru viața lui, de ce același Manuc făcuse atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gheață pe burtă. Lumânarea de la căpătâi se încovoie ca o potcoavă și-mi picură pe un obraz ultimele lacrimi, în timp ce-mi amintesc de fata cu obrazul pistruiat și ochii negri, pentru care am scris poeme, moarte azi, sau ofilite ca și dânsa. Pe degetul ei mai stăruie bobul de sânge cât ochiul-lui-dumnezeu, rămas de când s-a înțepat în spinul unei roze, desprinsă din creangă pentru altcineva, Pe atunci am fost de acord cu Chopin și cu Moskowsky. Azi cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dejun. Pe când trăgea cu dinții din pâine carnea celui de al doilea sandviș, intră domnișoara Trixie, purtând cozorocul verde de celuloid în dreptul cefei. — Iată că a sosit, îi spuse Ignatius șefului de birou, cu o frunză mare de salată verde ofilită atârnându-i din gură. — O, da, spuse slab domnul Gonzalez. Domnișoara Trixie. — Mi-am închipuit eu că sandvișul cu carne îi va activa facultățile. Uite-l aici, mamă a comerțului. Domnișoara Trixie se lovi de statuia Sfântului Anton. — Am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încrunt puțin la oameni ca să ajung la același rezultat. Poate că ar fi trebuit să fiu negru. Presupun că aș fi fost unul foarte mare și înspăimântător și m-aș fi împins tot timpul cu coapsa mea masivă în coapsele ofilite ale bătrânelor albe din mijloacele de transport, stârnind astfel numeroase țipete de spaimă. Și apoi, dacă aș fi fost negru, nu m-ar mai fi bătut mama la cap să-mi găsesc o slujbă bună, căci nu există slujbe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va ataca plicul. Paradisul Vânzătorilor părea să fie un loc agreabil. Își va petrece timpul undeva pe râu, acumulând note pentru jurnalul său. Domnul Clyde avea evidente calități paterne, ceea ce lui Ignatius îi plăcea. Bătrânul, cu pielea lui zgâriată și ofilită, va fi un personaj nou, bine venit în jurnalul său. În cele din urmă, Ignatius se simți suficient de relaxat. Ridicându-și trupul masiv din apă, luă plicul. „De ce oare folosește genul ăsta de plicuri?“ se întrebă el furios, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mea de zeu. „Ce-mi spui e nebunie curată.“ Dar tot am ascultat sfatul pe care mi-l dădea creierul. Îmi oferea posibilitatea de A Salva Lumea Prin Degenerați. Acolo, pe pietrele tocite ale Cartierului, am angajat ajutorul acelei flori ofilite a umanității ca să-și mobilizeze asociații întru scliviseală sub un drapel al fraternității. Primul nostru pas va fi să alegem pe unul dintre ei pentru o funcție foarte importantă: președinția, dacă Fortuna se arată favorabilă. Apoi urmează să se infiltreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de apă înconjurate cu umbre albastre. Buzele îi erau mărite cu o linie portocalie care ajungea aproape până la nări. Pe lângă cercei, câteva șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea puțin șuie. Fusta scurtă dădea la iveală picioarele ofilite și strâmbe, iar escarpenii prea largi păreau niște galoși. Zilele întregi de somnolență sub o lampă cu ultraviolete o copseseră pe domnișoara Trixie până la o nuanță cafeniu-aurie. Zău că arată bine, spuse domnul Gonzalez. Vocea îi suna fals și zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se spusese că locuiește Darren Caldwell. Era o casă nouă În partea de sud a Portlethenului, făcând parte dintr-un ansamblu rezidențial de case identice și la fel de noi. Grădina din față Însemna câțiva metri pătrați de iarbă, străjuiți de trandafiri ofiliți. Câteva petale firave atârnau Încă de capetele florilor: ploaia le scuturase pe toate celelalte. Zăceau Într-o grămăjoară udă la baza tufelor, având o nuanță maronie bolnăvicioasă În lumina felinarelor. În mica anexă pe post de garaj de alături era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
răzvrătiți și păcătoși, și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. 29. Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere, și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați; 30. căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. 31. Omul tare va fi ca un cîlț, și lucrarea lui ca o scînteie; amîndoi vor arde împreună, și nimeni nu-i va stinge. $2 1. Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
se îngrășase și îmbătrânise, iar ei probabil că erau acum mai supli și mai bine înarmați. Nu mai rămâneau decât el și cele cincizeci la sută șanse împotriva lui Mal Considine, care avea o căutătură dură, dar altfel arăta cam ofilit. Ridică telefonul și formă numărul personal al șefului, la hotelul Bel-Air. — Da? Cine e? — Eu. Howard, vreau să intru în echipa aia pentru marele juriu. Mai e liber postul? PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREISPREZECE Danny se străduia din greu să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dinții uneltei era prinsă o frunză. Părea să fie singura frunză de pe întreaga peluză. — Da, tinere. Ai venit să donezi ceva pentru cruciada surorii Aimee? — Sora Aimee nu se mai ocupă de mult de asta, doamnă. Femeia întinse o mână ofilită și artritică - o gheară de cerșetoare. Buzz îi puse câteva fise de zece cenți în căușul palmei. Caut un domn pe nume Coleman Masskie. Îl cunoașteți? Locuia aici în urmă cu șapte-opt ani. De data asta bătrâna zâmbi. Mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e formula ei. Văzând că e vorba de un control asupra bunului dumisale plac, își otrăvise ochii și strângea mapa. Dar fie că n-a observat, fie că n-a îngăduit, pictorul a întins mâna. Atunci Scampolo, cu surâsul ei ofilit și pueril, a întins desenul. O comedie!. Ovalul frumos al Elenei era tras cu o linie neagră, îl umpluse tot cu negru, culoarea ei favorită. Două alte linii negre desenau tâmplele regulate, rămase în alb; cerceii erau verzi. Cât venin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]