KorAP: Find »[drukola/base=ofta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...201 >

5,006 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673

fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din când în când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una de aprobare sau de negare. Tot cam la aceleași răstimpuri ofta. Deodată, ușa se deschise și prin ea pătrunse madam Săvulescu, amica lui Băși, jupâneasa de la "pătrunjelistică", neobosita și agasanta șefă a Milenei. Și asta afișa o meclă foarte preocupată: "Te-au informat și pe tine?" "Ce?", se holbă moșul ca

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
atâta muncă. Numai ea știe cât stă cu ochii în calculator la Solitaire și bilele alea, plus cât dă din clanță la bârfă și la alte prostii. Halal servici'! Și nu obosește din gura aia nici când ajunge acasă... Ehe!", oftează el. Apoi se ridică și, cu ochii pe geam, privind în zare, deși la nici cinci metri în față se înalță un ditamai calcanul cenușiu, începe să fredoneze tărăgănat o melodie de pe plaiurile-i natale: "Păăăi, cân' eraaam tiiineer feeeciorîîî

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
cazul în care te caută, spune-le că sunt plecat într-o călătorie de studii și atât. Alte amănunte o să-ți dau cu proxima scrisoare sau telefon. Te îmbrățișez cu drag. Dan" Am mai aruncat o privire lucrării și am oftat. Apoi m-am mobilizat din nou și am revenit la starea de un dinamism extrem cu care pornisem să rezolv marile probleme ivite dinaintea mea. I-am chemat pe cei doi și ne-am canonit cu coala aia de hârtie

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
șapte ori pân' acum. Uite și tu ce de treabă avem, numai tu mai lipseai d-acia. Asta să fie pentru ultima oară, da?". Nu-i dăduse niciun răspuns. Se mulțumise doar să ridice niște ochi lăcrimoși către ea și să ofteze amar. Ce altceva putea să facă? Se așeză pe scăunelul pus strategic lângă grilajul metalic al porții auto. Privi pentru a mia oară pe ziua de azi în lungul străduței, spre bulevard. Nici urmă de Virgil. Desfăcu mecanic gazeta sportivă

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
neașteptate, bătu cu piciorul în pământ și țipă: "Numa' din cauza ta, numa' din cauza ta, Vergile! Că m-am potrivit io la vorbele tăle, melc bengalez, ce ești!" Privi la sticlele din mâini de parcă le-ar fi văzut pentru prima dată. Oftă plin de parapon: "Că-mi trebuia mie i'secticid! Să mă duc în piață cu el, să mă milogesc dă toți ăia p-acolo să mi le cumpere. Tu cu ideile tele de doi lei snopu'." Se încruntă și se

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
și privi recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni în cap și scrâșni, pe jumătate furios, pe jumătate tânguitor: "Bă, da' dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei ai dracu', dă tâmpita' pământului ce sunt!". Oftă cu năduf: "Și numa' dă la jegosu' ăla dă Marinică să trage totu'. Că tot timpu' umblă să mă inerveze, scârba dreacu'. Bine, acu', na, și băutura..." Cumpăni un scurt moment și respinse cu dignitate această posibilă cauză a dezastrului

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
lua un mic bonus din ceară și lumânări, era corect să depună în regim de urgență și un serviciu suplimentar. Avea și părintele Davidescu dreptatea lui. După câte o asemenea zi frământată, la sfârșitul cinei, parohul îi spunea coanei preotese, oftând adânc: "Nu mai găsești, Lizico, oameni cinstiți azi, în țărișoara noastră. Toți vor bani, dar fug de muncă ca dracu' de tămâie. Numai hoție și iar hoție, cât vezi cu ochii. Nu știu unde o să ajungem, zău!". Nevastă-sa surâdea șugubeață, strângându

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
un ceas, masim, e gata. Îți lasă el o sutică, două, acolo." "O sutică, două?!" "Acu' nu fi și tu zgripțar. Lasă d-aci, să câștigi dincolo. Ce? Tre' să te-nvăț io negustorie? Hai, că-mi placi, știi?" Portarul oftă numai așa, de amorul artei. A celei teatrale, bineînțeles. Se gândise el că o să scoată vreo cinci sute de mii din afacerea asta. Două sute jumate materialele și tot atât manopera, că era băiat modest. Oricum, toate cele necesare reparației le

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
doar să dea din cap, într-un gest care ar fi putut însemna orice. Cam cu lehamite, însă până la urmă cu din ce în ce mai multă însuflețire, portarul îi povesti cum i se întâmplase toată tărășenia. La sfârșit, văzând mutra malițioasă a șoferului, oftă resemnat: "Știu că nu mă crezi. Și mie mi-ar veni greu să cred așa o treabă, da-ți spui că ăsta-i adevăru' curat, să-nlemnesc!". Virgil se feri de orice comentariu, însă îl întrebă cu o figură pe

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
dumitale. Eu sunt internist, iar mata ai nevoie de o altă specialitate, înțelegi?" "Înțeleg, da' nu prea pricep. Nu-i urgență aci?" "Este", admite internistul. "Și? N-aveți, dom'ne, și d-ăia de care am io nevoie?" "Ba da", oftează medicul. "Așteptați un pic!", face și scoate un mobil. Tastează rapid și o voce veselă îi răspunde: "Da, Florine. Care-i problema?" Internistul face câțiva pași mai încolo, ca pacientul în cauză să nu audă ce zice și cel de la

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Păi, cum să vă spui io..." "Ai alunecat și..." Nu, n-am alunecat. M-a lovit o ușă. O ușă d-aia metalică, dă fișet. Am io un dulap, știți..." "Înțeleg. Și ușa aia a sărit la bătaie, nenorocita!" Doctorul oftă: Am albit ascultând basme din astea, stimate domn Mirică. Mda..." Îi face un gest către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca nu cumva

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
dragă. Avem un pacient. Instrumentarul e pregătit?" "La zece îl scosese de la autoclavă Tudora. Totu-i ok!" "Bine. Dacă-i ok, adu-l încoace, te rog." "Pe măsuța aia?" "Nu, domnișoară, pe un scăunel de bucătărie, eventual într-un lighean." Oftă cu o figură exasperată: Da, duduie Ștefania, pe măsuța aia." Femeia dădu din umeri: "Întrebam și eu, dom' doctor. La noi, la dermato, nu era așa. Mai bine întreb decât să greșesc, nu?" Absolut corect, dragă! Bravo!" Asistenta se reîntoarse

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
a venit fii-su să-l scoată din spital, i-a căzut fața. Înțelegi?" "Vai de mine, da' chiar c-a fost pervers, moșu'! "Vezi? P-ăștia-i plângeai tu mai adineauri, fată!" "Bagabonțeală pe față, nenicuță!", se indignă tânăra. Oftară la unison. Probabil că amândoi căzuseră pe gânduri, fiindcă bolnavul nu mai auzi nicio conversație preț de vreo două minute. Nea Vasile se adâncise și el în meditații. Concluzia acestora fu una complexă, dar neexprimată cu glas tare: "Mamă, mamă

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
ajunse la serviciu. Tocmai la țanc ca să-i vadă pe cei de la firma de dezinsecție cum pleacă la treabă. Își aminti iarăși că toată pățania lui cu ușa, cu accidentul și cu spitalul de la insecticidul ăla pornise. Își aminti și oftă. Intră în vorbă cu nea Anton: "Salut, bre! Care mai e viața lu' matale?". Liniște și pace, tată, liniște și pace", răspunse colegul cel placid. "A venit fufele alea dă la birouri?", se interesă Vasile. "A venit, a venit, cum

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
venise din metropola Québècului. Cu ceva tot rămăsese băbăciunea din preumblările pe pământ american, dar, ca de obicei, după ureche, fiindcă studiul canadienilor se referea la siropul de arțar obținut prin anumite metode, nu la orice fel de zahăr. Asistenta oftă fără voie, gândindu-se probabil la brambureala din mintea matusalemicei profesoare. Aceasta dădu gestului o interpretare personală: " Da' de Dan ai mai auzit ceva?". "Nu, doamnă. Nu am nici cea mai mică idee." "Te-am văzut vineri, parcă, că îi

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
parcă am mai vorbit noi niște treburi..." " Da, e adevărat. Am mai vorbit și știu la ce anume vă referiți. V-am ascultat punctul de vedere și, credeți-mă, nu e nevoie să insistați asupra lui." Fu rândul babetei să ofteze, luându-și și o meclă de coană mare care face exerciții oarecum sportive de semimartiraj-viteză: "Eu numai de bine te-am învățat. Ți-am vorbit ca lu' fata mea, dragă. Am și eu o experiență de viață și știu prea

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
în cel al oamenilor așa-zis simplii Vasile sau Petrică era doar o aparență. Când ajunse aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din tine, este?" "Miroase, da... Totuși, parcă nu chiar așa de puternic pe cât m-aș fi așteptat." "Noroc că

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
trebui să te doară. Scroafa aia guiță tare și peste tot pe unde apucă. Eu zic că ar fi cazul să te gândești cu seriozitate la chestia asta." "Acuma ai venit pe capu' meu să mă dăscălești?", mârâi baba. Profesorul oftă: "Înțelege că sunt singurul care îți ține partea în situația asta. Lămurește-mă odată și pe mine! Ce s-a întâmplat?". "Păi, nu ți-am spus?" " Ce mi-ai spus, măi, femeia lui Dumnezeu?" "De gândacii ăia..." "Tu te auzi

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia așezată cu grijă în colțul din dreapta. Oftă încruntat. "E acolo, nu?", făcu Monica, trecând imediat la contraofensivă. "Da-i mai ușor să-ți sară dracii pă mine. Ți-ai și găsit un motiv ca să te scoți pentru bulșităria cu Simona. Lasă, bă, că Monica, uite, e hoață

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-se în ochii ei și zicând: "Ai și tu dă grijă p-aici!". Adăugă, luându-și pardesiul din cuier: "Mă reped pân' la bancă, să văd ce rezolv. Hai, te-am pupat!". Coborî, privi mohorât către BMW-ul negru și oftă adânc. Ieși în bulevard și opri un taxi, în timp ce vorbea la telefon cu reprezentanța, ca să aranjeze în așa fel încât să-i schimbe cât mai repede parbrizul. Se interesă de costuri, explicând că mașina era în garanție. Strânse din dinți

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
chilului, ca să arate dă top și să fie cool. Și tu ce să faci, nene? Să mănânci și acasă tot parizer și să dai până și ciorapii la spălătorie? Hai, dom'ne, ce dracului!" Se uită pe fundul paharului și oftă. Apoi la ceas și țistui nervos. "Nțț-nțț-nțț! A dreacu' hoașcă, aproape că a trecut jumatea aia dă ceas și tot nu-mi mai vine. Stai, Relule, ca mazeta cu ochii-n soare, c-apare ea. Parc-o văd: Aaa! Bună

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
atât restaurantul propriu-zis, cât și terasa -, domnul director nici nu bănuia că tocmai amorsase bomba pe care i-o pregătisem. Telefonul suna în draci și Relu bâjbâi după el înjurând. Deschise cu ochii încă închiși, lipindu-și receptorul de ureche oftând. Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
specială, nu așa." De la Strasbourg urmă un moment mai lung de tăcere. Una care, fără îndoială, marca un moment de reflecție. Totuși răspunsul nu întârzie prea mult: "Asta cam așa-i. Da' lucrătura-i dă domeniu' evidenții, bă, băiatule". Relu oftă din adâncul sufletului și se hotărî să-i spună jupânului tot: "Domnu' Sandu, o să vă zic o chestie. Io cred că nu dumneavoastră voia cineva să vă facă manevră, ci mie. Să vă esplic de ce. În ziua cân' am vorbit

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
cântaru-i foarte bun, l-a adus Adrian din America, iar Agnes infailibila Agnes, însăși l-a ales. Bine, atunci ia-ți bani ca lumea la tine, că o să te jupoaie ăia de la bagaje, din aeroport. Tata se uită la mine, oftează și-mi spune că să fiu liniștit, are bani la el. Are bani la el, dar nu o să fie cazul să-i dea pe taxe suplimentare. E rândul meu să oftez. Coborâm și luăm un taxi. Îi spunem șoferului unde

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
de la bagaje, din aeroport. Tata se uită la mine, oftează și-mi spune că să fiu liniștit, are bani la el. Are bani la el, dar nu o să fie cazul să-i dea pe taxe suplimentare. E rândul meu să oftez. Coborâm și luăm un taxi. Îi spunem șoferului unde vrem să ajungem. Omul pornește aparatul și o ia din loc. Mie mi se pare că a ales un traseu greșit. Observ cu glas tare asta, bănuind că vrea să mai

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]