1,311 matches
-
esti cel mai înțelept: Când o să apară iară Mult dorita primăvară? Am fost ieri până-n zăvoi, Trist am venit înapoi. Nici urmă de păsărică, Nicio mică floricică, N-am zărit neam de albină, Nici miros fin de sulfină. Peste tot omăt pufos, Așezat în straturi, gros. Piuit-am, am strigat, Nimeni nu m-a ascultat. Am trimis în vânt chemare, N-am aflat în jur suflare. Iarna asta, frățioare, M-am topit de așteptare. Spune-mi, că ești înțelept! Primăvara, cât
SĂ VINĂ PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383156_a_384485]
-
natura cu diademă bătută cu aur din raze boboci și muguri cu răsuflare de suave parfumuri întâmpinată cu măreție și alaiuri de renăscuții la viață supuși: de pe ramuri o întâmpină corul poporului înaripat al pădurii se trezesc sub petice de omăt ultime lacrimi ostenite ale iernii primele viorele și ghioceii odraslele sale; se șterg la ochi bobocii suav clipesc din petale albastru și alb înălțând capul perlat cu mărgăritare lichide surâzând diafan razelor calde de aur ce le alintă cu gingășie
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > POVESTE DE IARNĂ Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017 Toate Articolele Autorului POVESTE DE IARNĂ Ninsese toată noaptea atunci, o iarnă întreagă nu căzuse omătul, abia prin februarie se pusese pe nins. Fusese o nebunie în dimineața aceea, băieți și fete din ultima clasă a liceului ne hârjoneam ca niște țânci prin zăpadă, cu greu ne vârâseră elevii de serviciu în clasă, cu toate că aveam oră
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
asemenea tuburilor de orgă, țurțuri sticloși, înalți unii de câțiva metri. Crengile de brad își risipeau la cea mai mică adiere a vântului povara argintie, stârnind țipetele și râsetele celor ce se pomeneau pe neașteptate acoperiți sub o perdea de omăt. Ne întinseserăm pe o distanță apreciabilă, eu preferam să merg mult în urmă, cei din față se manifestau peste măsură de zgomotos și luau mereu la țintă cu bulgări de zăpadă pe colegii din apropierea lor. Apoi, pe la jumătatea traseului, se
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
din cer nu mai plouă cu îngeri și tot mai goală îmi pare cărarea, iar ochii, deși-s tot mai ageri, nu văd decât umbre, dansând pe pereți. nu râde, suntem în decembre!... deci vom avea o iarnă mai lungă; omătul va geme în membre, iar gerul ne va trage o dungă, noaptea, cu umbre, dansând pe pereți. mai pune trei lemne în sobă, să nu te zgârcești la caldură, căci vreau să fac numai o probă: vom mai putea, gură
E IARNĂ ŞI ÎNCĂ-I DECEMBRE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383251_a_384580]
-
și larme cădeau pe amîndoi, La telefon, ca-n transă, te apelam pe nume. Și n-a fost să-nțelegem nimic din tot ce-a fost, Condiția umană și-a spus din nou cuvîntul, Pe masa cea de nuntă ningea omăt de post, Dintr-un Crăciun în altul ne împingea, surd, vîntul. Însă, iubito, totuși, eu zic c-a fost ... Citește mai mult Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningeaFrumoasa, trista iarnă pe sufletele noastreși mîna ta subțire prin fulgi mai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și larme cădeau pe amîndoi,La telefon, ca-n transă, te apelam pe nume.Și n-a fost să-nțelegem nimic din tot ce-a fost,Condiția umană și-a spus din nou cuvîntul,Pe masa cea de nuntă ningea omăt de post,Dintr-un Crăciun în altul ne împingea, surd, vîntul.Însă, iubito, totuși, eu zic c-a fost ... XXX. VERDE CRUD, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. O să-ți aduc în dar zăpezi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
primăvara fără rost spre ieri. Cînd trupul tău frumos, scăldat de soare, Se va-mbrăca în verde și în flori, Eu, în hlamida albă, de ninsoare, Am să-ți apar cu un alai de nori. Vei fi uitat de-acum omătul moale, Pe care l-am tot plîns ca doi nebuni... Cu fulgi lichizi, desprinși pe loc din zale, Voi scrie trist răvaș despre minuni. Și am să port în rugul de lumină Ofranda unor neguri de cleștar, La care iarba
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
primăvara fără rost spre ieri. Cînd trupul tău frumos, scăldat de soare,Se va-mbrăca în verde și în flori,Eu, în hlamida albă, de ninsoare,Am să-ți apar cu un alai de nori. Vei fi uitat de-acum omătul moale,Pe care l-am tot plîns ca doi nebuni...Cu fulgi lichizi, desprinși pe loc din zale, Voi scrie trist răvaș despre minuni.Și am să port în rugul de luminăOfranda unor neguri de cleștar,La care iarba proaspătă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
singură dată sau periodic pe parcursul anului), rostind, uneori, anumite „descântece”. Astfel Simeon Florea Marian arată că „în prima zi a lunii lui mărțișor este datină în cele mai multe părți locuite de români ca fetele cele mari să strângă apă de neauă (omăt, zăpadă) și cu apă de aceasta să se spele apoi peste tot anul, anume ca să se facă frumoase și drăgăstoase”. Potrivit unor date culese de Iosif Vulcan (expuse în articolul „Neaua de mărțișor”), fetele credeau că „neaua de mărțișor (...) este
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
am răzvrătit în tine parcă în trupu-mi obosit simțeam ruine și-același iar deodată deveneam. Am fost meniți aceleiași ursite și în zadar s-au învârtit mereu ispite în jurul tău iubit și-n jurul meu. Când vom intra-n eternele omături ca să dormim, sunt sigur c-o să fim alături ca și în veșnicii să ne iubim. Anatol Covali Referință Bibliografică: Am fost meniți / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
AM FOST MENIŢI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383295_a_384624]
-
peste pădurea din fața mea mari urgii. Astă iarnă, una din cele mai grele din ultimii ani, jumătate din copaci au înghețat. Unii au rezistat în picioare, iar alții din genunchi au continuat să lupte. Cu toții au suportat povara grea a omătului, s-au luptat cu dârzenie cu viforul ce amenința să crape și pietrele. Singura lor alinare a fost regina nopților, care le șoptea neîncetat că iarna va trece, că de acolo din regatul său din înălțimi se vede primăvara venind
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
un puț secat. Gustul armei... e chiar amuzant! Limba ți se lipește de țeavă. Simți pișcături. Aromă de vin, roci limpezi. În locul acela se bătuseră niște dihori. Ghearele lor lăsaseră urme: caligrafii și arabescuri, cuvintele unui nebun pe veșmântul de omăt. Cărărui subțiri care se îndepărtau, se încrucișau, se afundau în zăpadă pentru a se despărți din nou, întrerupte, de parcă deodată, la capătul luptei lor, cele două animăluțe și-ar fi luat într-o clipită zborul spre cer. — Așa de bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
povestea, i se abureau ochii și i se umplea fața de o lumină cât lumea. Balerina era numărul său favorit, semăna oarecum cu Charlie Rivel, avea haz, realmente avea haz, se juca așa cum ne jucam noi acasă, la Botoșani, în omătul până la streașina casei. Era o balerină îndesată, cu sânii mari - evident, erau făcuți din două baloane care se spărgeau când cădea pe burtă, spre hazul miilor de spectatori, al copiilor mai ales, care îl iubeau teribil. Era generozitatea în persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Deșertul alb Elena Marin Alexe Deșertul se-ntinde ursuz și tăcut Difuz ca un spectru letargic și mut Cu lanțuri de ger omătul adună Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
c-o blândă sărutare, privind cum norul se destramă în curte pe cărare. Și-ncepe cernerea de sus, o horă liniștită, tristețea iute mi s-a dus de alb ademenită. Aș vrea s-adun, dac-aș putea, în brațe tot omătul, dar fulgii plâng în palma mea și se topesc cu totul. Pe buze-mi tremură stingher cuvinte de-adorare, iar ochii se lipesc de cer în semn de închinare. Cu-atâta liniște-mprejur simt că mă pierd de lume, aș
Prima ninsoare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83363_a_84688]
-
Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să prind Ce hohotiri trufașe îl pleacă și-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aduceți aminte cum toți am tremurat, cum în apele înseratelor armonii ce se vestiră, dizolvarăm ceara și spălarăm ultragiul a 20 de ani de aspre chiote semănătorești. Fii ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taina ierbii de omăt și a florii albastre, călcarăm cu hotărâre și lepădarăm dubla trivialitate a unor rurali fără mister și a unui modernism ce reușise să-și asimileze, din toată sforțarea occidentală, doar formele galante ale traficului viu sau ale cupletului. Mai mult
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Precum Icar voi zbura cu aripi de ceară Dincolo de Orion, de steaua polară, Peste Saturn, prin inelu-i de foc, Prin nimbu-i aprins ca de sfânt prooroc. Pe tronu-Ți de slavă aș vrea să Te văd Plutind în veșmânt luminos de omăt. Să-I văd Soarelui Sfânt coroana de spini Schimbată-n petale de flori și lumini. Voi căuta prin noapte răposaților urma Calea spre Viață, Păstorul și turma. Prin pustiuri voi trece, prin valea adâncă Să beau aghiasma sfințită din Stâncă
CĂLĂTORIA PRIN VIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364301_a_365630]
-
mai elocvent chipul de cruce al sabiei Arhanghelului Mihail ca în Maramureșul nostru voievodal. Și dacă ne referim concret la Mănăstirea Săpânța Peri, pe care am vizitat-o, ultima dată, într-o zi de iarnă luminată de un strat de omăt albit în vâltoarea Tisei, putem spune, fără a greși, că însuși Arhanghelul Mihail - Ocrotitorul și patronul spiritual al așezământului, s-a așezat cu sabia sa de foc drept pavăză la hotarul de nord al Ortodoxiei românești, unind cerul cu pământul
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > AJUTOR ! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ecosistem Pe malul apei Amiaza tăvălită De biet furnicar Ecosistem II Scai din omăt Zorii plutesc pe gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe sârmele întinse Vrăbii golașe Ajutor Elev la tablă-
AJUTOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364542_a_365871]
-
ambiție o scară Se comportă ca o fiară Și pe alții-n gol aruncă?! Latră câinii din oficiu Bunăvoia la stăpâni Obiceiul la păgâni Să-i deprindă doar la viciu... Primăvara se întoarce Cu privirea îndărăt Dintr-o lume de omăt Carele să și le-ncarce Arde-n noi câte-o feștilă Și la orice adiere Suflul ei îndată piere Dup-o lege mai subtilă Unde merg, unde adast Doar pe tine eu te văd Pregătind un alt prăpăd În decorul
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361369_a_362698]
-
pată de culoare doar pe derdeluș 15 fulgi albi peste tot - afară mult prea rece pernele mai moi Maria Doina Leonte 16 niciun pic de nea - pe câmpul sterp doar vântul culegând peturi Cornel Traian Atanasiu 17 gheață subțire - pe omăt un pescăruș pășind cu grijă Dan Norea 18 noapte cu luna - umbră lungă a crucii trecând peste gard 19 concurs de haiku - nu pot să scriu mai nimic de-atâta toamnă 20 gloata flamanda alungata de jandarmi -Poftiți la masa
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
Acasa > Poezie > Cantec > COJOCELUL ALB AL IERNII. Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 1082 din 17 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cojocelul alb al iernii Se așează-ncet pe dealuri Spulberând omătul moale Care vine valuri, valuri. Peste câmpuri se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile
COJOCELUL ALB AL IERNII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363364_a_364693]
-
știi că acest câmp de zăpadă seamănă cu blana unui urs alb uriaș? - Poate mai degrabă cu blănița moale și albă a unui iepure de rasă!... - ... Aleasă?... Da, cea mai aleasă!... Urcăm sus spre creasta muntelui, răzbind cu greu prin omăt, călcând pe acolo pe unde ar fi trebuit să fie cărarea. -Tăticule! Ce sunt urmele astea?... Astea?... Hm!... Trebuie să fie niște urme de iepure. Uite cele două lăbuțe din față, iată-le și pe cele din spate ... apoi iar
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]