3,226 matches
-
el nu reușește să demonteze credibil ceea ce se sugerează foarte bine la nivelul poetic. Într-un dialog cu Un Cristian, A. R. Deleanu a spus ceva care trădează un scriitor pur-sânge, anume că „scrii în lumea asta, dar scrisul se oglindește în alte lumi”. În roman se respectă această lege. Fiul cel mic, scriitorul, nu renunță la comunicarea cu cealaltă lume, fiind convins de puterea cuvintelor. Cu toate că, tot cuvintele, crede el, îl depărtaseră de iubită - o Euridice, lăsată într-o stare
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
plec după mai bine de 16 ani de muncă, și dacă ar mai fi să socotesc și salahoria de la corectură de pe vremea lui Ceaușescu atunci fac două decenii. Conducerea ziarului m-a calificat drept un specimen dubios, etichetă care nu oglindește ființa mea reală, dar aceasta este altceva. Anii au trecut și ca orice vrednic scriitor român contemporan am tras mâța de coadă. Până în această vară când mi s-a oferit posibilitatea unei angajări decente. Persoana care urma să mă angajeze
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
ne-am creat-o și În care credem și În care suntem Îndrăgostiți precum Narcis. Dar tare mă tem că atunci când vă veți apropia prea tare de imaginea voastră să nu cădeți În hăul de apă În care v-ați oglindit și unde nu veți găsi nimic solid să vă sprijiniți pentru că n-ați construit nimic solid pentru „imaginea” voastră. Și pentru că tot vorbirăm de „imagine” - să-i spunem și imaginație, chiar credeți că veți reuși să ne regionalizați În 2005
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
jocul de-a cuvintele în poezia lui Emil Botta. În loc să-l bucure frumusețea mirajului, îl cutremură pericolul nebuniei, adică al glisării într-un absolut al gesturilor fără consistență. Și atunci, din spirit de conservare, își creează un metalimbaj ce îl oglindește pe primul, cu dorința perfidă de a-l anula; un joc de-a capul și pajura, când ambele fețe ale medaliei aduc nenorocul. De fapt, cele două discursuri primul auster și încărcat de suferință, al doilea încercând să îl ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
primprejur. Iubesc moartea, și dorul acesta îmi insuflă poftă de viață. De hatârul morții, de dragul ei mă voi căzni să trăiesc. (Cel mai tare) Râsul tăcut, vocea mută sunt un mod de a exploata la maximum tăcerea în care se oglindește cuvântul, adică jumătatea lui cu valențe mistice, cea care îl creează și îl susține. Tăcerea este o cale prin care trăitul se transformă în trăire, potența amenință să devină act, iar actul: temuta și în egală măsură dorita sciziune. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
e parazit. Atât! Nu îndrăznești să spui despre religie, teologal vorbind, — dacă ești cinstit — că a fost înlocuită de filozofie sau de știință. Un creștin îți spune că adevărul se definește prin jocul celor două lumi: cea de aici o oglindește imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dacă poți! Religia este principiul uniformizator al speciei umane și este singura salvare în care se poate vorbi de egalitate. Nu poți să spui că un pigmeu este egal cu mine, pentru că el
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
tăcută Andreea Își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, Încercând să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă fereastră scrutând orizontul. Cu aparatul foto pregătit să rețină cât mai multe imagini. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea În unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate Începuseră să se vadă pe linia orizontului, devenită Între timp albastruviolet. La Început culorile erau anemice, dar pe parcurs se transformau, devenind aprinse. În stânga lor cerul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
spațiu carpatic și subcarpatic al Munteniei, puternic influențată de cadrul economic și social s-a orientat pe linia unei evoluții generale permanent ascendente. Datele din sec. al XIX-lea de care dispunem (1835 și 1899) și apoi recensămintele secolului nostru oglindesc tocmai această evoluție. Dacă în 1835 în Breaza de Sus existau 342 de familii iar în Breaza de Jos 274 de familii, în anul 1899 cele două localități însumau 6283 locuitori repartizați astfel: 3268 locuitori în Breaza de Sus, 3015
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
ne aflăm nu pare a se redresa, ca urmare a unei vieți sociale și economice tot mai grele materializată într-o natalitate scăzută, dar si stabilirii definitive în alte orașe, deci spor migratoriu negativ. În cadrul orașului, răspândirea locuitorilor pe cartiere oglindește favorabilitatea sau restrictivitatea cadrului fizico-geografic. Cele mai mari valori se înregistrează în vetrele cartierelor de terasă (Breaza de Sus, Breaza de Josă care sunt mai evoluate, atât sub raport morfologic cât și ca organizare socială. Ele au o textură bine
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
interpretări și consecințe ale oricărui gest uman. Celălalt (în cazul nostru Teodora) nu mai este simplu partener („de cuplu”, cum se zice astăzi), ci o entitate umană proiectată într-un complex de valori culturale. Ea încearcă să înțeleagă cum „se oglindește” în mintea Domnului R., și se întreabă ce anume îl atrage la ea. Nu este simplă curiozitate, ne asigură scriitorul. Teodora speră că nu îl incită doar cu vizibila „neîncredere în bărbați”, firească la orice femeie, care va fi avut
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rămășiță", cum i-a zis Matei! Nu, hotărît lucru, se întîmplase ceva deosebit cu el. Parc-ar fi sorbit apă vie dintr-un izvor vrăjit... Se apropie iar de locul unde stătuse aplecat și băuse apă și-și privi umbra oglindită în luciul izvorului... Da, categoric mai crescuse!... Dădu un chiot de bucurie și nu-l speriară deloc două păsări mari și negre care-și luară zborul din apropierea sa. Înhăță undița și geanta și porni mai departe cîntînd. De-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că-mi doare inima." * Că suferința este stare filozofică apare mai ales la Eminescu și Leopardi: "E funesto à chi nasce il di natale"pentru că totul este deșertăciune, durere și apunere. Georg Trakl semnează una din cele mai tragice poezii oglindind suferința metafizică La Eminescu, suferința apare sub cele mai felurite hipostaze. Ea începe încă din prima tinerețe cu evocarea morții copilei de la Ipotești, în Mortua est! injustiție cosmică ducând la negarea de către poet a oricărui sens și a însuși creatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru a face sângele să se închege și să prindă crustă. Isabel la segunda voia să știe totul despre poțiunile cu praf de argint care scad arșița, despre gramatica arabă și coloanele fine ca un gât de lebădă care se oglindeau în apa din ochiul de marmură ascuns în patio-ul palatului lor. Purta o esclavă la gleznă și cercei enormi, ca roabele, deși iatacul ei era plin de mătăsuri și straie croite ca pentru o prin țesă vizigotă. Își vopsea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cunoștere a realității se adâncește. Apar cele mai simple forme de gândire logică, orientate spre sistematizarea și generalizarea faptelor. La copiii se formează priceprea de a compara între ele nu numai anumite obiecte izolate, ci și anumite noțiuni elementare care oglindesc trăsăturile comune unor grupe de obiecte. Pe această bază, preșcolarii mari își însușesc unele noțiuni mai generale: păsări, fructe, animale domestice, animale sălbatice, etc. Dezvoltarea gândirii copilului face posibilă și utilizarea unor anumite procedee de memorare. Către 7 ani se
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
pe familie și în special pe copii. Poze cu familii fericite, copii drăgălași, voci de copii sunt trucuri menite să-ți emoționeze clientul, să-l facă să trăiască emoția familiei. Deci emoția este reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, care oglindește atitudinea cuiva față de lumea înconjurătoare. Poți fi emoționat când vezi doi tineri sărutându-se sau când revezi o poză de familie, când te urci într-o mașină nouă... Ar trebui să vezi la ce vibrezi tu și să folosești propriile
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
i trestia-ntr-o parte St? copilă lin plecat?, Trandafiri arunc? ro?îi Peste undă fermecat?". (Cr?iasă din pove?ți) Aceast? lume fantastic? e loc al unui ritual magic: cr?iasă În ai c?rei ochi albă?tri se oglindesc toate basmele lumii arunc? În undele fermecate ale apei, spre a vedea chipul iubitului, trandafiri vr?ji?i: „ Că s? v?d-un chip, se uit? Cum alearg? apa-n cercuri, ??ci vr? jit de mult e lacul De-un
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aruncând / Flori de neaua peste ape ce alerg fulger?toare" „Memento Mori"). Dac? florile sunt simboluri ale frumuse?îi neînchipuite, ale sensibilit??îi ?i ging??iei, Întruchipând metafizic gândurile „de aur" d? ruite oamenilor de c?tre zâne, albastrul petalelor, oglindind În limpezimea ?i str?lucirea lor infinitul cerului, reprezint? o sugestie a absolutului, a aspiră?iei fiin?ei umane spre „cerul rece al imperiului ideilor", opus lumii reale, „calde", a contingentului: „ Iar te-ai cufundat În stele ?i În nori
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mai adesea asemenea momente de auto-descoperire ne sunt prilejuite de oamenii deosebiți pe care-i întâlnim. Ceea ce mă conduce la gândul că ceilalți sunt oglinzi în care ne putem zări aparența sau profunzimea, imaginea sau chipul, în funcție de calitatea de a oglindi pe care o au. Alții ne pot dezvălui perspective din care nu ne vedeam, chipuri pe care nu ni le știam sau, din păcate, ne pot deforma, riscând să devenim așa cum ne fac să ne vedem. Femeile independente riscă acrimea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
am luat mâna stângă, cea pe care nu mă mai săturam cândva s-o mângâi și s-o sărut și i-am pus, pe deget, inelul cu ametist! Pe mâna ei, inelul părea și mai frumos, cu toate razele soarelui oglindindu-se în ametistul de o strălucire fascinantă. Când ne-am ridicat de pe bancă, am întrebat-o: Unde stai? În apropierea ta. Te conduc! Nu, nu! Și se îndepărtă. Toată noaptea m-am zbuciumat, am avut coșmaruri. Dimineață mi-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
inculcarea unor comportamente și atitudini adecvate. A treia funcție reflectă reacția culturii la influențele pozitive și negative ale factorilor de mediu. Ea poate fi un suport al comportamentelor de apărare și reacție la stimuli negativi. Cea de-a patra funcție oglindește faptul că o cultură este principalul vehicul de transmitere și perpetuare a valorilor, credințelor, ideilor, tradițiilor organizaționale, a fondului acumulat în timp. Ultima funcție se referă la întreținerea excelenței organizaționale prin cultură"149. De reținut este abordarea lui Nancy Adler
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
o "generație recuperată". Ne-ar fi acum imposibil a considera viața noastră literară fără aportul esențial al celor care, veniți cu întîrziere și aflîndu-se astfel cot la cot cu promoții mai tinere, au înfățișat din capul locului structura unei maturități oglindind profilul normal al deceniilor ce îngăduiau contactul neîngrădit cu sursele de cultură. Unul dintre acești prestigioși reșapați este Pavel Chihaia. Născut în 1922, cu o copilărie modestă, nescutită de frustrări, din care a reținut, precum o emblematică amintire, plimbările prin
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
ins, în caruselul destinului? Vorbea, undeva, Pavel Chihaia de "treptele nedesăvârșirii", iar în partea a doua a Hotarului de nisip, într-un interviu luat de Al. Cistelecan, își declara adeziunea la "eroul necunoscut al existenței noastre, felul cum s-au oglindit în noi evenimentele zilnice lipsite de importanță, lungul itinerar al neîntâmplărilor, amintirilor, viselor în stare de trezie, tentațiilor creatoare pe care nu avem tentația și nu putem să ni le facem cunoscute nici nouă, nicidecum să le mărturisim." Se mărturisește
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
pierde din vedere arhetipul. Mai mult decît de Blaga, asemenea versuri ni se înfățișează precedate de "notațiile" lui Emil Isac, primul poet ardelean "modernist", cu alura lor de confruntare între "sănătatea" țărănească și tentația "decadentă": "Scriu data zilei de început oglindit într-o piatră lucie/ O aureolă înconjoară arinii și colina cu nume fantastic/ Unitatea de măsură a mîndriei este mama bătrînă/ Femeia cu care semeni și în somn și în cafeneaua clujeană.// Cînd te prețuiesc sînt un simplu țăran/ Care
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]