499 matches
-
curajos, veșnic îndrăgostit, oricînd dispus să sară la luptă în numele onoarei și al dreptății. Dincolo de aceste personaje care ne introduc în climatul fascinant și misterios al unei epoci prea puțin cunoscute, se mai poate vorbi de un personaj, Scribul, naratorul omniscient trăind în plină epocă a postmodernității. De altfel, există două zone de interes ale acestui roman. Una se află la nivelul poveștii, al întîmplărilor, intrigilor de palat, amorurilor, faptelor de vitejie și spaimelor generate de iminenta intrare în mileniul al
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
Unite, în anul 1866, este privit de la nivelul străzii, al oamenilor obișnuiți, al firului de iarbă, prin ochii și în virtutea experiențelor personale ale dentistului Joseph Strauss și ale simpaticului său motan, Siegfried. Practic, întregul roman este descrierea de către un narator omniscient a vieții cotidiene a medicului berlinez, mutat în București, la rugămintea fostului său pacient Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen, devenit domn al Țărilor Române după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Scriitura este specifică mai degrabă unui roman clasic
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
din casă) a stilurilor indirect și indirect liber dau aerul de relatare istorică, dar și o anumită senzație de inconsistență epică. Evoluția personajelor este privită din exterior, de la cap la coadă și relatată ca într-o poveste de un narator omniscient. Există o mulțime de impresii ale călătorilor occidentali care vorbesc despre Bucureștii de la mijlocul secolului al XIX-lea ca despre un oraș al contrastelor, în care luxul coabita cu sărăcia, alternativa la praf era noroiul, oamenii își făceau nevoile pe
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
este trăit de burghezul dr. Joseph Strauss și de încă mai burghezul său motan, Siegfried cu uimirea proaspătă a omului venit din altă lume, într-o epocă în care un drum pe aceste meleaguri presupunea mult spirit de aventură. Naratorul omniscient pătrunde în mintea și în sufletul acestor personaje și trăiește alături de ele emoțiile drumului și revelațiile descoperirii chipului de ieri al Capitalei. Care, în anumite privințe, este și cel de azi. În descrierea naratorului parcă se strecoară și niște clin
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
gesturi mărunte și "întâmplătoare" împrăștiate de un suflu puternic pe pânza albă a tabloului. La sfârșit, abia, cititorul constată cu surprindere că toată această pulbere fină s-a aranjat, parcă de la sine, de-a lungul liniilor simbolice trasate de Autorul omniscient. Prima dintre cele două părți ale romanului face una cu prima zi a lumii lui. Ea se suprapune solstițiului de iarnă, adică acelei date (21 decembrie) la care "culmea" hibernală, a nopții celei mai lungi, a întunericului celui mai dens
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
vag similară celei dinainte de război, dar lumina e filtrată autumnal, sobră și rece, imaginile fiind cvasi-in-sepia. Aceste diviziuni stricte nu sunt gratuite, dimpotrivă, pentru că povestea oscilează între aceste perioade. De aceea e necesară și vocea naratoare, care la început pare omniscientă, apoi se mulează pe evenimente pe măsură ce ele sunt descoperite. Narațiunea se țese în jurul lui Mathilde (Audrey Tautou), al cărei logodnic, Manech (Gaspard Ulliel) a fost condamnat la moarte pentru automutilare. El și alți patru soldați, vinovați de aceeași crimă, au
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
celor cinci soldați, Mathilde, convinsă că Manech e în viață, încearcă să-i dea de urmă. Scenariul e bazat pe romanul lui Sebastien Japrisot, un scriitor ale cărui cărți au mai fost ecranizate, una chiar de Costa-Gavras. Tranziția de la vocea omniscientă la cea plină de îndoieli, restauratoare de evenimente, e însă inovația lui Jeunet. Viețile celor patru camarazi ai lui Manech alcătuiesc un alt vortex narativ, iar vocea îți servește ca un fir al Ariadnei într-un labirint alcătuit din identități
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
plasarea lor la mantinelă este, cred, cea mai nimerită opțiune. Ea creează o formă interesantă de suspans teoretic, o confuzie emoțională cumva mutantă, dotată cu două inimi și - așa cum se cuvine - cu două creiere. Iată, bunăoară, vocea naratorului nu doar omniscient, ci și perfect conștient, apropiindu-se periculos de mult de un timbru auctorial, de o apărare lucidă, întemeiată pe principii critice de bun simț: "Ei bine, ar putea să mi se spună, pe bună dreptate, că romanele lui Victor Erofeev
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
și o fostă prostituată) și de naționalități diferite (italiană, bielorusă, ucrainiană, canadiană). Prezentarea lor este făcută în primul capitol (,,Prolog în cer") de către personajul principal al cărții, Creatorul însuși. Același binarism face ca ,,Dolce agonia" să cuprindă discursul unui autor omniscient prin excelență care știe cu precizie ce urmează să se întîmple cu fiecare personaj în parte, ba mai mult le prezintă sfîrșitul, uneori tragic și deseori nedrept, de pildă Katie, poeta și Leonid, soțul ei, pictorul ratat, vor muri într-
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
ba mai mult le prezintă sfîrșitul, uneori tragic și deseori nedrept, de pildă Katie, poeta și Leonid, soțul ei, pictorul ratat, vor muri într-un accident de aviație, avionul prăbușindu-se undeva ,,între Tîrgu Mureș și Piatra Neamț", alături de un narator omniscient, replică parodică a celui consacrat ca atare de către ,,doxa". De altfel, autoarea pendulează între critica marilor narațiuni totalizatoare și complicitatea cu acestea, romanul fiind o construcție unitară, în buna tradiție a canonului pe care îl prezintă și îl ironizează în
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
o carieră de pictor, iar Erasmus și Cristian vin să studieze la Altfurt, în patria filozofiei și a muzicii. Unii pleacă, alții vin, în funcție de amplasamentul lor față de cel ce derulează povestea tuturor. Spre deosebire de Cronică de familie, megaromanul cu un narator omniscient, în Proprietatea și posesiunea perspectivele apar și dispar prin discursul auto-centrat al unuia dintre personaje. Se întâmplă că acesta e un bun observator și totodată un spirit reflexiv; astfel că subiectivitatea lui, inerentă, nu acoperă datele caracterologice și comportamentale ale
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
oricărui manual mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești a anilor '20, cînd sînt puse să vorbească - imprudenta
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
și surprinzător pigmentate la tot pasul cu o eseistică de excepție. Oprindu-se asupra momentelor cruciale din devenirea societății omenești, el le trece prin furcile caudine ale judecății sale nemiloase: demiurgul din Vechiul Testament, gândit și inventat de rabini este impulsiv, omniscient, labil psihic, dornic de lingușire, crud și răzbunător, după chipul și asemănarea celor care l-au inventat. „Poporul ales” este singurul din istorie care se laudă cu exterminarea sistematică a unei alte populații, și culmea, se consideră victimizat! Ieșită din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
deschidere a inimii sale în care putem privi printre rânduri, toate acestea îl fac pe Radu să fie unic în peisajul literaturii ultimilor ani și îi conferă o identitate clară. De-a lungul acestor pagini, suntem purtați de către vocea omniscientă a naratorului prin arhaica lume a satului, unde cunoaștem tipologii perene, personaje pline de viață, dar și de dramatism, povești care s-au întâmplat de la începutul Pământului și care se vor întâmpla până la stingerea lui. Saga volumului nostru începe cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cosmologic încearcă să găsească o ultimă justificare universului, să îi fundamenteze cumva prezența și manifestarea. La baza acțiunii justificate de existență a realității stă conceptul de cauză, de sursă creativă a ceva. Schematismul categorial, aproape clasic al personajelor, dispare, naratorul omniscient observă particularul, detaliul de viață, surprinzându-și eroii în evoluție, cu atât mai mult cu cât Creangă se oprește asupra trăirilor interioare, analizând efectele unei anumite situații sau relații interumane din perspectivă psihologică uneori: “Na! Dănilă, zise el in gândul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
I și a III-a, fiind intradiegetic și autodiegetic, când narator-martor ca observator implicat afectiv, autentificând totuși „evenimentele” consumate și consemnate, când narator-mesager, extradiegetic și homodiegetic, prezentând fapte istorisite de altcineva (Maria despre faptele, întâmplările, atitudinile lui Mihu). Ca narator omniscient, Maria, Ana și desigur prin recul Claudia Mitră, își dispută cu personajul toate tipurile de raporturi, știind mai mult, tot atât sau chiar mai puțin decât personajul. De aici și mobilitatea și modernitatea textului, acesta aparținând deopotrivă neo și postmodernismului
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
altor Dumitrești, la fel de incapabili să înțeleagă un spirit grandios? Și-apoi, ce mai la deal, la vale, ce e o zugrăveală în comparație cu onoarea de poet? Melania îi iubea pe poeți. Mult îi mai iubea Melania pe poeți... Pe însoritul și omniscientul Blaga, pe delicatul Florin Mugur, pe alcoolicul și dogitul Nichita cu tot șirul lui de amante, pe întristatul și ofticosul Bacovia, pe nebunaticul Sorescu și pe atât de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ascuțite, un fel de știință a științelor strîngînd sub bolta ei toată cunoștințele privitoare la temeiul unic al lumii, disciplina aceasta a murit. Prestigiul i s-a surpat, autoritatea i s-a sleit, adepții i s-au rărit, iar efigia omniscientă care îi împodobea odinioară numele s-a fărîmițat în mozaicul unor cioburi sepulcrale. Astăzi îi contemplăm vestigiile livrești - tratatele și compendiile care au ajuns pînă la noi - cum am privi spectacolul unor corăbii în derivă. Iar împrejurarea că totuși mai
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
de cititorul de rând. Adică un interval în care esteticul și succesul să fi coincis aproape total. Modernismul a apărut și ca o reacție la acest univers parcă prea bine organizat. Fragmentarea, multiplicarea punctelor de vedere, renunțarea la prestigiul autorului omniscient au anulat - probabil pentru totdeauna - câteva din însemnele distinctive ale literaturii mimetic-realiste. Deși lumea vrea în continuare „povești”, ele trebuie ambalate cu totul altfel decât o făceau Dickens, Thackeray, Dumas, Hugo și contemporanii lor. Astăzi, un roman e musai să
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
Bun. O să fac schițe. Ideile pe care le schița în caiet se materializau atît de repede, că-i sugeau energia necesară respirației, așa că trebui să se oprească de două ori pentru injecții. Dumnezeu era ușor de surprins. Ieși puternic și omniscient, ca domnul Thaw, dar cu o expresie neașteptată de veselie nesăbuită, împrumutată de la Aitken Drummond. — M-am hotărît să încep cu universul de dinaintea creației, cînd duhul lui Dumnezeu plutea peste ape. O să-l pictez pe peretele din spate, de jur împrejurul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ci pe Întreg, pe contururi instabile, pe funcții instantanee, pe relativism și autenticitate, pe misterioasa organicitate psihică. Dintr-o funciară onestitate de viziune, se renunță la pretenția de a ști simultan ce gândesc toate personajele. Autorul renunță la supremația sa omniscientă, se recunoaște mai modest și se pretinde, astfel, cu un orgoliu inversat, mai credibil și mai profund. Lumea se transferă asupra eului, asupra subiectivității și a conștiinței de a fi. Persoana, eul, conștiința, plasate În centrul existenței și al creației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Nu c-ar fi fost alte femei la mijloc. Cu siguranță s-a băut și s-au luat și alte substanțe. Mark mi-a spus asta. Muzica începu din nou: heavy bluegrass metal. Un val îl cuprinse pe Weber, ușor, omniscient. Chiar și dansul părea insuportabil de plin. Haide, spuse el. Ar trebui să plecăm. Aici n-avem ce afla. Simțea și ea, era convins de asta. Fiorul ăla al prăbușirii. Ei doi ar fi putut fi oricine, din orice viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
intensă decât mă așteptasem. într-adevăr, arăta aproape speriată, nu de mine, de ceva ce-și amintea. A mai făcut un pas pe coridor, oarecum involuntar, și pentru prima oară vârsta ei o făcea să pară mai degrabă vulnerabilă decât omniscientă. Nimeni în afară de tine nu a venit azi să o vadă, drăguțo. Dar a fost ceva... M-a privit cu băgare de seamă. —Probabil ai să crezi că este doar imaginația unei femei bătrâne căreia i se pare că aude lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i pălăria aia? Într-un târziu, blajină, din străfundurile sufletului ei omniscient, ea îi răspunde: — Nătărăule, e pe capul tău. Pe moment, ochii lui par să se golească de orice urmă de experiență umană și de putere de înțelegere: rămâne locului, o pată albă, un obiect, un trup plin de căcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei, materia epică devenid universul intim al emoțiilor și gândurilor care conferă adevărata individualitate. Personajele nu mai sunt determinate de evenimente, ci le determină. Biogafia prea evidentă este înlocuită cu trăirea interioară. "Romancierul refuză să mai fie o prezență tutelară, omniscientă și-i cedează întreaga sa autoritate personajului, care devine un reprezentant al său în paginile cărții, un reprezentant având asupra sa toate scrisorile de acreditare.” <footnote Dana Dumitriu, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea românescă, București, 1976, p. 6
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]