KorAP: Find »[drukola/base=oncogen & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 16 >

392 matches

Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768

mediu dezvoltate. Vaccinarea introdusă fără a avea un program de screening nu va putea fi verificată nici ca eficiență nici prin comparație cu rezultatele unui screening eficient. PERSPECTIVE Scopul vaccinării HPV este prevenirea condițiilor clinice asociate infecției cu tipurile HPV oncogene și, în primul rând, a cancerului de col. Deoarece infecția HPV este ubicvitară și asimptomatică, iar consecințele ei oncologice nu devin evidente decât după mulți ani, monitorizarea programelor de vaccinare ridică probleme delicate. Infecția HPV are o prevalență ridicată la

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
privind modificarea screeningului după implementarea vaccinării. 5. Durata teoretic limitată a protecției induse de vaccin. 6. Nivelul foarte limitat de protecție încrucișată față de alte genotipuri HPV, nivel care, probabil, se va pierde odată cu prelungirea intervalului de urmărire post-vaccinare. 7. Proprietățile oncogene ale unor genotipuri HPV neincluse în vaccin. 8. Modificarea distribuției genotipurilor virale ca efect al vaccinării generalizate. 9. Absența proprietăților terapeutice ale vaccinurilor actuale. 10. Impactul vaccinurilor actuale asupra vaccinurilor de a 2-a generație. 11. Costul ridicat al vaccinării

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
împotriva expunerii la HPV și la alte boli cu transmitere sexuală. Vaccinul protejează numai împotriva bolii cauzate de tipurile HPV care sunt incluse în vaccin (Gardasil -HPV 6/ 11/16/18, iar Cervarix HPV 16/18). Există și alte tipuri oncogene de HPV care pot determina apariția cancerului cervical (până la 30% din cazuri) și, de aceea, screening-ul periodic cervical are o importanță critică și trebuie făcut în acord cu recomandările ginecologilor. Pentru nici unul dintre vaccinuri nu s-a demonstrat că ar

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
moleculare confirmă observații epidemiologice care au stabilit rolul etiologic al infecției HPV în cancerul de col. Dintre zecile de genotipuri HPV care infectează aria ano-genitală, unele sunt izolate frecvent din leziunile precanceroase sau din cancer. Chiar aceste genotipuri cu potențial oncogen înalt se diferențiază în privința ratei de progresie către cancer. Precizarea genotipului este utilă pentru separarea pacientelor infectate care au risc înalt de cele care pot fi examinate la intervale mai mari pentru monitorizarea evoluției. Aceasta contribuie la ameliorarea performanțelor diagnosticului

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
care mențin infecție persistentă activă mai mulți ani după expunerea inițială. Infecția persistentă cu genotipuri cu risc crescut, ca precursor al cancerului, este prevenită de vaccinarea HPV. Relația cauzală între cancerul de col și infecția HPV cu genotipuri cu potențial oncogen înalt (HPV hr) a fost amplu documentată și tinde să fie confirmată de aplicarea vaccinurilor HPV. Peste 40 genotipuri HPV infectează tractul ano-genital, dar bazat pe asocierea cu cancerul cervical și leziunile precursoare, HPV au fost grupate în papilomavirusuri cu

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
indică prezența infecției virale, sugerând posibile diferențieri între leziunea benignă care nu progresează în cancer și leziunea care are potențial carcinogen. În 1976, Gissmann și zur Hausen au reușit să precizeze diversitatea genotipurilor ADN HPV și împărțirea lor în raport cu riscul oncogen înalt (HPV hr) sau scăzut (HPV lr). Primele tipuri de HPV care au fost izolate direct din biopsia de cancer de col - HPV16 și HPV18 au fost clonate în 1983 și, respectiv, 1984 (Dürst M. și colab., 1983; Boshart M.

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
particles” sunt puternic imunogene, iar anticorpii induși previn infecția naturală. Frazer, un cercetător australian, este deținătorul patentului pentru prepararea vaccinului HPV VLP (Lowy DR., Frazer IH, 2003). Argumentele virusologice care susțin indubitabil participarea infecției persistente cu genotipurile HPV cu risc oncogen înalt în neoplaziile anogenitale au fost aduse de studii asupra bolnavelor cu cancer de col. Într-o serie de peste 1000 de cazuri, Munoz N., și colab., 2004, au detectat prezența genomului HPV 16 sau 18 în tumori în proporție de

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
dovedit oportună în cancerul de col datorită numărului mare de cazuri și eficienței limitate a altor intervenții profilactice. Mai mult, durata mare a carcinogenezei cu papilomavirusuri face acest proces reversibil. Vaccinurile HPV actuale controlează infecția cu genotipurile virale cu potențial oncogen înalt, rămânând însă neinfluențate infecții responsabile de alte 30% cazuri de cancer de col. Aceiași boală fiind asociată etiologic mai multor virusuri, se pune întrebarea dacă excluderea unora prin vaccinare nu va antrena creșterea potențialului oncogen al celorlalte. Substituirea unui

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
genotipurile virale cu potențial oncogen înalt, rămânând însă neinfluențate infecții responsabile de alte 30% cazuri de cancer de col. Aceiași boală fiind asociată etiologic mai multor virusuri, se pune întrebarea dacă excluderea unora prin vaccinare nu va antrena creșterea potențialului oncogen al celorlalte. Substituirea unui genotip viral prin altul este un fenomen de ecologie virală care se poate produce în două condiții: 1. Când există o competiție (fie și parțială) între genotipuri în cursul infecției naturale; 2. Când vaccinul nu induce

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
administrării unui booster (rapel) după acest interval. În cazuri izolate, boosterul a demonstrat o revigorare consistentă a titrului de anticorpi. Celălalt vaccin HPV, Cervarix™, este un vaccin bivalent care diferă de Gardasil™ nu numai prin compoziția limitată la două genotipuri oncogene (HPV 16 și 18) dar și prin sursa de obținere a imunogenilor virali și prin adjuvanții adăugați vaccinului. Cervarix™ conține o cantitate de trei ori mai mică de proteină virală ceea ce ar trebui să-i confere o reactogenitate diminuată. Cu

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
o reactogenitate diminuată. Cu toate acestea, titrurile de anticorpi induse sunt comparabile cu ale vaccinului tetravalent, sugerând o anumită competiție între componentele vaccinului. Vaccinul Cervarix™ a demonstrat și un grad limitat de inducție a unui răspuns heterolog la două genotipuri oncogene - HPV 31 și 45 - care sunt frecvent depistate la femeile din România. Răspunsul heterolog este unul din dezideratele formulate pentru un viitor vaccin HPV mai performant. Această recomandare are la bază studiile care susțin că infecția persistentă ca mobil al

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
care susțin că infecția persistentă ca mobil al transformării maligne nu este limitată numai la persistența unui singur genotip ci și la infecția simultană cu mai multe genotipuri, oncogene sau nu. Cu alte cuvinte, carcinogeneza HPV este dependentă de tipurile oncogene dar și cele nononcogene pot acționa sinergic. În România, aproape jumătate din femeile infectate HPV sunt purtătoare ale mai multor genotipuri care se replică simultan fără a interfera. În triaj, considerând femeile cu infecție HPV lr ca neinfectate înseamnă a

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
multor genotipuri care se replică simultan fără a interfera. În triaj, considerând femeile cu infecție HPV lr ca neinfectate înseamnă a diminua semnificația asociației dintre infecție și leziuni citologice. Numai absența detecției ADN HPV este un argument pentru inexistența potențialului oncogen. Vaccinul Cervarix™ reprezintă o noutate și din alte două puncte de vedere: - Folosește sistemul adjuvant ASO4 alcătuit din Al(OH)3 și MPL (monofosforil lipid). MPL este un imunostimulant detoxifiat provenind din lipopolizaharidele bacteriei gram negative Salmonella minnesota tulpina R595

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
infecției naturale. Anticorpii anti- E7 și E6 blochează funcția celor două oncoproteine virale. O problemă care vizează siguranța vaccinului pe termen lung este posibilitatea suplinirii funcționale a E7 și E6 de la genotipurile din vaccin de aceleași proteine ale altor genotipuri oncogene sau chiar neoncogene. Proteina virală timpurie E6 este activă în oncogeneză prin blocarea genei celulare pentru antioncoproteina p53 (tumour-suppressor protein). P53 este paznicul integrității genomului celular. În multe cancere p53 este anihilat funcțional dar căile sale de acțiune rămân intacte

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
leziunile genomice provocate de carcinogeni distincți: radiații, carcinogeni chimici, virali etc. De asemenea, activarea p53 permite inițierea programelor celulare care conduc la apoptoză sau la senescență în cazul în care leziunile genomice celulare persistă. În acest fel, celulele cu potențial oncogen sunt eliminate. Probabil că această vulnerabilitate a celulelor canceroase la anihilarea funcțiilor p53 constituie și explicația insuccesului vaccinării HPV cu scop terapeutic. Studiile de biologie moleculară continuă să investigheze căile de reactivare a p53 în cancerele de col propunând diferite

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
sexual transmise. Cu toate acestea, infecția HPV nu este o boală sexual transmisă (BST) raportabilă. Date actuale susțin existența a mai mult de 100 tipuri de papilomavirusuri umane (Howley PM și colab., 2004) dar numai 15-18 sunt considerate cu potențial oncogen înalt. Genomurile a aproximativ 100 tipuri HPV au fost izolate și complet secvențiate, iar observații indirecte (adesea obținute prin PCR) susțin existența și a altor tipuri sau variante HPV. Papilomavirusurile umane și animale infectează epiteliul bazal al dermului sau mucoaselor

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
papilomavirus uman sunt de cel puțin 10%. Izolatele independente ale aceluiași tip de papilomavirus sunt raportate ca variante sau subtipuri și secvențele lor de nucleotide diferă prin cel puțin 5% în regiunile menționate (Chan și colab., 1995). Cele 18 tipuri oncogene sunt situate în trei ramuri distincte ale arborelui filogenetic:- grupul A9: HPV-16 împreună cu HPV-31, -33, -35, -52, -58, și -67;- grupul A7: HPV-18 împreună cu HPV-45, -39, -59 și, recent descris, HPV - 97;- grupul A5: restul genotipurilor rare, menționate în tabel

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
ca variante (Calleja-Macias I., și colab., 2005). Relațiile filogenetice dintre tipurile de papilomavirusuri umane și animale sunt schematizate în figura 4 și ele pot sugera studii viitoare privind obținerea unor vaccinuri cu potențial de protecție heterotipic. De exemplu, principalele tipuri oncogene (HPV hr) 16 și 18 sunt situate pe ramuri distincte ale arborelui filogenetic. În interiorul aceleiași ramuri au fost semnalate seroreactivități încrucișate, de exemplu între HPV 18 și 45. Principalele tipuri nononcogene (HPV lr) sunt situate pe ramurile A2-A4 și A10-A11

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
femei fără leziuni însă este prezent semnificativ la paciente cu HSIL (2,3%) sau cu cancer invaziv (4,6%). În România, studii limitate efectuate în 2007 de Badea M și colab., au semnalat următoarea ordine de prevalență a principalelor genotipuri oncogene la femeile cu leziuni: HPV 16-30%, HPV 31-15%, HPV 51-10%, HPV 18-9%. Genotiparea are o valoare prognostică semnificativă: o treime din leziunile precanceroase sunt asociate cu detecția genotipurilor cu risc înalt în timp ce numai o șesime cu genotipurile cu risc scăzut

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
controlată de nivelul E1 și E2, iar creșterea expresiei lor conduce la creșterea numărului de copii genomice HPV 31 per celulă. Într-un studiu publicat online (www.genome.org), cercetători spanioli au cartografiat modificările ADN în cazul a trei virusuri oncogene (virusul Epstein-Barr, virusul hepatitei B și HPV) și au găsit că genomul viral suferă modificări în cursul progresiei carcinogenezei (Fernandez A.F. și colab., 2009). Aceste modificări sunt mai evidente la nivel epigenomic, aspect care poate fi studiat prin studiul

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
hematologice și promit aplicații mai largi. Implicațiile clinice ale noilor rezultate sunt evidente pentru dezvoltarea unor noi metode de prevenire, diagnostic și tratament (Lopez J. și colab., 2009). În concluzie, măsura în care genotiparea poate da informații predictive în privința riscului oncogen este discutabilă iar fiecare tip trebuie analizat individual. Variațiile geografice sau prevalența pe grupe de vârstă nu au putut fi corelate cu potențialul oncogen. Persistența unui genotip cu risc înalt este însă semnificativă. Persistența peste doi ani înseamnă persistență pe

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
J. și colab., 2009). În concluzie, măsura în care genotiparea poate da informații predictive în privința riscului oncogen este discutabilă iar fiecare tip trebuie analizat individual. Variațiile geografice sau prevalența pe grupe de vârstă nu au putut fi corelate cu potențialul oncogen. Persistența unui genotip cu risc înalt este însă semnificativă. Persistența peste doi ani înseamnă persistență pe toată durata vieții și poate explica riscul femeilor trecute de 50 ani pentru leziuni precanceroase și cancer. Sunt și unele genotipuri cu risc redus

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
și poate explica riscul femeilor trecute de 50 ani pentru leziuni precanceroase și cancer. Sunt și unele genotipuri cu risc redus care persistă (HPV 61) fapt ce sugerează și intervenția unor cofactori în carcinogeneză. Probabil că vaccinarea va afecta potențialul oncogen al genotipurilor neincluse în vaccin, iar generalizarea acestei metode va oferi noi argumente contra imunizării la scară generală. 3. EPIDEMIOLOGIA CANCERULUI DE COL UTERIN ȘI A INFECȚIEI HPV Cancerul de col este localizarea bolii canceroase cu cea mai evidentă discrepanță

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
progesteron) administrate prelungit. În genomul viral (regiunea LCR) sunt elemente care răspund la corticoizi; - numărul mare de sarcini; - fumatul prin efectele imunosupresoare și mutagene; - coinfecția cu alte virusuri transmise sexual (herpesvirusuri: HSV2, HHV 6, CMV) sau cu multiple genotipuri HPV oncogene și nononcogene; - încărcarea virală (pentru HPV 16); - variante punctiforme ale HPV 16. Au fost definite 5 grupe (clustere) de HPV 16: european, asiatic, americano-asiatic (AA), african 1 și 2. Variantele AA și cele europene au activitatea oncogenă cea mai intensă

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
în 75,5% din probele cu aspect normal/inflamator, în 87,5% din probele cu ASCUS, 70,37% LSIL și în 90,9% HSIL/carcinom. Stratificarea după gradul de oncogenicitate al HPV și diagnosticul citologic a arătat că în timp ce tipurile oncogene au fost prezente în 100% din cazurile HSIL, numai 41,67% dintre pacientele cu citologie normală sunt infectate cu HPVhr. Coinfecțiile cu mai multe tipuri HPV s-au întâlnit la aproximativ o treime dintre pacientele cu LSIL și din grupul

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]