443 matches
-
cu ridicata a porțelanurilor și sticlăriei, tapetului și materialelor de curățat 51.44.11 Servicii de comercializare cu ridicata a tacâmurilor și ustensilelor casnice din metal 51.44.12 Servicii de comercializare cu ridicata a sticlăriei, porțelanului și obiectelor de olărit 51.44.13 Servicii de comercializare cu ridicata a tapetului 51.44.14 Servicii de comercializare cu ridicata a materialelor de curățat Clasa 51.45 Servicii de comercializare cu ridicata a parfumurilor și cosmeticelor 51.45.1 Servicii de comercializare
jrc5688as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90858_a_91645]
-
mobilierului, echipamentelor de iluminat și articolelor de uz casnic n.a.p. 52.44.11 Servicii de comercializare cu amănuntul a mobilierului 52.44.12 Servicii de comercializare cu amănuntul a diverselor ustensile casnice, tacâmuri, veselă, sticlărie, porțelanuri și articole de olărit 52.44.13 Servicii de comercializare cu amănuntul a articolelor pentru iluminat 52.44.14 Servicii de comercializare cu amănuntul a draperiilor, perdelelor și a diverse articole confecționate din materiale textile 52.44.15 Servicii de comercializare cu amănuntul a
jrc5688as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90858_a_91645]
-
al conceptelor este concretizat în mai multe feluri: (a) anumite activități sau posturi trebuie să fie descrise numai dacă importanța lor este semnificativă. Este cazul, spre exemplu, al producției de bunuri pentru consumul propriu al gospodăriilor populației : confecționarea hainelor și olăritul nu sunt înregistrate ca producție, deoarece aceste tipuri de activități nu sunt semnificative în cadrul țărilor Uniunii Europene. Un alt exemplu, cel al uneltelor mici și ieftine care sunt înregistrate ca formare de capital fix numai atunci când valoarea lor de achiziție
jrc3180as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88336_a_89123]
-
uscarea și conservarea fructelor, producția produselor lactate (de exemplu, unt, brânzeturi), producția de bere, de vin sau băuturi alcoolice; 4) producția altor produse primare: extracția sării sau a turbei, aprovizionarea cu apă; 5) alte tipuri de prelucrări: țesături pentru confecții, olărit, fabricarea mobilei. Producția de bunuri pe cont propriu a unei gospodării trebuie să fie înregistrată dacă este semnificativă, adică în cazul în care cantitățile de produse sunt semnificative în raport cu oferta totală a acestui bun la nivel de țară. Prin convenție
jrc3180as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88336_a_89123]
-
XIX-lea, comuna Dragomirești era reședința plășii Dealul-Dâmbovița din județul Dâmbovița și era formată din două cătune, ambele denumite Dragomirești, având o populație de 980 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală, iar locuitorii se ocupau cu olăritul și producerea de coșuri de răchită. Mare parte din celelalte sate actuale ale comunei se găseau la acea vreme în comuna Lucieni. În 1925, comuna era arondată plășii Voinești din același județ, și avea în compunere satele Dragomirești și Duindeni
Comuna Dragomirești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301168_a_302497]
-
au fost identificate două așezări prefeudale din secoul IV-V; materialul arheologic recoltat prezintă analogii cu cel descoperit în stațiunile de la Bucșani, Baleni și Târgoviște. Pentru epocile feudala și modernă sunt frecvente fragmentele ceramice găsite la Dragăești, mărturie a vechimii olăritului. Până în secolul XVIII, sătul s-a numit doar Dragăești, căpătând numele de Dragăești-Pământeni după stabilirea locuitorilor veniți din Transilvania, în satul Dragăești-Ungureni. Satul apare în documentele din sec. XVI, cănd Radu Vodă Paisie dă dreptul lui Stan din Dragăești de
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
mai fertile suprafețe de pământ din vatra satului, iar locuitorii exploatați crâncen au îmbrățișat, în majoritatea lor, de timpuriu, meseria de olari sau crămidari din care își câștigau existența. Cu timpul, sătul a evoluat, oamenii s-au detașat de tradiția olăritului, lucrând în diverse domenii de activitate. Secretul vechiului meșteșug al olăritului și mai ales al ceramicii negre s-a pierdut pe masura ce meșterii populari s-au stins din viață. Astăzi doar câteva familii de rromi mai ard cărămidă prin metodele transmise
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
crâncen au îmbrățișat, în majoritatea lor, de timpuriu, meseria de olari sau crămidari din care își câștigau existența. Cu timpul, sătul a evoluat, oamenii s-au detașat de tradiția olăritului, lucrând în diverse domenii de activitate. Secretul vechiului meșteșug al olăritului și mai ales al ceramicii negre s-a pierdut pe masura ce meșterii populari s-au stins din viață. Astăzi doar câteva familii de rromi mai ard cărămidă prin metodele transmise din tata în fiu.
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
săli de clasă. În 1995 s-a terminat construcția grădiniței noi începută în 1985(6) și din 2009 s-a amenajat și dotat loc de joacă pentru copii. Se spune că de pe vremea Cantacuzinilor (secolului al XVII-lea) localnicii practicau olăritul la curțile acestora din Mărgineni sau Filipești de Târg, făcându-se o ceramică smăltuita fină pentru nevoile curților domnești. În jurul anului 1975, Ion C Iliant a înjghebat un fel de cerc al meșterilor. În satul Mărginenii de Sus există o
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
de ariditate. Este și ea prezenta prin AVICOLA Bucesti profilata pe găini ouătoare și de carne aparținând unei firme din Tecuci. În prezent se găsesc mai multe asociații agricole printre care: La mijlocul secolului XIX Ivestiul era un centru renumit al olăritului. Astăzi țiganii rudari din mahalaua stadionului « Nicu Nour » mai fabrică cărămizi subțiri pentru sobe și cărămizi. Până în 1856 când Iveștiul devine târg în localitate se practicau meșteșuguri casnice, pe la mijlocul secolului XVIX, centru de împletituri, sfoară.frânghii.săpun sau lumânări.Se
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
de tăiat sau pentru arme, iar bazaltul și gresia erau folosite, spre exemplu, pentru măcinat. Lemnul, oasele, cochiliile de animale, tendoanele și alte materiale erau, de asemenea, foarte folosite. În neolitic, sedimentele (cum ar fi argila) au fost folosite în olărit. Odată cu apariția unor inovații în tehnologia prelucrării metalelor, a luat sfârșit epoca pietrei și au început calcoliticul (epoca aramei), urmat de epoca bronzului și, ulterior, de epoca fierului. Epoca pietrei cuprinde o lungă perioadă de timp din istoria omenirii. Pe
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
cum ar fi Lepenski Vir, se dezvoltau pe baza pescuitului. Domesticirea și folosirea câinilor ca ajutor la vânătoare datează, probabil, tot din această perioadă. Neoliticul (Noua Epocă de Piatră) este caracterizat prin adoptarea agriculturii (așa-numita Revoluție Neolitică), prin dezvoltarea olăritului și prin crearea unor așezări mai mari și mai complexe, cum ar fi Çatal Hüyük sau Ierihon. Primele culturi neolitice au apărut în jurul 8000 î.Chr., în Semiluna Fertilă, o regiune istorică în formă de semilună, cuprinzând Levantul, Mesopotamia, și
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
-lea, localitățile comunei actuale erau împărțite în mai multe comune. Comuna Brazi era formată din Brazii de Sus și Brazii de Jos, având 600 de locuitori, o școală din 1889 și o biserică ortodoxă. Comuna era cunoscută pentru produsele de olărit, vândute în special la Ploiești. Comuna Bătești cuprindea satul Bătești și Moara-Cătunul (actualmente Moara, comuna Puchenii Mari), având împreună 767 de locuitori și o biserică datând dinainte de 1841. Aceste comune erau în plasa Crivina. În plasa Târgșorul se aflau comuna
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
Moinești și era considerată ca Industrie Mare . Industria Mică fiind reprezentată de câteva mori de foc și de apă , ateliere meșteșugărești , cazane de țuică , etc. Ocupația de bază a locuitorilor a fost agricultura , creșterea animalelor, dar și diferite meșteșuguri precum: olăritul, prelucrarea lemnului, cărăușia . Viața agrară nu poate fi completă fără a ține seama de zootehnie Animalele asigurau oamenilor o bună parte din hrană, îmbrăcăminte și forța de tracțiune în producția agricolă și nu numai. În „ Condica Liuzilor„ pe anul 1803
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
și forța de tracțiune în producția agricolă și nu numai. În „ Condica Liuzilor„ pe anul 1803, se menționează că oamenii aveau loc puțin , ocupându-se și cu cărăușia. Din Catagrafia pe anul 1820, rezultă că oamenii se ocupau și cu olăritul , pe lângă dogărit. Studiul „ Olăritul meșteșug de tradiție în Județul Bacău ,„ este o lucrare amplă , rod a trei decenii de cercetări întreprinse de cei doi autori: - Teodosie Rotaru și Dorinel Ichim . El cuprinde monografii închinate localităților în care meșteșugul se mai
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
în producția agricolă și nu numai. În „ Condica Liuzilor„ pe anul 1803, se menționează că oamenii aveau loc puțin , ocupându-se și cu cărăușia. Din Catagrafia pe anul 1820, rezultă că oamenii se ocupau și cu olăritul , pe lângă dogărit. Studiul „ Olăritul meșteșug de tradiție în Județul Bacău ,„ este o lucrare amplă , rod a trei decenii de cercetări întreprinse de cei doi autori: - Teodosie Rotaru și Dorinel Ichim . El cuprinde monografii închinate localităților în care meșteșugul se mai practica. : Oituz, Frumoasa(Balcani
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
lucrare amplă , rod a trei decenii de cercetări întreprinse de cei doi autori: - Teodosie Rotaru și Dorinel Ichim . El cuprinde monografii închinate localităților în care meșteșugul se mai practica. : Oituz, Frumoasa(Balcani) și Lilieci- Hemeiuși , dar și celor în care olăritul a supraviețuit până în pragul mileniului trei : Schitul Frumoasa (Balcani) , Băhnășeni(Pârjol) , Solonț, Cucueți(Solonț) și Răchitoasa. După 1990, câțiva meșteri care cunoșteau meșteșugul din tinerețe , ajunși la pensie , au reluat această frumoasă tradiție , văzând în ea posibilitatea de a rotunji
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
tinerețe , ajunși la pensie , au reluat această frumoasă tradiție , văzând în ea posibilitatea de a rotunji venitul. În ultimul deceniu al secolului XX, în sat lucrau cinci olari: Petru Călin, Ion Călin, Ion Iliescu,Nicolae Zugrăvel și Dragomir Timaru. Astăzi ,olăritul a rămas o amintire pentru localnicii mai învârstă , cei tineri nu își pot imagina așa ceva.
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
clădire era amplasat și cuptorul de pâine (de aceea clădirii I se mai spunea “cuptor”). În gospodărie se mai găsea șura cu: grajdurile pentru vite, podul pentru nutrețuri ( po-limar), magaziile pentru uneltele agricole, magazia din nuiele pentru păstrarea porumbului ( ,cotarcă” ). Olăritul era o îndeletnicire care s-a dezvoltat mult în trecut deoarece se găsea din abundență argila (materia primă) la baza dealului din vecinătatea satului Livadia de Coastă care se numește “Glămee”și se știe că argila este materia primă pentru
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
chintale. Vasele confecționate erau obișnuite fiind în general nezmălțuite sau zmălțuite parțial. Cuptoarele în care se ardeau oalele aveau pereții de tablă. În secolul XIX a fost perioada de înflorire maximă a acestui meșteșug, așa cum prezintă bibliografia consultată, după care olăritul a înregistrat un regres decăzând. Vasele obținute în urma muncii lor erau valorificate la târgurile care se desfășurau în jurul comunei Livadia. În localitatea vecină Baru erau mai mulți locuitori care se ocupau de confecționarea obiectelor de ceramică și aceștia aveau porecla
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
poziția sa geografică, l-a determinat pe regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, să declare localitatea oraș liber crăiesc, privilegiu de care nu s-a bucurat nici orașul Oradea (1405). Oamenii s-au îndeletnicit cu cultivarea pământului, creșterea vitelor și cu olăritul. Aceasta din urma preocupare este atestată în documente începând cu anul 1639. În veacurile XVIII - XIX, populația este într-o permanentă creștere numerică, Vadu Crișului fiind cea mai mare localitate de pe valea Crișului Repede. Compoziția etnică a fost mereu constantă
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
consemnați în sat 461 de suflete de ortodocși ,5 iudaici adică evrei și 2 greco-catolici iar în 1936 erau 676 de locuitori toți ortodocși. Satul Valea Neagră de Jos a fost cunoscut în zonă prin două ocupații specifice:spătăritul și olăritul. Prima ocupație se practica pâna în urmă cu 15 ani,în mod curent, de câțiva meșteri cel mai cunoscut fiind Nicoras Terente zis Tere Fanii. Astăzi mai știu să lucreze doi bătrâni, Sabău Ioan și Nicoraș Iustin dar cererea pentru
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
Copălău și Cotu au o vechime de peste 250 de ani. Ocupațiile de bază din trecut ale locuitorilor au fost agricultura (se lucra pe moșia Flămânzi, în suprafață de 38. 593 stânjeni domnești - 36. 000 ha), creșterea animalelor, prelucrarea lemnului, albinăritul, olăritul, dulgheria, dogăria, rotăria și fierăria. Denumirea satului Copălău vine de la cuvântul copălaie - care denumește capacul de lut de la stupii primitivi pentru albine, confecționați din buduroaie de tei. Primul lăcaș religios a fost Schitul Jorovlea, arondat Mănăstirii Coșula (construită în anul
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
din castru" se menționează în raportul citat mai sus. Zona așezărilor civile se găsește pe prima terasă la sud-est de castru. Aici au fost descoperite mai multe locuințe civile, un zid de sprijin, o fântână și mai multe ateliere de olărit și ars cărămizi. Aceste ateliere situate dinspre “Ciorgăul zmăului” spre izvoarele de la “Grajdurile Pometului” indică o activitate ceramică foarte intensă, iar materialul arheologic de aici, foarte bogat și interesant, indică puterea economică a centrului de olari de aici. Amfiteatrul roman
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
a județului, în partea de sud a munților Măcin, pe malul drept al Taiței. Denumirea pare a fi ambiguă etimologic. 1) în turcește han+ cearca, însemnând Hanul rotund.2) Anciar, sau Gonciar, însemnând în l.ucraineană o preocupare meșteșugărească a olăritului, însemnând localitatea acelor meseriași. Este menționată de Ion Ionescu de la Brad la 1850 doar ca Mănăstire rusească. De drept ea este locuită în majoritate de etnici ucraineni, cunoscuți și sub numele de haholi, iar printre numele de familie se regăsesc
Hamcearca, Tulcea () [Corola-website/Science/301842_a_303171]