540 matches
-
în momentul întoarcerii acasă: Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea... La plecare eram în belșug și acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale... Cel Atotputernic m-a întristat...". Specialiștii în onomastică biblică sunt de acord că sentimentul de amărăciune este simbolizat chiar prin numele eroinei, Marah (ebr. marah "amar") opus lui Noemi (ebr. noam "plăcere, bucurie") ale căror explicații apar chiar în textul biblic: "Nu-mi mai ziceți Noemi, ziceți-mi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Nu poți să nu te întrebi cum de eroina poartă chiar în nume ideea de chemare (ebr. Shim'on "împlinirea/dorinței/") sau cum de Șofron (gr. sóphron "cu spirit sănătos, înțelept"→influența lat.-magh. s>ș) este chiar desemnat, prin onomastică, emblematic pentru condiția sa și pentru rolul pe care îl joacă în evoluția conflictului. Mai mult decât atât: numele celor doi pădureni sau zărăndeni (ambii tineri provin, după datele oferite cu acuratețe geografică de nuvela slaviciană, din Țara Zarandului) nu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
care vorbește despre varietatea etnică a zonei Curticiului. Iorgovan se vrea a fi reprezentantul acestei pestrițe lumi de frontieră românească pe care scriitorul a cunoscut-o prin contact direct. Credem, așadar, că, în intenție cel puțin, Slavici a vizat prin onomastică un destin eroilor săi. Cât de veche e preocuparea și dacă aceasta se va materializa și în construcția celorlalte personajelor rămâne de văzut. În lucrarea sa din 1970, Ioan Slavici. Opera literară, Dimitrie Vatamaniuc face o notație care ar trece
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din 1970, Ioan Slavici. Opera literară, Dimitrie Vatamaniuc face o notație care ar trece ușor neobservată în condițiile în care ea ar viza din toată creația doar poveștile. "Slavici − scrie criticul − respectă tipologia din creația populară, dar aduce schimbări în onomastică și eroii săi se numesc Florea, Costan, Petre − ultimul în rolul lui Făt-Frumos − baba Birșa (Zâna Zorilor), Ana, Stana, Lăptița (Doi feți cu stea în frunte), baba Boanța (Florița din codru)"171. Știm cum a procedat scriitorul în cazul poveștii
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se poate pătrunde în "laboratorul" lui Liviu Rebreanu. Editorul a încercat să reconstituie caietul de creație al scriitorului și să stabilească succesiunea filelor redactate, având drept repere particularitățile scrisului și caracteristicile hârtiei. Nu lipsită de importanță pentru această operație este onomastica literară, căci caietul cuprinde liste de nume de oameni și de locuri grăitoare, în succesiunea lor, și pentru ceea ce se numește diacronia inspirației. "Rebreanu are a face cu Yoknapatawpha și cu Faukner. Ei se înrudesc, dar poate mai de departe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
principal și doar rareori unul episodic. Deosebit de interesantă e atribuirea de nume ca "omul", "femeia" sau "doamna"; "nărodul", "ghebosul" sau "neamțul". Nimic facil și nimic la voia întâmplării. Alegerea e de fiecare dată inteligentă prin oportunitatea ei. În urma periplului prin onomastica lucrată în filigran a personajelor lui Slavici credem că am descoperit un scriitor în egală măsură artist și meșteșugar, atent la fiecare rând scris, grijuliu cu fiecare aspect descris, exigent cu fiecare pagină încheiată. Înțelegem acum amărăciunea cu care el
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
București, 1987. Șorobetea Aurel, "Rebreanu și Yoknapatawpha?", în Steaua, XXI, 1970, nr. 11. Todorov Tzvetan, Introducere în literatura fantastică, traducere de Magdalena Boiangiu, Editura Univers, București, 1973. Toma Ion, "Categorii socio-geografice în toponimia din Oltenia I. Oiconimele", în Studii de onomastică, IV, 1987. Vișan Florentina, "Titlu figură a textului poeziei chineze clasice", în Studii și cercetări lingvistice, XXXIX, 1988, nr. 4. Zalis Henri, Naturalismul în literatura română (Contribuții bibliografice), Biblioteca Centrală Universitară, București, 1983. Romanul românesc în interviuri, O istorie autobiografică
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
160 Vezi piesa lui Camil Petrescu, Caragiale în vremea lui în care personajele Caragiale și Delavrancea se "complimentează" cu "mitocanule", "dobitocule", (tabloul XVI, Scena 4). 161 Cornel Ungureanu, op. cit., p. 10. 162 Dacă în unele lucrări de specialitate conceptul de onomastică este înțeles ca studiu al numelor proprii de persoane și animale și al numelor de locuri, alți cercetători alătură acestora și numele mitologice, numele corpurilor cerești, denumirile diverselor întreprinderi, organizații, asociații; numele individuale și generice ale diferitelor produse industriale, titlurile
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Studii și cercetări lingvistice, XXXIX, 1988, nr. 4, p. 344. 175 Ilie Dan, Toponimie și continuitate în Moldova de Nord, Editura Junimea, Iași, 1980, p. 19. 176 Ion Toma, "Categorii socio-geografice în toponimia din Oltenia I. Oiconimele", în Studii de onomastică, IV, 1987, p. 395. 177 Ivan Evseev, Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timișoara, 1983, p. 26. 178 Aurel Șorobetea, "Rebreanu și Yoknapatawpha?", în Steaua, XXI, 1970, nr.11, p. 52. 179 Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide. Prozatori români ai secolului XX
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
voință de stăpîn absolut [...] o trata ca pe un animal dresat în care nu trebuie să ai niciodată încredere. E. Zola, La Bête humaine, Livre de Poche, pp. 114-118 Astfel, în Germinal, numeroase pasaje în care groapa zisă "le Voreux" (onomastica ne obligă) este zoomorfizată, anunțînd catastrofa finală. (69) Această gură de mină, ghemuită în fundul unei gropi, cu construcțiile-i scunde de cărămizi, înălțîndu-și coșul de uzină ca un corn amenințător, îi părea a fi hîda întruchipare a unei hulpave fiare
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
augurale de către ocrotitorul divin; și început de domnie, fixată geografic și legendaro-istoric. Fratele de la domnie, din varianta în discuție, se numește Ciobănașul; celălalt joacă rolul păstorului bogat și gospodar, asemenea lui Dumnezeu din exemplele anterioare. Se resimte oarecare tautologie în onomastică: Mircea (din Mircea Ciobănașul), dincolo de radicalul mir, pare un (pre) nume consacrat pentru viața de stînă. Celălalt poartă cu discreție semne care încă îl mențin în anonimat: Cu cămașa ca tina, Cu pielea ca zăpada. Mai criptice sunt cele trei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
oarecare: „Unul e din Burdușani,/ Altul e din Cegani,/ Al treilea din Lupșani”. Localitățile nu ne spun mare lucru (deși se citează Cegani, cu direcție la peștele cegă; altfel spus, în economia eposului se pune în mișcare, printre altele, și onomastica, după cum am văzut, alături de toponimie), dar se vede că erau stăpîni pe locuri bine cotate, cum „mic de ciobănaș” dispunea de turme fabuloase. Moșnegii purtau în fală „vîslele la spinare” și se înfățișau fără sfială la curtea domnească. Vîslele erau
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să se asigure pe el și pe însoțitori de bunăvoința zeităților protectoare. Din perspectiva mitului, trecerea numelui în renume încă se află în curs de împlinire. După o evoluție specifică, persoana eroului începe să fie reținută nu după biografie și onomastică, devenite publice, ci sub regimul unui atribut care cumulează mai multe valori. Substituirea numelui civil (Nechifor Lipan) cu o formulă sau cu un epitet „totalizant” (C. Lévi-Strauss) constituie una dintre condițiile mitizării (Max Müller). Elementele de portret catalogate pînă aici
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de el. Vorba ceea: prietenul la nevoie se cunoaște; îmi amintesc de o bucată de lectură din abecedarul acela de pe când eram copil, ceva cu doi prieten și cu un urs, știți dumneavoastră povestea. Altă dată, l-am invitat la onomastica mea. Eram mai multe perechi și, mă rog, după un timp, am început să cântăm. Eu am făcut ceva canto în tinerețea mea și pot spune că și acum cânt destul de frumos. Lucrasem glasul cu o profesoară celebră pe atunci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sună mai bine așa. Semnele diacritice de pe cei doi " a" îl fac imposibil de pronunțat corect. Nici măcar eu nu mi-1 pronunț corect când mă recomand unui străin. Finalul numelui spune totuși ceva. Sânt un... escu. Pentru câțiva inițiați în onomastică, devine acum limpede că sânt român. Vreo trei sferturi dintre numele românești se * Text publicat inițial în "Frankfurter Rundschau" în 1997, la deschiderea Târgului de carte din Leipzig, și preluat ulterior de "Lettre internaționale" românească. 197 termină în -escu. Dacă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ed. cit.; Ion Taloș, "Cercetări folclorice în Țara Oașului", în Anuarul Arhivei de Folclor, Cluj, I, 1932; I.-A. Candrea, Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică. București, Ed. Casa Școalelor, 1944; V.M. Ungureanu, "Contribuții la studiul "terapeuticii" prin onomastică la români", în vol. Studii de onomastică, IV, Cluj, 1987 etc. 72 Căița desemnează, în satul tradițional românesc, membrana amniotică ce învelește capul unor copii la naștere. 73 G.S. Ionescu, Mică colecție de superstiții populare române, apud S. Florea Marian
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Țara Oașului", în Anuarul Arhivei de Folclor, Cluj, I, 1932; I.-A. Candrea, Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică. București, Ed. Casa Școalelor, 1944; V.M. Ungureanu, "Contribuții la studiul "terapeuticii" prin onomastică la români", în vol. Studii de onomastică, IV, Cluj, 1987 etc. 72 Căița desemnează, în satul tradițional românesc, membrana amniotică ce învelește capul unor copii la naștere. 73 G.S. Ionescu, Mică colecție de superstiții populare române, apud S. Florea Marian, Nașterea la români, ed. cit., p. 47
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și profesoare vom pregăti un buchet de flori care este potrivit pentru orice ocazie: la începutul unui nou an școlar, de Ziua femeii (8 Martie), la sfârșitul anului școlar, la serbările școlare, cu ocazia zilei de naștere sau a celei onomastice. Există obiceiul ca elevii unei clase să-și propună să facă un cadou din partea clasei doamnei învățătoare sau doamnei diriginte. În această situație se pot oferi: o carte, un stilou, un bibelou, un articol de artizanat, un album de artă
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
la Institutul Teologic Adventist din Cernica, Ilfov. Publică peste o sută de articole în reviste de specialitate (Studii și cercetări lingvistice, Limba romînă, Cercetări lingvistice, Anuar de lingvistică și istorie literară, Philologica, Analele Universității din Craiova, Studii și Cercetări de Onomastică, Studii de Onomastică și Lexicologie) și publicații de informare culturală generală, precum și nouăsprezece cărți (singur sau în colaborare). Obține Premiul Timotei Cipariu al Academiei Romîne pentru lucrarea colectivă Enciclopedia limbilor romanice. Cărți: Enciclopedia limbilor romanice (lucrare colectivă), Editura Științifică și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Adventist din Cernica, Ilfov. Publică peste o sută de articole în reviste de specialitate (Studii și cercetări lingvistice, Limba romînă, Cercetări lingvistice, Anuar de lingvistică și istorie literară, Philologica, Analele Universității din Craiova, Studii și Cercetări de Onomastică, Studii de Onomastică și Lexicologie) și publicații de informare culturală generală, precum și nouăsprezece cărți (singur sau în colaborare). Obține Premiul Timotei Cipariu al Academiei Romîne pentru lucrarea colectivă Enciclopedia limbilor romanice. Cărți: Enciclopedia limbilor romanice (lucrare colectivă), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Aurbatis-Cerbatis-Callatis, Mangalia, Ad Mediam- Herculane, Ad Mutrium-Amutria- Motru, Aegyssus- Tulcea, Aechium Hadrianus-Napoca-Cluj, Apulum- Bălgrad-Alba Iulia, Alburnus Maior-Roșia Montană, Ampellum-Zlatna, Aque-Călan, Arcidava- Vicina, Arutela- Poiana Bivolari, Axiopolis-Cernavodă etc. În cîteva cazuri, autoritățile au adăugat numele vechi celui actual, într-o „glosare“ onomastică sui-generis: Cluj-Napoca, Drobeta Turnu Severin. Destinul istoric al poporului romîn, cu totul diferit de al altor popoare, a făcut ca așezările umane să fie în mod repetat distruse de-a lungul timpului (și odată cu ele numele acestora), ceea ce ne-a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
așeza pe o linie cu adevărat umană. Comunismul anihilase adevăratul umanism, pentru a implementa în mințile și sufletele oamenilor numai falsuri, parcă special făcut să ne deturneze de la drumul drept, gândea Mihai. Nu peste mult timp, sunt invitați la o onomastică a unui coleg, și acolo îl întâlnește pe Ion Mihai. L-a abordat imediat. Parcă stătusem în ceață și mă consideram un om inteligent și cunoscător. Abia acum îmi dau seama câte nu știu. Când stai în ceață tot timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
afective. Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici", "moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea" rămâne profund individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două universuri ficționale, Loredana Ilie se desparte, motivat, de opiniile lui Nicolae Balotă și George Pruteanu. Universul antropologic imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale"130. De altfel, autorii Bibliografiei I.L. Caragiale 131, demonstrează popularitatea imensă a operei caragialiene în epocă și pătrunderea definitivă în conștiința publică, probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
triunghiului conjugal și a "omului mecanomorf"4, iar la cel tematic, interferențe se constată în tratarea temei familiei, în schimb, nivelul stilistic reprezintă teritoriul indivizibil cel mai vast, integrănd parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea, precum și procedeele antiliteraturii. Este necesar să precizăm de la început că nici unul dintre aceste elemente care pot sugera descendența caragialiană a lui Urmuz, nu poartă stigmatul epigonismului ci, dimpotrivă, dezvăluie transmutația creatoare ce dă măsura profundei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]