471 matches
-
cu energie preponderentă erotică-sapiențială (iubesc natura, viața, dumnezeirea). IV. Genii și eroi - domină neputința dar nu reușesc să îndrepte lumea, fiindcă gloata și elita îi ucid (de exemplu: Hristos, Orpheu, Brâncoveanu, Antonescu). Lumea a devenit o societate sclavagistodemocratică, un coșmar. Omenii nu mai sunt oameni, ci bancnote, hârtie igienică de care se folosesc neputincioșii bogați, care consumă 80% din resursele planetei. Democrația americană nu este decât o dictatură a marii finanțe care a declanșat cel de al III-lea război mondial
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
participare conștientă și activă în procesul de instruire. Observații cu caracter general O privire de ansamblu asupra modului în care exercițiul fizic influențează cele două forme de activitate ne permite să scoatem în evidență unele aspecte cum ar fi: * Corpul omenesc poate executa o mare varietate de mișcări datorită mobilității și supleței articulare de la nivelul segmentelor și cu implicarea în acțiune a capului, gâtului și trunchiului. De această caracteristică beneficiază ambele forme de activitate, deși în unele ramuri sportive ea este
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
Priam pe tatăl celui care-l omorâse pe Patrocles, ci pe un bătrân, care îi amintea de tatăl său, și pe un om ale cărui nenorociri, în bună măsură pricinuite de el, le deplânge din perspectiva mai înaltă a destinului omenesc îndeobște. Apoi iese să își țină făgăduiala și o face regește: pune femeile să spele și să ungă leșul lui Hector, pe care până atunci îl pângărise atât de sălbatic, și să l îmbrace după rangul lui, cu veșminte pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Priam pe tatăl celui care-l omorâse pe Patrocles, ci pe un bătrân, care îi amintea de tatăl său, și pe un om ale cărui nenorociri, în bună măsură pricinuite de el, le deplânge din perspectiva mai înaltă a destinului omenesc îndeobște. Apoi iese să își țină făgăduiala și o face regește: pune femeile să spele și să ungă leșul lui Hector, pe care până atunci îl pângărise atât de sălbatic, și să l îmbrace după rangul lui, cu veșminte pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fel anume” (pistis apodeixis tis),„întrucât căpătăm încredere în ceva mai ales când presupunem că acela a fost demonstrat” (gar pistémon malista hotan apodeichshtai hypolabomen) (1356 a 5-6). Pistis este și credință, dar în altă ordine, aceea a teologiei. Totact omenesc și aceasta, credința se distinge însă de încredințare prinaceea că presupune în-crederea („a crede, zicea Karl Barth, este a aveaîn-credere”), dar în ceva care garantează: „atunci când se crede cevaîn temeiul altuia, dacă acesta este Dumnezeu, atunci se poate vorbide credința
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
urmașilor și în mijlocirea Bisericii. Sfârșitul lumii Având un început, lumea va avea, în mod logic, și un sfârșit.Ca și în privința sfârșitului omului, momentul în care va avea locsfârșitul lumii, precum și modul petrecerii acestuia constituie pen-tru mintea și cunoașterea omenească o taină, doar de Tatăl știută. Despre acest sfârșit al lumii vorbește și Sfântul Grigorie Pala-ma, spunând: „Că lumea a început, ne învață firea, ne încredințează și istoria și ne înfățișează limpede și invențiile meșteșugurilor, așezărilor legilor și rânduielilor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
apropiere de uzina Mannesmann, destul de bombardată, un așezământ care odinioară se ocupase de meșteșugari ambulanți, apoi din ce în ce mai mult de oameni fără adăpost și de bătrâni singuri. Până și un criminal în serie pe nume Kürten se spune că a fost omenit prin anii ‘20 de călugări. Și, fiindcă nevoia nu dădea niciodată înapoi, complexul de clădiri rămas zdravăn ca prin minune și înconjurat numai de ziduri puțin înalte și de un gard scund, a supraviețuit ca enclavă eficientă în îndeplinirea scopurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
perete fals dân tenechea. Da damnatu am fost io, că, după ce le-au Înventariat și numărotat, au mutat târnurile la mine-n ogeac, iar Fainberg și-a pus la bătaie tot machiaverlâcu ca să fie puse lângă mine. Încăpățânări dân naturelu omenesc: cât dăspre târnuri, Fainberg ie un fanatic rutinar; iar cu concordia dân han i-a dus dă nas și pă pilangii, și pă Limardo, că i-a făcut să cază la pace. Cum nențelegerea cu mâța stacojită ie dă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aduse cinstitei fețe aproape bisăricești, om cu multe vrednicii În vecii aceștia viitori. „Să nu cumva să lipsească din șahul electoral al acestei primăveri”, șuruie acest al nost’ al treilea Iorga. Neputincios lucru să poți cuprinde și scorni cu mintea omeniască treburi atât de subțiri și de mirare ca acestea. Căci, iaca, În altă carte, trimete iară Învățătură nemuritoriul Neacșu, tot Întru apărarea comunismului cu orișice chip și vârstă, scriind: „Dac-am fi făcut pact cu China, Occidentul ar fi umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Of, ce șanuri faine s-au scos de la magazia batalionului! De-acuma, garafele cu salbă de flori la gât se retraseră, învinse, din fața unor meseni, înspumata bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști, pentru a mai ușura sarcina lavițelor încălecate... Lingurile de cositor conteniseră să se mai afunde în grăsimea aceea de soi a găinilor porumbace din Goldana neam de galinacee răspândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și doar nu ți-ar fi necaz, dacă ai fi venit de la drum lung, fără a fi avut când să-ți umfli buftul, înainte de a fi intra în galerie Dar dumneata, ca tot minerul, la intrarea în șut, te-ai omenit, bărbătește, la cantina șantierului, băgând la ghiozdan un castron de varză cu slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în satele înecate de zăpada pretimpurie a lunii lui Brumar că magnatul de la Sans-Souci își omenea invitații, îndopându-i pe toți, fără alegere, precum în scrierile utopice și trandafirii ale lui Ilici. Bubuiturile tobei le aminti și petrecăreților și pripășiților din satele de refugiați propagate în primitorul Bărăgan, încă din secolul XIX, de faimoasele înfrângeri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nina Alexandrovna tremura și plângea. — Dar ce i-am făcut? Are și de ce se plânge! strigă Ippolit, rânjind. — Oare chiar nu i-ai făcut nimic? spuse deodată Nina Alexandrovna. Mai ales dumitale ar trebui să-ți fie rușine... nu-i omenește să chinuiești un bătrân... mai ales în locul dumitale. În primul rând, care-i locul meu aici, doamnă? Vă respect foarte mult, pe dumneavoastră personal, dar... — E o elice! strigă generalul. Îmi sfredelește sufletul și inima. Vrea să cred în ateism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bine mentală, care, la rândul ei, Întărește sistemul imunitar al corpului. Sistemul chinez de Îngrijire naturală a sănătății ține cont, de asemenea, de interacțiunile diferitelor organe interne. În fine, sistemul se bazează pe Încrederea În sine. Se consideră că trupul omenesc Însuși este un mare vindecător, care are capacitatea Înnăscută de a-și restabili echilibrul și de a se vindeca. Dacă suntem capabili să perturbăm echilibrul organic al trupului, lucru pe care chinezii Îl consideră cauza tuturor bolilor, putem și să
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
poate supraviețui fără apă mai mult de o săptămână. Apa este primul dintre „cele cinci elemente” care stau la baza gândirii medicale și filosofice din China tradițională. Importanța apei poate fi privită din alt unghi. Aproape 70% din greutatea corpului omenesc o reprezintă apa. Pentru a fi În formă și sănătoși, trebuie să menținem În organism această proporție. Atunci când procentul de apă din corp scade sub acest nivel, este vorba despre deshidratare. Deshidratarea duce la diferite probleme de sănătate și chiar
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
îndeplinirea oricărei fapte. Prin aceasta El arată însemnătatea părții lăuntrice a faptei, adică a intenției, a gândului care-i stă la temelie, lucru de care nu se ținea destul seamă în Vechiul Testament. Mântuitorul face din această schimbare a adâncului sufletului omenesc lucrul cel mai ales prin care morala creștină întrece și desăvârșește morala Vechiului Testament. În Vechiul Testament se oprea, de pildă, omorul; dar în Noul Testament se caută a se înlătura și izvorul lui, adică mânia din inima omului, căci așa cum spune
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
profunda mea recunoștință și totodată calde mulțumiri. A fost o manifestare de dragoste pentru că face legătura frățească între toți vorbitorii de limbă și origine Latină din Diaspora. 6.XI.1994. Credeam că va să revedem Iașul cel mușat cu călduroșili Omeni și avem să zburăm (vorbim) multe care nu se scriu în una scrisoară. Vă urăm numai ghine.” P.S. Am visatu ca altcum va curge soarta pentru Aromâni... Gogu Padioti (Atena) 24.I.1993 ... din conținutul scrisorii primite se vede interesul
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
am simțit nicio undă ironică sau invidioasă în scurta ședere acolo. Singura cunoștință „recomandată” era mama Vasâlca Paraschiv, o rudă a lui Theo, gospodină vrednică și cinstită, cu o casă mică albăstruie, așezată într-o ruptură de deal. Ne-a omenit, apoi am căutat împreună o gazdă, pe-aproape de ea, căci o găseam de mare sprijin. N-aveam nici de unele. Poate, nici griji, astea au venit nu prea târziu. Am închiriat o casă ceva mai la vale, ai cărei stăpâni
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
întalnite în practica specialității sale. De asemenea, acolo unde gravitatea abaterilor depășeste posibilitățile de corectare, de care dispune lecția de educație fizică, profesorul are obligația de a solicita intervenția specialiștilor din cadrul instituțiilor medicale de profil. 1.1. INTRODUCERE Frumusețea corpului omenesc face parte din sfera mare a esteticului, a cărui caracteristică principală este armonia, armonie în gradul de dezvoltare a diferitelor segmente ale corpului, armonie în coordonarea mișcărilor, toate subordonându-se curburilor coloanei vertebrale. Abaterile fiziologice ale coloanei vertebrale, de la cele
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
-se la stâncă, contemplă acel șir de fapte fără legătură care devine propriul său destin, creat de el, unit sub privirea memoriei sale și, în curând, pecetluit de moarte. Astfel, încredințat de originea pe deplin omenească a tot ce-i omenesc, orb care vrea să vadă și care știe că noaptea nu are sfârșit, el nu se oprește niciodată. Stânca se rostogolește încă și acum. Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în când și privește la ceea ce se întâmplă în curtea mănăstirii. L-am surprins, pe scărița ce dă spre sfântul altar, precum o mamă care-și supraveghează copiii cu dragoste nețărmuită. Nici un drumeț nu pleacă de la Giurgeni fără să fie omenit, nici în nopțile de poveste de vineri, nici duminica, după Sfânta Liturghie. Am observat cât este de bucuros când poate dărui oamenilor ceva. Vrea ca fiecare să guste din bucatele binecuvântate de Maica Domnului. De Schimbarea la Față a Domnului Iisus, când
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
lui fel de fel de legende, unele deocheate sau fanteziste". De câte ori acesta zâmbea "lăsa să i se vadă canini mult prea lungi decât s-ar fi cuvenit", aluzie la o eventuală trăsătură de vampirism. Invitându-l pe un consătean și omenindu-l cu o cină copioasă, cu vorbe calde și pline de duh, de îndată ce acesta iese pe poartă, Rebega îi trimite din urmă un "luceafărul mamei lui de golan", punându-i în cârcă fel de fel de păcate. "Nu înțelegeam de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încoace, ne-am împotrivit mereu, simbioza cu omul împotrivire este, ba, în mintea noastră cîinească, v-am dat noi șansa revoltei, maț negru pe pămînt din cîmpul petrolifer, cum scormoneam cu ghearele după rădăcini, cîndva, și acum după energie, tipic omenesc să te ajungă utilitatea plăcerilor tale! rădăcină de foc prima sondă ca un călător care se uită pe fereastră, cîmp de stîlpi de electricitate dezafectați, pădure, zeci de sonde în funcțiune, unele la 20 m distanță, la două sînt echipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Platon, la Descartes, dar și la alți filosofi, poate fi recunoscută această idee; e drept, cu o îndreptățire variabilă, în funcție de context. Dar, de fapt, la toți filosofii care au admis că, în esența sa, cunoașterea posibilă prin intelectul (rațiunea etc.) omenesc este act de "reamintire" sau măcar de "evidențiere" (realizare a evidenței) a ceva existent deja într-o formă a "cunoașterii" (cum se întâmplă la Platon, Descartes, filosofii matematicieni din Școala de la Cambridge: Russell, Whitehead, pentru a aminti câțiva dintre ei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]