498 matches
-
și este puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens, în ideea "echității sociale", a atingerii "optimului social" de parcă s-ar putea cunoaște și realiza asemenea abstracțiuni, ca să nu le numim utopii; ca și cum statul ar fi un personaj binevoitor, omniscient și omnipotent atrage după sine nedorite efecte perverse: reduce bogăția, încurajează nemunca, viciile de tot felul 6 etc. Problema "optimului social", un fel de "fata morgana" a lumii moderne deși tratată pe larg de autori importanți (Kant, Arrow, Lange, Bergson
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
repere stabile. Degeaba încercăm să vedem în punerea la distanță prin tu sau el o voință de a disocia eu-l prezent de ipostazele trecute, sau invers, căci Popescu se ține de șotii în fiecare moment: eu este cînd naratorul omniscient, cînd vocea bunicului, cînd, într-un fel de punere în abis, naratorul unui alt text ; tu este fie naratorul, fie interlocutorul natural, cu diferența că dialogul real nu există ; el este cînd naratorul, cînd o non-persoană exterioară interlocuției, dar bucurîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
triunghi amoros, cînd îl aduni într-o frază, dar finețea nuanțelor și, pînă la urmă, imprevi zibilitatea naturii umane în fața unor situații limită sunt abil încon deiate și discret luminate de autor, fără a le forța intimitatea, fără a încerca, omniscient, o analiză completă a tuturor unghiurilor și fațe telor iubirii, trădării, regretelor. Ceva, undeva se pierde pe drum. Dragostea alchimică și nebunatică a începutului lasă loc, treptat, inevitabilelor griji și preocupări cotidiene, de o acuitate imposibil de ignorat, cum o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
într-o lume feroce, denaturată. Dar mai mult decît stilul abrupt și conținutul scandalos derutează narațiunea asumată de o indicibilă voce auctorială, cu bruște schimbări de focalizare (nu știi niciodată cine vorbește, unul din cei doi gemeni, celălalt, un narator omniscient? cînd crezi că ai prins un fir, descoperi că era o pistă falsă și tot așa pînă la surpriza finală, cînd ți-e dat să afli că, de fapt, nu a fost niciodată vorba de doi gemeni... ci de un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu care întreține o relație fuzională, deși conflictuală. Doar anumite aspecte din trecutul lui Marc revin, anxiogene, tăioase ca niște cioburi de sticlă, dar el nu le formulează și nu le analizează, prin urmare cititorul nu dispune de acel "toiag" omniscient al romanului clasic, în care totul i se servește detaliat și gata digerat, deci nu știe de cele mai multe ori ce anume motivează reacțiile și acțiunile personajelor. Această dimensiune a indeterminării, a neînchiderii întreține, de fapt, o tensiune extrem de stimulantă intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Nicolae Manolescu "excepția onorabilă" (1999: 147) printre scriitori pașoptiști, care, mai toți, au eșuat atunci când au încercat să închege romane. Notațiile din acest roman scris, potrivit aceluiași Manolescu, "sub semnul discreției aristocratice" (2000: 76), sunt încă șovăielnice, naratorul fiind, previzibil, omniscient, însă acesta face uz de prerogativele sale într-un mod ostentativ, aproape supărător atunci când ni-l introduce în scenă pe postelnicul George, bătrânul și nevrednicul soț al Elenei. Efectele ar fi fost augmentate dacă intruziunile auctoriale ar fi fost, proprțional
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
definit, fie el plauzibil sau neverosimil. Autorii care știu să evite această capcană de construcție se bucură de cel mai mare succes. Desigur, noi, interpreții activi ai dramei ficționale, intuim cum stau lucrurile, mai ales atunci când naratorul ni se prezintă omniscient, însă personajele principale, al căror psihic circumscrie cu anxietate spațiul narativ, basculează între realitatea obiectivă și cea țesută de propriile obsesii. Din cauza capcanelor mentale cărora le cad victimă, eroii sunt proiectați într-un interval ontologic, care aparține, simultan, realului și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
același: un hangiu (de data aceasta, un etnic român) este torturat de propria conștiință, care suspectează manifestarea iminentă a unui pericol înspăimântător. Originalitatea scenariului caragialian rezidă în plasarea convenabilă a acțiunii între doi poli reflectorii: unul fiind constituit de naratorul omniscient (și, implicit, de lectorul informat), care prezintă situația reală, celălalt de personajul central, Stavrache din Podeni, care deformează conflictul, crezând, de la un anumit punct, că se confruntă cu o apariție supranaturală, mai precis, cu stafia vindicativă a fratelui său, popa
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
confruntă cu stafia vindicativă a fratelui său, o combinație, dacă ar fi să împrumut clasificarea homerică, de bi (ai)othanoi și de agamoi, iar tensiunea epică rezultă, cum sugeram deja, atât din recunoașterea situației reale de către lectorul informat de naratorul omniscient, cât și din confuzia de identificare ontologică în care este învăluit, până la final, personajul central. Premisele acțiunii, expuse în partea întâi, sunt simple: o ceată de briganzi tulbură, prin jaf și crimă, lumea rurală a hangiului Stavrache, om înstărit, care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
deja de autorități. Scena este întreruptă de sosirea, la han, a unui grup de voluntari, în drum spre teatrul militar de la sud de Dunăre (acțiunea este plasată în timpul Războiului de Independență). Sunt manifeste, în aceste rânduri, mici cochetării epice: naratorul omniscient mimează ignoranța, precizând că anume "[c]e și-au vorbit cei doi frați nu se poate spune, atât de-ncet și de discret și-au șoptit". Lucrurile se limpezesc din descrierea gesturilor ulterioare. Astfel, profitând de ocazie, fratele cel mare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în mod ateist. Nu pot vedea nici un motiv pentru care un om sau alt animal nu ar fi putut fi produs, de la început, prin alte legi; și că toate aceste legi au fost în mod expres proiectate de către un creator omniscient... Dar cu cât gândesc mai mult, cu atât mă simt mai încurcat.“ În cartea sa de amintiri, pe care a scris-o la bătrânețe doar pentru membrii familiei („M-am gândit că o asemenea încercare m-ar amuza și, eventual
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
științifică năpustindu-se în dementele măceluri ale celor două războaie mondiale. Vede raționalitatea tehnică și raționalizarea politică asociindu-se mitului ideologic pentru a produce Auschwitz-ul sau Kolyma. Vede cele mai îngrozitoare regrese săvîrșite în numele progresului Istoriei. Vede cultul unui Conducător omniscient și infailibil ofi-ciindu-se în numele științei materialiste. Vede cum raționalitatea instrumentală se eliberează de finalitățile raționale și se pune în slujba nu a Umanismului, ci a vechii Barbarii a puterii, dominației și violenței. Noile forme de barbarie, care sînt tehnicismul mărginit
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
naturii și dezvoltarea societății. Ea este de asemenea, începînd cu Galilei și Kepler, aceea de a reconstrui Lumea. Vechea lume ptolemeică, aristotelică, teologică este definitiv distrusă. Desigur, pînă la Newton inclusiv, știința are încă nevoie de un Dumnezeu omnipotent și omniscient care să se afle la temelia Ordinii Universului. Însă odată cu Revoluția franceză se va desfășura și o revoluție cosmică: Laplace îl alungă pe Dumnezeu din Univers, care devine o mașină autosuficientă absolut perfectă, ce-și află Ordinea în ea însăși
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
un set de reguli prestabilite, a căror judecare îi este interzisă. Revenind însă la libertatea pe care și-o asumă romancierul, remarcăm ușor faptul că, încă din primele pagini, se insinuează prezența printre personaje a unui narator care, deși aparent omniscient, pune mereu sub semnul întrebării relatările pe care le face. Adoptarea unui discurs narativ de tip tradițional este, după cum subliniam mai sus, una aparentă pentru că falsa impresie pe care ar putea-o avea cititorul care a deschis pentru prima oară
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
din dorința de a ni se rememora un destin, pentru ca-n final, cu o mare vivacitate, autoarea să conchidă, printr-o „perspectivă de prezent a trecutului”, un sociabil condițional-optativ: „Patriarhul ar fi înțeles”. Impresionantă este alternanța dintre tipurile de narator omniscient implicat, neimplicat, reflector... cu tipul de narator care știe mai mult decât e dispus să dezvăluie (perspectivă narativă, numită, „dindărăt”): „Era îngrozit la gândul că, odată cu prăbușirea comunismului, aveau să iasă în văzul lumii și cele nevăzute, și cele neștiute
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și stiluri literare: poezia, foiletonul, pamfletul, fabula, proza satirică, romanul, dramaturgia, cronica literară sau teatrală etc. Toate aceste însușiri (daruri) au devenit, în timp, adevărate virtuți. Scriitorul Dan PLĂEȘU cultivă o proză poetică cu filon dramatic și coerență contextuală, naratorul omniscient implicat devenind instanță morală. Din bogata corolă creatoare, romanul rămâne pentru scriitorul Dan Plăeșu un punct forte, un spațiu generos de reflectare a subtilităților ființei umane. Publicat în 1985, Veghea este un roman social, deopotrivă, un roman de dragoste, o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de profunzime variabilă (limitată sau nelimitată) și de orientare diferită (externă sau internă). În funcție de aceste criterii, pot fi distinse, așa cum J. Lintvelt propunea la un moment dat, trei tipuri narative: Tipul narativ auctorial: 1) percepție externă nelimitată [...] naratorul auctorial este omniscient și percepe din exterior ansamblul lumii romanești; 2) percepție internă nelimitată [...] naratorul omniscient dispune de o percepție infailibilă a vieții interioare ce ține chiar de inconștientul tuturor actorilor. Tipul narativ actorial: 1) percepție externă limitată: extrospecție. Adoptînd perspectiva unui actor
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
În funcție de aceste criterii, pot fi distinse, așa cum J. Lintvelt propunea la un moment dat, trei tipuri narative: Tipul narativ auctorial: 1) percepție externă nelimitată [...] naratorul auctorial este omniscient și percepe din exterior ansamblul lumii romanești; 2) percepție internă nelimitată [...] naratorul omniscient dispune de o percepție infailibilă a vieții interioare ce ține chiar de inconștientul tuturor actorilor. Tipul narativ actorial: 1) percepție externă limitată: extrospecție. Adoptînd perspectiva unui actor [...], naratorul nu va putea oferi decît prezentarea externă a celorlalți actori; 2) percepție
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
presiuni în vederea predării așa-numitei "proiectări inteligente" ca o alternativă la teoria evoluției. Proiectarea inteligentă, așa cum o înțeleg eu, se axează asupra ideii că marea complexitate a vieții este o dovadă că lumea a fost creată de o forță supranaturală omniscientă. Nu sunt expertă în ceea ce ar trebui să se predea în școli, dar cred că ar trebui să existe o distincție clară între conceptele care derivă și cele care nu derivă din metoda științifică. 8 Samuel Huntington, "The Clash of
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
psihologice ale funcționarii organizațiilor. După aceste faze, studiile au glisat de la ceea ce trebuie să fie o organizație, la ceea ce este in realitate o organizație. Studiile empirice asupra modului în care se iau deciziile în cadrul organizațiilor au arătat că modelul raționalității omnisciente a individului trebuie înlocuit cu un model al raționalității limitate. Modelul raționalității omnisciente 24 avea la bază constatările că un actor social oarecare: 1. deține toate informațiile și o capacitate nelimitată de prelucrare a lor; 2. caută soluția optimă dintre
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
să fie o organizație, la ceea ce este in realitate o organizație. Studiile empirice asupra modului în care se iau deciziile în cadrul organizațiilor au arătat că modelul raționalității omnisciente a individului trebuie înlocuit cu un model al raționalității limitate. Modelul raționalității omnisciente 24 avea la bază constatările că un actor social oarecare: 1. deține toate informațiile și o capacitate nelimitată de prelucrare a lor; 2. caută soluția optimă dintre toate opțiunile posibile; 3. are o idee clară asupra preferințelor sale, considerate ca
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
mod simbolic expresiile esențiale ale lumii supranaturale. Hieratismul, veridicitatea, frontalismul, cromatica atent aleasă, perspectiva ierarhică, proporția obiectivă, preferința pentru profil sau pasul înainte, cu care sunt înfățișate figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp, preferința artiștilor antici pentru categoria estetică a sublimului 362 prevalează față de cea a frumosului. Sublimul desemnează grandoarea, elevația, monumentalul și desăvârșirea lumii divine, care, prin relaționarea cu preceptele religioase, exprimă vizual, prin realizări arhitectonice
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
asumare de către credincios a condiției sale terestre, acceptând dependența față de divinitate printr-o consacrare 365 a sinelui și a lumii ce-l înconjoară, noțiunea sacrului asociindu-se în acest caz celei de sfânt 366. Deservind credința într-un Dumnezeu atotputernic, omniscient, provident și milostiv, în creștinism, reprezentările vizuale ale sacrului oferă măsura înțelegerii principiilor religioase, arta creștină fiind rodul unui lung proces evolutiv, căruia astăzi îi corespunde o întreagă istorie a formării și manifestării iconice a conceptului de sacru 367. Începuturile
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
iar cînd obiectul focalizat este timpul, focalizatorul extern poate avea fie o viziune pancronică, fie o viziune retrospectivă, iar focalizatorul intern o viziune sincronică. Fațeta psihologică a focalizării are un aspect cognitiv, din acest punct de vedere focalizatorul extern fiind omniscient iar cel intern dispunînd de o viziune cognitivă restrictivă și un aspect emotiv, unde focalizatorul extern are atributele obiectivității și detașării, iar cel intern pe cele ale subiectivității și implicării emoționale. Fațeta ideologică a focalizării poate fi explicită sau implicită
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
deschidere a inimii sale în care putem privi printre rânduri, toate acestea îl fac pe Radu să fie unic în peisajul literaturii ultimilor ani și îi conferă o identitate clară. De-a lungul acestor pagini, suntem purtați de către vocea omniscientă a naratorului prin arhaica lume a satului, unde cunoaștem tipologii perene, personaje pline de viață, dar și de dramatism, povești care s-au întâmplat de la începutul Pământului și care se vor întâmpla până la stingerea lui. Saga volumului nostru începe cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]