2,025 matches
-
regizor al generației Nouvelle Vague, căuta o adolescentă pentru a juca alături de Jean-Pierre Léaud în "Antoine et Colette". După câteva filme regizate de Robert Hossein, Marie-France Pisier devine o veritabilă imagine a cinematografului de autor din Franța, apărând în universurile onirice ale unor regizori de renume, precum Robbe-Grillet, Luis Buñuel, Jacques Rivette și André Téchiné. Grație filmelor lui Téchiné, Marie-France Pisier a primit de două ori César-ul pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar, pentru evoluțiile ei din filmele
A murit actriţa franceză Marie-France Pisier () [Corola-journal/Journalistic/70235_a_71560]
-
așa a fost! Dinu Cernescu a aflat înaintea multora despre visul acestui artist uriaș, despre planurile lui clare întinse pe zece ani. În tot ce-i spunea în mica garsonieră de undeva, din România, nu era premoniție, nu era starea onirică a unui regizor tînăr și pătimaș. Nu. Era construcția clară a devenirii sale. Grotowski și-a povestit destinul amicului său, Dinu Cernescu. A urmat o corespondență caldă, întinsă pe ani de zile, despre care habar n-am avut. Documente palpabile
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
a pățit nici Orson Welles, după povestea cu marțienii, cînd convenția și-a ieșit din albie, confundîndu-se cu realitatea". Condiția teatrului se generalizează. Ce i se opune realismului în economia intimității productive a lui Șerban Foarță? Mai puțin acel realism oniric, la mare cinste sub pana unui Leonid Dimov, pe care-l întîmpină cu ondulații ale prudenței: „Nu, nu cred că sunt un filistin onirofob, - Dumitru Țepeneag avînd, pe vremuri, amabilitatea de a vedea în mine, de nu chiar un oniric
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
oniric, la mare cinste sub pana unui Leonid Dimov, pe care-l întîmpină cu ondulații ale prudenței: „Nu, nu cred că sunt un filistin onirofob, - Dumitru Țepeneag avînd, pe vremuri, amabilitatea de a vedea în mine, de nu chiar un oniric get-beget, un, cel puțin, «oniroid»". În mult mai hotărîtă măsură însă scriitura, lucrătura verbală densă, nutrită de innumerabile rezerve combinatorii, de-o inepuizabilă inventivitate, de-o mirabilă vervă (i s-ar putea asocia lui Șerban Foarță doar strălucitorul Luca Pițu
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
sens metaforic sprijinite de o plasticitate gesturală hrănită la rândul ei de o viziune poetică inspiratoare. In aceeași seară, o captivantă contrapunere a adus alături, într-un spațiu expozițional generos, câteva dintre operele pictorului Ștefan Câlția - un poet al fabulației onirice, de asemenea autoportretele lui Bogdan Vlăduță - etalează un spațiu al unor contorsiuni interioare asumate, de asemenea viziunea cvasifotografică a unei detașări nete față de cotidian prin integrarea acestuia în zona creației - cum reiese acest fapt din imagistica cvasifotografică a lui Roman
Zilele culturii românești la Frankfurt by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6786_a_8111]
-
un pat!) să plece pe apă, la bordul balenierei Pequod. Înclinația naratorului spre hiperbolă se simte de la bun început. Indivizii întîlniți („observați") de el au trăsăturile îngroșate, capătă, treptat, dimensiuni mitice. Ei ies, altfel spus, din proza comună, îndreptîndu-se către oniric, dacă nu chiar către fantastic și legendar. Din perspectivă tipologică, Melville rămîne, indiscutabil, un creator expresionist avant la lettre. Pînă și Queequeg (cel care îi devine prieten apropiat lui Ishmael și care ar trebui să-și dezvăluie familiaritatea în ochii
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
parcursului său cotidian, diurn, asociațiile declanșate de o figură sau o replică și actualizările unor episoade adânc îngropate în memorie îl izbesc cu o forță de impact destabilizatoare emoțional. Iar nopțile, somnul lui e de obicei agitat, cu un "epic oniric" în care vechile obsesii și crizele recente se determină reciproc. Să nu se înțeleagă de aici că inadaptarea personajului central, una de profunzime, este și circulară. Fără a avea o poziție socială înaltă în lumea de adopție, Glasberg e totuși
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
Angelo Mitchievici De la El Dorado orașul construit numai din aur ascuns undeva în junglă, oraș pe care-l visau conchiscadorii la întregul continent oferind nemaiauzite splendori, America a fost de la început și un edificiu oniric construit din dorințele fiecăruia, un paradis terestru care părea să-i aștepte pe cei curajoși să-l ia în stăpânire. Într-un fel, filmul lui Crialese vorbește despre această dorință, despre forța iluziilor de a pune în mișcare lumea veche
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
morcov gigant. Viziunea țărănească utilizează propriul alfabet imaginar, deși captivante, minunile tehnicii sunt privite cu mefiență, spre exemplu, "cutia de lemn", liftul, care te poartă spre înălțimi, căci nimic mai firesc, oamenii lumii noi locuiesc în cer. Aceste inserturi prospective, onirice, creează un efect suprarealist într-o dimensiune ironică, deloc străin de filmele lui Charlie Chaplin, de exemplu, Emigrantul (1917), cu o "naivitate" prelucrată ludic-burlesc. Cît de departe este America aceasta de pictură naivă a primitivilor italieni de cea stăpînită de
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
obligată a alege între iubirea pătimașă și datorie, iar aceasta în favoarea unei demnități a onoarei, a onoarei deloc condiționată conjunctural în contextul social al epocii? Poate acesta este motivul pentru care Caramitru plasează avatarurile dramei într-o viziune de înclinație onirică deloc șarjată, viziune care face posibil ca, în plină vară, fulgii de nea, semne ale uitării, să ascundă treptat asperitățile dramei în perspectiva depărtată a timpului. Eventual a timpului nostru. Alte momente? Alte evenimente ale stagiunii? La Ateneu, în Sala
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
primite de la Victor Brauner, Gherasim Luca și Paul Păun, sau adresate de Gellu Naum prietenului pictor, în anii lor tineri 1940-46. Se pot descoperi în această corespondență informații și formulări esențiale pentru cercetătorii suprarealismului românesc sau de tot ciudatele premoniții onirice și jocuri ale "hazardului obiectiv" proprii lui Gellu Naum. Iată, de exemplu, ce-i scria acesta, la 27 iunie 1946, lui Victor Brauner: "Am văzut reproducerile tale care mi s-au părut magnifice. De cea mai mare parte luasem cunoștință
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7798_a_9123]
-
ca să parcurgem existența demn și ca să nu ne sufocăm. Cu tenacitate, iscusință, dăruire și imaginație, rezistă și revista Teatrul azi. De zece ani. A prins viață dintr-un vis. Frumos. Dar ca lucrurile să nu se sfîrșească pur și simplu oniric, există întotdeauna cineva care suflă peste vis și el se transformă în realitate. Florica Ichim a crezut în necesitatea acestei reviste ca document, ca sumă de povești despre teatrul românesc și mondial, despre marii creatori ai lumii, despre smerenia cu
Forța unei reviste by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7831_a_9156]
-
compromit prin nonsens și intertextualitate burlescă, prin trecerea șocantă de la real la textual și invers. Însuși limbajul se află într-o stare de avansată devalorizare. Pentru literatura română, Urmuz reprezintă cazul-limită, așa cum pentru suprarealismul francez fusese Lautréamont. Cultivând fantomaticul, absurdul, oniricul, sarcasmul, ironia cordială sau acidă, acești scriitori vizionari provoacă distorsiunile artei moderne, acea deconstruire începută de Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé și dusă până la performanțele literaturii absurdului din vremurile mai recente. Într-o lume agonizând, conflictele se produc între personaje și o
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
stilistică a romanelor, îi displac "preeminența narcisismului, roditor, dar și reductiv", "prisosul de exhibiționism și de artificialitate" (p. 310), atracția ce o exercită asupra romancierului "jegul și putreziciunea, ceea ce miroase ca un hoit, lumina râncedă", obsesia conjurației, faptul că planul oniric, categoric reușit, e diminuat de cel trivial, popular, al unor intrigi de cartier, apoi autorul nu se mișcă liber în zonele conceptelor, iar în jurnal, "prea stăruie în preocupări legate de reclama cărților, de audiență, de răsfăț" (p. 320). Observații
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
mai înainte, ni se spune că "întotdeauna fusese convinsă că absurdul își are și el logica lui" (Proiecte de trecut, 17,20). În fața acestui personaj caricatural, vocea narativă lansează afirmații contradictorii care ne aduc aminte de valoarea esențială a lumii onirice în viețile noastre: Nu există raționamente mai perfecte decât cele desfășurate în vis" (Proiecte de trecut, 25)3. Doamna L. speră să-și îmbunătățească condițiile de trai crescând pui de găină în balconul său, sărăcia din România fiind foarte asemănătoare
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
decenii. Mutația de gust a fost sintetizată de comentariul elevilor și studenților care, la unison, afirmă că "n-are de ce să-mi pară rău pentru un puști bogat care-și petrece un week-end liber în New York City!" Angoasele, singurătatea, proiecțiile onirice ale lui Holden nu par să-și mai găsească vreun sens într-o lume în care cultul socializării de dragul socializării a atins cote isterice. Salinger, cu intuiția lui sigură, a simțit că simpla valoare a cărții nu e suficientă pentru
De când n-ați mai stat de veghe în lanul de secară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7147_a_8472]
-
de obiecte inutile și informații incapabile să numească veritabile evenimente ale ființei se petrece într-un prezent monoton și, paradoxal, în nestăpânită metamorfozare. Scrisul exploatează liber rămășițe ale imaginarului debordant, neepuizat în exercițiul regizoral. Maniera suprarealistă de transcriere, cu devieri onirice, digresiuni parabolice și figuri ludice, îi este la îndemână, punerea în scenă fiind ea însăși recurs la suprarealitate. Rostirea devine prospectivă, fascinată de miraculoasa și extenuanta sa diversitate figurală. Opiniile..., povestirea care dă titlul volumului, este o subtil-amară radiografie a
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
scenă. Stau în culise și așteaptă, dar scena e în altă parte.” Îl mai rețin pe Avva Noah, „plurimoventul”, și excelenta povestire kafkian-ionesciană Vama din Elgström. Întoarcerea din exil și alte povestiri trans-transcendentale e un ciclu de proze cu distorsiuni onirice despre partea cea mai tare a Balcanyei, lipsa de discernământ: „colectează orice, ca un depozit en gros”. Hingherul, vânător și ucigaș de vise rele, gândește „învârtejit” și vede lumea ca pânză de păianjen ori tapiserie lipsită de sens, sub un
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
apare în film, ca experiențele psihedelice ale lui Yobbo care-l amintesc vag pe Terry Gilliam din Fear and Loathing in Las Vegas. Scriitoarea reciclează clișee și le toarnă peste propria ei sensibilitate, stârnind reacția exogenă a anxietăților și proiecțiilor onirice. Nenumăratele scurtcircuite ale prozei sale apar figurate în film, decupajele se mută în zone psihedelice, halucinația înlocuiește realitatea și îi supraviețuiește. Filmul mai devine interesant ca experiment în marginea unei lumi post-totalitare a amneziei debusolate a unei noi generații care
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
Bloom, Stefan Dedalus și Molly, soția lui Bloom, scriitorul va dilata acest cadru prin monolog până la a face să cuprindă, printr-o posesiune dinăuntru a timpului, imaginea totală, istorică și fantastică, intelectuală și sentimentală, practică și imaginară, viscerală și mentală, onirică și terestră a existenței umane...” Din imensa corespondență tradusă impecabil, cităm o singură scrisoare scrisă de mâna lui Joyce și adresată scriitorului italian care a tradus un fragment din Ulysses din primele capitole scrise și apărute la Paris în anul
James Joyce – corespondență – în românește de Radu Lupan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5713_a_7038]
-
părut literar prea vechi, prea ancorat, ca procedee, în interbelic, o revenire, după proletcultism, la ceva ce mai fusese spus și cam în același fel. Eu eram de altfel atunci mult mai deschis către inovări și experimente, îi sprijineam pe onirici, și mult mai puțin către ceea ce propunea Radu Petrescu, adică, așa cum mi s-a părut, o revenire la construcția solidă și la realismul epic. Am scris ce credeam și Radu Petrescu mi-a mulțumit rece pentru cronică, prin telefon. Mi-
Scriitori și critici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5903_a_7228]
-
halucinant, într-un basm cu tramvaie, televizoare și nostalgii. Îmi amintesc, fără să vreau, de un loc comun al comentariilor la Eminescu: natura nu este un simplu decor, ea participă... În cele vreo câteva poezii în aceeași formulă, de crescendo oniric, care nu trebuie să explice unde dispare, energie evanescentă, Cărtărescu dă măsura participării à la postmoderne. Viața nu doar că se reconstituie din spațiile, mai largi sau mai înghesuite, în care se pierde în fiecare zi, dar ajunge să le
Encore! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5916_a_7241]
-
printr-un clasic acte manqué, acesta, care-i numele, aici, al unui loc amoenus feminin, cuprinde numele rivalei, Mite Kremnitz, al Veronicăi (pentru care cea dintâi, intrusa, e tocmai „ce bas-bleu allemand”!): „Ioze-miti, Ioze-miti”... Că „valea este un frecvent simbol oniric feminin” („... ein häufiges weibliches Traumsymbol”, adică), o știm din Freud (și din... bun-simț). Or, cu toate că se poartă faceția, eu n-am s-o duc până- ntr-acolo, încât să „iozemitizez” acest magnific vers eminescian: „Înserează și apune greul soare-n văi
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
ale acestor euri, cu o dominantă de moment. Sînt recuzita eurilor mele." (p. 222) Spuneam că Întîlnire cu un necunoscut e cartea cea mai aforistică a lui Gabriel Liiceanu. În al doilea rînd, e cartea cea mai bogată în relatări onirice, autorul povestindu-și visele care i s-au întipărit în memorie, remarcabil fiind că le povestește fără să le interpreteze, lăsînd cititorului libertatea de a le da semnificația pe care o consideră cuvenită. Și mai e un lucru: naturalețea în
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
fenomenul teatral românesc. In 2007, și la o recomandare pe care o făceam Ambasadorului nostru la UNESCO, „Ionescu - Cinci piese scurte" s-a jucat, trei seri, acolo. Și simt că nu a fost o întîmplare... "Ii cunoașteți?", "Salonul auto", "Guturaiul oniric", "Lacuna" și "Fata de măritat" sînt cele cinci piese scurte. Imaginea este un sistem de expresie", spunea Ionesco. Aici, imaginea și cuvîntul se nasc armonios una din cealaltă, se conduc, se susțin, intră în competiție, își zîmbesc tandru, animă interiorul
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]