1,798 matches
-
Clujului, ed. IBMBOR, București 2001. 2. Casian Romanul, Sfântul, Despre cele opt gânduri ale răutății în Filocalia, vol. I, trad. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, ed. Institutul de Arte Grafice ,,Dacia Traiana” S.A., București 1947. 3. Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul, Omilii și cuvântări, în col. P.S.B., vol. XVII, ed. IBMBOR, București 1986. 4. Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicționar de teologie ortodoxă, ed. IBMBOR, București 1994 5. Daniel, Patriarhul B.O.R., Foame și sete după Dumnezeu - înțelesul și folosul postului
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
a fost ales arhiepiscop până în anul 379 la moartea sa. Rămâne în istoria Bisericii prin opera teologică, el fiind autorul unei Sfinte Liturghii care se oficiază de 10 ori pe an. A scris lucrări memorabile ca : „Despre Duhul Sfânt”, „Hexaimeron”, „Omilii la Psalmi”, și o vastă operă împotriva arianismului. Are o impresionantă operă de asistență socială, instituind azile pentru bătrâni, spitale, cantine pentru săraci, case pentru primirea străinilor toate cunoscute sub numele de „VASILIADE”. Toate acestea și multe altele, a făcut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93776_a_95068]
-
Sorin Lavric Cînd nu e simplă declamație melodioasă, cuvîntul e mă- rime vectorială, adică săgeată arătînd direcții și punctînd răscruci. Cînd însă e doar sunet armonios curgînd în cadență plăcută, cuvîntul devine o nesuferită omilie care sfîrșește prin a dezgusta: mărime scalară, adică banal număr definind o masă lexicală sau un picior metric. Kierkegaard e din categoria scriitorilor cu virtuți vectoriale, aruncînd săgeți și indicînd noduri de încrucișare a sensurilor, atîta doar că strălucirea asociațiilor
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
printr-un adevărat coup de force, după expresia lui Régis Burnet 15, contopirea celor „trei Marii” într-una singură, furnizând scenariul care se menține viguros în subconștientul colectiv creștin, a fost papa Grigore cel Mare (mort în 604). În două omilii despre evanghelii, 25 și 33, Grigore face pasul decisiv, transformând simplele aluzii sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan într-o biografie oficială, ca să spunem așa. Omilia 25 a fost rostită la San Giovanni in Laterano în Joia Mare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
colectiv creștin, a fost papa Grigore cel Mare (mort în 604). În două omilii despre evanghelii, 25 și 33, Grigore face pasul decisiv, transformând simplele aluzii sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan într-o biografie oficială, ca să spunem așa. Omilia 25 a fost rostită la San Giovanni in Laterano în Joia Mare a anului 591 și are ca temă principală Noli me tangere. A doua omilie, rostită la San Clemente în septembrie, același an, se oprește asupra episodului „ungerii” din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan într-o biografie oficială, ca să spunem așa. Omilia 25 a fost rostită la San Giovanni in Laterano în Joia Mare a anului 591 și are ca temă principală Noli me tangere. A doua omilie, rostită la San Clemente în septembrie, același an, se oprește asupra episodului „ungerii” din Luca (femeia „păcătoasă”). Grigore amalgamează cele trei personaje, declarând: Hanc uero Lucas peccatricem mulierem, Iohannes Mariam nominat, illam esse Mariam credimus de qua Marcus septem daemonia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în Contra Arium I,50. Aici, pneuma nu denumește a treia persoană a Treimii, Duhul Sfânt, ci Duhul care lucrează prin firea omenească a lui Isus, săvârșind minuni. Ioan Gură de Aur Interpretarea marelui capadocian la cuvintele Domnului se află în Omilia 41 despre Evanghelia după Matei. În confruntarea Sa cu fariseii, Isus merge până la capăt cu blândețea și îngăduința. El nu le reproșează că nu-L recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, dat fiind că El Însuși le-a cerut apostolilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Fie, spune El. Puteți păcătui față de Mine, din pricina trupului în care sunt îmbrăcat. Dar nu puteți spune și de Duhul Sfânt: Nu-L cunoaștem. De aceea blasfemia voastră nu vă este iertată și veți fi pedepsiți și aici, și dincolo” (Omilia 41,3). Nici în cazul de față Ioan Gură de Aur nu-și dezminte obsesia antiiudaică, extinzând raționamentul despre farisei la întregul popor evreu, considerat în bloc trădător al lui Isus și opac la revelația prin Duh. Prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
De Spirito Sancto I,3,54, Ambrozie propune aceeași interpretare ca și Ioan Gură de Aur67. Augustin În fine, Augustin comentează logion-ul, pe care-l consideră cel mai dificil pasaj din Scriptură, în trei texte de genuri diferite: scrisoare, comentariu, omilie (Scrisoarea 185 ad Bonifacium, cap. 49 sq.; Epistula ad Romanos inchoata expositio, cap. 14 sq.; Sermo 71). Mă voi ocupa de pasajul amplu consacrat păcatului împotriva Sfântului Duh din Comentariul neterminat la Scrisoarea către romani. Augustin pleacă de la analiza formulei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au dovedit referitoare la păcate remisibile: quid aliud restat, nisi ut peccatum in Spiritum Sanctum, quod neque in hoc saeculo neque in futuro dimitti Dominus dicit, nullum intellegatur nisi perseverantia in nequitia et in malignitate cum desperatione indulgentiae Dei? În Omilia 71 totuși, Augustin insistă asupra faptului că omului i se dau toate șansele de iertare și răscumpărare până în ultima clipă a vieții. De aceea, nimeni nu trebuie judecat pripit, „înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o dezvolta totuși în mod sistematic - cel puțin în lucrările care ne-au rămas de la el. Aceeași schemă a lecturii alegorizante va fi reluată, cu puține elemente noi, de către Didim cel Orb, în Comentarii la Geneză (cap. 15 sq.). 5. Omiliile pseudo-clementine, text apocrif datând din prima jumătate a secolului al III-lea d. Hr.158, acordă o mare importanță acestui mit, plasându-l în centrul celei de-a opta omilii. La început, povestește Pavel, Dumnezeu l-a făcut pe om
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cel Orb, în Comentarii la Geneză (cap. 15 sq.). 5. Omiliile pseudo-clementine, text apocrif datând din prima jumătate a secolului al III-lea d. Hr.158, acordă o mare importanță acestui mit, plasându-l în centrul celei de-a opta omilii. La început, povestește Pavel, Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa, dezvăluindu-i tainele sub forma unei legi naturale și eterne 159. Atât timp cât el și apoi urmașii săi au respectat această lege, nu au suferit vreo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai degrabă pățaniile lor sunt invocate cu scopul precis de a demonstra deșertăciunea credințelor păgâne. În afară de aceasta, autorul Instituțiilor divine cunoaște bine diversele tradiții orientale, din care se inspiră. Se remarcă o asemănare între scenariul său și cel propus în omiliile pseudo-clementine. Când oamenii au început să se înmulțească pe pământ, povestește el160, Dumnezeu le-a trimis îngerii, pentru a-i apăra de intențiile rele ale diavolului. Numai că acesta s-a arătat mai viclean decât adversarii săi și a reușit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creștinismului. Condiția principală pentru ca această explicație să stea în picioare este ca exegetul să nu pună la îndoială autenticitatea mitului, altfel spus, valoarea sa epistemologică. Apologeții se află așadar în descendența tradiției mitologizante (reprezentată de 1Enoh, de Jubilee și de Omiliile pseudo-clementine) și în opoziție complementară cu demersul alegorizant al unui Philon sau al unui Origen. 7. Convorbirea avvei Serenus insistă, așa cum s-a văzut, asupra credinței în existența a două seminții de oameni - una perfectă și păstrătoare a virtuții și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de la modelul de perfecțiune întruchipat de Seth, dar se ferește să transforme acest model într-un simbol al disprețului față de lumea „profană”. 8. Geneza 6,1-4 face, de asemenea, obiectul unui comentariu destul de amplu al lui Ioan Gură de Aur (Omilii la Geneză 22167). Pentru versetul „Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; și din toate și-au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales”, el propune interpretarea devenită deja clasică: În Scriptură este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să încercăm să facem puțină ordine în datele culese. Dacă privim mai îndeaproape, ne dăm seama că mărturiile propun trei abordări principale ale mitului. Prima abordare, pe care am putea-o numi „mitologică”, este valabilă pentru 1Enoh, Jubilee, Lactanțiu și Omiliile pseudo-clementine. În toate aceste texte, mitul, interpretat literal, se presupune că explică fie originea răului și intrarea păcatului în lumea terestră, fie caracterul malefic al anumitor practici, cum ar fi magia sau ghicitul, fie, la fel ca în cazul apologeților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
profeți; căci am înmulțit viziunile și am apărut prin profeți” (cuvânt cu cuvânt: „prin mâinile profeților”, în sens figurat). Pentru Origen, acest semiverset are o importanță deosebită, întrucât el vorbește despre manifestarea tipologică a lui Cristos, prin profeți, înainte de întrupare (Omilii la Facere 14,1). La fel interpretează și Ioan Gură de Aur (Panegiricile sfântului Pavel V, 5), Teodoret al Cyrului, Chiril al Alexandriei. În plus, spre deosebire de TM, LXX are toate verbele la trecut, lucru care justifică interpretarea alegorică propusă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
am dorit”. LXX: „Gura mea am deschis și am înghițit duh (pneuma), fiindcă am tânjit după poruncile tale”. Părinții n-au scăpat ocazia să fructifice acest pneuma din versiunea greacă, văzând în el harul, chiar Duhul Sfânt, precum Origen în Omilii la Isaia 6,1. - Isaia 6,2. Biblia românească: „Serafimii stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau”. LXX (atenție la nuanțe!): „și serafimii stăteau în jurul Lui; fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aripi, ceea ce-l conduce pe Origen la interpretarea că, de fapt, serafimii acoperă fața și mâinile lui Dumnezeu. Ne aflăm în plină teologie apofatică. Dumnezeu nu poate fi cunoscut, văzut, contemplat, întrucât se ascunde după aripile serafimilor (a se vedea Omilii la Isaia 1,2 și De principiis IV, 3,14). - Isaia 3,10. Biblia românească (după TM): „Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui”. LXX: „Să-l legăm pe cel drept, fiindcă nu ne lasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Filocaliei (ale Filocaliei sale), despre care voi vorbi numaidecât, ea conține autorii și titlurile următoare, în ordine cronologică: Grigore Palamas, Triade 1, 2 și 3; Antiereticul împotriva lui Achindin (1932, 1933, 1938)184; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor; Cuvânt despre întruparea Cuvântului; Trei cuvinte împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
simbolizează pe păstorii de la Betleem, dar și pe Însuși Hristos‐Domnul, Care ne aduce bucuria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni și așteaptă ca și noi să răspundem, cu bucurie și iubire, la chemarea lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 50 la Evanghelia după Matei, III, în PSB 23, Scrieri partea a treia. Omilii la Matei, introducere, traducere, indici și note de pr. prof. dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p.
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
bucuria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni și așteaptă ca și noi să răspundem, cu bucurie și iubire, la chemarea lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 50 la Evanghelia după Matei, III, în PSB 23, Scrieri partea a treia. Omilii la Matei, introducere, traducere, indici și note de pr. prof. dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 584. 5 Ca odinioară în Betleem, Hristos vine tainic astăzi la noi și prin
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
Noica reclamă o mică paranteză, fiindcă definește un tip de rezistență nu tocmai diferit de cel pus pe seama lui N. Steinhardt. Să se compare Rugați-vă pentru fratele Alexandru cu Jurnalul fericirii, acțiunea paideică a lui Noica cu eseurile și omiliile lui Nicolaie de la Rohia. Dincolo de fireștile deosebiri "stilistice", e același spirit al reabilitării individului, pe linie spirituală, aceeași exigență de expansiune a binelui în condiții nespus de vitrege. Un colaborator al sistemului comunist n-ar fi motivat urmărirea filozofului și
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
din Iași, a icoanei Prodromița, adusă de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului (București) - Orele 16.00 - 17.00 - Ceasul al IX-lea și Vecernia (în Catedrala Mitropolitană) - Orele 17.00 - Lansarea noului volum din Colecția „Viața în Hristos. Pagini de Filocalie” - Omilii, autor: Sfântul Simeon din Muntele Minunat (în Secția Studium a Bibliotecii „Dumitru Stăniloae” din Iași) - Orele 19.00 - Ceremonia de întâmpinare, la Catedrala Mitropolitană din Iași, a sfintelor moaște ale Sfântului Simeon de la Muntele Minunat (aduse de la Mănăstirea Neamț) Vineri
Iași: Programul Sărbătorii Sfintei Parascheva, 2013 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/67932_a_69257]
-
AFP, potrivit Agerpres. În rândurile din față s-au aflat diplomații acreditați la Sfântul Scaun, care săptămâna viitoare vor asista la discursul anual al papei despre dificultățile săracilor lumii și despre regiunile afectate de război. Benedict al XVI-lea, în omilia sa, s-a declarat convins că, în ciuda terorismului, a criminalității și a inegalității dintre bogați și săraci, "numeroasele opere ale păcii, de care lumea este bogată, sunt mărturii ale vocației înnăscute a omenirii către pace". Papa a vorbit despre "focarele
Papa Benedict al XVI-lea, de Anul Nou: Pacea va predomina în 2013 by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/57091_a_58416]