935 matches
-
noutățile susținute de Luther sunt prezentate ca niște maladii susceptibile de a ucide corpul catolic? în altă parte, o reprezentantă a etnologiei ebraice ține morțiș ca Montaigne să fie considerat evreu de origine portugheză îmarrane) și argumentează: etimologic, Eyquem aparține onomasticii iudaice. Astfel Montaigne fiind evreu și La Boătie de asemenea, asta ar explica prietenia lor... Eseurile ținând de tradiția hermeneutică evreiască, umorul filosofului n-ar fi decât evreiesc îchiar dacă iudaitatea se transmite prin mamă iar mama lui Montaigne era
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în Țara Severinului, altfel spus în Oltenia de astăzi 11. Raționamentul lui are în vedere sosirea armatei cruciate din Ungaria spre sud care, în ochii istoricului român, trebuia să se facă pe traseul oltean. Un alt argument este de natură onomastică - referirea la „Vadul Cumanilor“ -, dar N. Iorga a relativizat importanța acestuia, arătând că actul medieval româno-slav care pomenește acest toponim evocă, de fapt, confruntarea armată de la Branicevo, din timpul lui Alexie Comnenul 12. • B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a criteriului pe baza căruia putea fi identificată „naționalitatea“ negustorilor din Imperiul roman. Numele? Limba? Statul roman circummediteraneean a fost un conglomerat etno-lingvistic, încât, așa cum afirma tânărul istoric, „este aproape cu neputință“ să se determine originea comercianților doar pe baza onomasticii epigrafice 20. El aprecia că, pentru a deosebi într-o inscripție grecească sau latinească un „roman“ de un „grec“ sau de un „barbar“, „hotărâtoare va fi - singură - limba“21, iar pentru a distinge romanii și italicii autentici de cei imigrați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
roman; III. „grecii veritabili”; IV. orientalii de diferite origini, dar aparținând sferei culturale grecești 23. După cum se poate observa, Pârvan îmbina criteriul etnogeografic cu cel juridico-cultural. Dificultatea stabilirii „naționalității“ diverșilor negotiatores din provincii este o chestiune pe care studiile dedicate onomasticii din Imperiul roman n-au Louvain“, Louvain-la-Neuve, 21, 1988, p. 20-21; idem, The Barbarians Speak. How the Conquered Peoples Shaped Roman Europe, Princeton, 1999; B. Cunliffe, op. cit.; C. Feuvrier-Prévotat, Echanges et sociétés en Gaule indepéndente: à propos d’un texte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Deniaux, Les gentes de Délos et la mobilité sociale à Rome au Ier siècle av. J.-C.: l’exemple de Marcus Seius et des Seii, în Les Italiens dans le monde grec..., p. 29-39. refuzând orice credibilitate numelui, întrucât formulele onomastice variază după epoci; prin urmare se apreciază că demersul bazat pe studiul numelor n-are nici o bază științifică 29. Această atitudine a fost temperată de contribuțiile mai recente, care, paralel cu recunoașterea necesității cercetării originii geografice a diferitelor gentes, sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
temperată de contribuțiile mai recente, care, paralel cu recunoașterea necesității cercetării originii geografice a diferitelor gentes, sugerează ideea că, din punct de vedere al dispersiei acestora, importantă este observarea tendinței generale 30. Diversitatea opiniilor formulate reflectă dificultățile ridicate de studiul onomasticii din statul roman, dificultăți resimțite, cum am arătat deja, și de Vasile Pârvan. Cel puțin pentru spațiul romano-italic, dar și pentru alte zone, dincolo de secolul I d.H. este dificil de urmărit prezența italicilor și continuitatea diverselor gentes. Așa cum au arătat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru spațiul romano-italic, dar și pentru alte zone, dincolo de secolul I d.H. este dificil de urmărit prezența italicilor și continuitatea diverselor gentes. Așa cum au arătat specialiștii, cauzele sunt multiple. Astfel, pentru epoca republicană responsabile sunt mai ales înnoirea constantă a onomasticii, „tendința de unificare a dreptului privat în Italia anterior războiului social prin adoptarea dreptului roman în cetățile latine sau aliate“31 și generalizarea cetățeniei în peninsulă prin lex Iulia de civitate latinis (et sociis) danda din 90 î.H., lex
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 209-289; Y. Thomas, op. cit. • D.S. Samsaris, L’épigraphie et l’onomastique de la province romaine de Thrace (sa partie grecque actuelle), în „Dodoni“, 17, 1988, 1; A.B. Tataki, Ancient Beroea. Prosopography and familiale, a relațiilor dintre persoane, a formulelor onomastice mixte, restituindu-se, pe cât posibil, situațiile și ierarhiile sociale și evidențiindu-se exemplele de mobilitate în interiorul și exteriorul grupurilor 36; extinderea documentației și analizei la distribuția comercianților de diferite etnii în toate zonele Imperiului, la rolul jucat de aceștia în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vătaf de vânători domnești). Povestirile, scrise (foarte probabil cu câțiva ani înaintea publicării) într-o limbă convențional-arhaizantă, furnizează detalii interesante despre obiceiurile sălbăticiunilor, despre vechile tehnici și secrete vânătorești, conțin momente de acțiune, de suspans ori aventură, dar și legende onomastice și se înscriu în genul literaturii educative de aventuri, cu mesaj patriotic (în termenii proprii anilor ’70-’80, prozatorul idilizând, de pildă, organizarea domnească feudală), destinată adolescenților. SCRIERI: Elegii pentru Cetatea Soarelui, București, 1973; Punctul, pref. Horia Lovinescu, București, 1973
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
printr-un dublu sacrificiu. Locul de obârșie al baladei pare să fie spațiul elin. Pledează pentru aceasta forma incipientă a cântecului neogrecesc, în care se păstrează trăsături rudimentare ce îl apropie de baza etnografică, și numele Manole, Caplea, Ana, caracteristice onomasticii grecești. Un rol important în răspândirea baladei la popoarele balcanice l-au avut breslele zidarilor aromâni. Variantele sud-est europene ale Meșterului Manole prezintă multe trăsături comune, dar conservă și o serie de particularități distincte. În balada grecească apare „blestemul ființei
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
din 1997, și lunar între 1992 și 1996, editată de Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Redactor-șef: Dimitrie Macrea (1952-1958), Iorgu Iordan (1959-1982), Alexandru Graur (1982-1989), Ion Coteanu (1990-1997), Marius Sala (din 1998). Revista abordează studiul limbii române: gramatică, vocabular, onomastică, istoria lingvisticii românești, etimologie, dialectologie, ortografie, cultivarea limbii, filologie, limbă literară și stilistică. Începând cu numărul 4/1959 se publică bibliografia anuală a lucrărilor de lingvistică apărute în țara noastră (în prima fasciculă cu bibliografie au fost cuprinși anii 1944-1958
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
Max și Stal. Și-a pierdut viața într-un accident de automobil. Localizările și prelucrările lui R. sunt farse ușoare, frivole, deși cu unele porniri moralizatoare, bizuindu-se pe comicul de situații, mai rar pe acela de limbaj sau chiar onomastic, unde ar exista și un început de tipizare. Totul se sprijină pe quiproquo; ițele se încurcă și se descurcă rapid, din zăpăceala generală iscându-se hazul, destul de îndoielnic. Așa se întâmplă în Politica babachei (după Edmond Gondinet), Nerușinații (după Émile
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
Mălăncioiu, Mircea Dinescu (la rubrica de pe prima pagină, sub titlul „Din poezia rezistenței”) ș.a. În 1991 este prezentat jurnalul inedit al lui Radu Petrescu din 1980-1981, iar în cadrul rubricii „Antologie «România liberă»” se reproduc fragmente din Ingeniosul bine temperat. Dicționar onomastic de Mircea Horia Simionescu. Rubrica denumită „Carnet de scriitor” însumează fragmente de proză ale scriitorilor Eugenia Tudor-Anton, Cristina Tacoi, Bedros Horasangian, Șerban Foarță, Florența Albu, Grete Tartler, Sorana Coroamă Stanca ș.a. Cel mai constant colaborator al „Cronicii literare” este între
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
curți boierești din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea, precum și a cvasilegendarei întâlniri dintre Franz Liszt și Barbu Lăutaru. Scriere modestă, cu personaje „de operetă”, cu tablouri vivante colorate convențional, pitorescul fiind asigurat, între altele, prin împrumuturi onomastice din Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, piesa deschide seria evocărilor istorice dramatizate. Diferite între ele, mergând de la convenționalismul schematic al viziunii „operetistice” la verva inteligent administrată (Procesul domnului Caragiale, cu referire la conflictul Caragiale-Caion) ori la evocarea ilustrativă, „cuminte” și meșteșugărească
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
al optulea nume, ACXYME, alcătuit din literele a căror sumă este 666 (DCLXVI). ACXYME este o variantă coruptă a numelui ARNOYME (Δ<Ξ≅:∀4 „neg”). Irineu cunoștea, cu siguranță, diverse nume atribuite Anticristului de diferite tradiții. Dar tocmai această inflație onomastică ar trebui, spune episcopul de Lyon, să ne facă circumspecți. . Journal of Theological Studies, 1995, pp. 99‑117. . Tertulian, Adu. Marc. 3, 3; 3, 21; 4, 6; 5, 16. . Hill, art. cit., p. 109. . Cf. paginile consacrate lui Commodian în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
funcții însemnate de-a lungul vremii. Sintezele pretențioase ori cercetările specializate - tot mai numeroase în ultimul timp datorită imboldurilor primite de la mișcările feministe 1 - le pomenesc, integrându-le în examinări ce poartă semnele istoriei mentalităților. Este destul să consultăm Indicii onomastici ai remarcabilei sinteze intitulate Histoire des femmes en Occident 2 pentru a ne convinge. Dar, evocându-le pe văduve (uneori cu detalierile necesare), fac destul de rar efortul - excepțiile ar fi uneori reprezentate de volumele ce adună comunicări rostite la colocvii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
frați, că Iliaș vodă vrându să omoare pre frate-său, pe Ștefan vodă, deci Ștefan vodă au fugitu la munteni”. înainte sau după fuga lui Ștefan (prezent în actele vremii cu numele ucrainizat în forma familiară Stețco; de altfel ucrainismele onomastice sunt majoritare - Oleksandr, Oleksandro, Ilija etc. -, dovadă a predominanței slavonei de redacție ucraineană în hrisoavele moldovenești) în țara Românească, în iunie 1433, Iliaș a poruncit ca Stanca, mama lui Ștefan, să fie înecată. Au urmat luptele dintre frați - în care se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
învățat la arme și de arc era viteaz bun”, veritabilul erou, fiindcă îl va ucide pe Ahile) - într-un text (copie, probabil, din secolul al XVIII-lea) în care Hermes este numit „pre latinește”, iar zeițele apelează și la seria onomastică grecească și la cea latină -, povestindu-le „visul lui Paris” cuprinzând faimoasa „judecată”. Istorisește un Paris om de gust, dispus să-și asume anumite riscuri (cele ce decurgeau din poziția Herei), în stare să renunțe la avantaje considerabile (plata Athenei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Române, Constantin Cantacuzino a instituit o performanță unică: a ocupat rangul de mare postelnic (în legătură cu celelalte funcții, avute în Moldova sau în țara Românească, există încă discuții, căci informațiile din izvoare sunt uneori confuze, situația complicându-se și prin niște coincidențe onomastice) un număr foarte mare de ani, de la 21 noiembrie 1632 până la 25 aprilie 1654, fiind unul dintre cei mai credincioși sfetnici ai lui Matei Basarab. în „literatura” scrisă despre el - bineînțeles, în cea favorabilă lui -, mavele postelnic Constantin Cantacuzino („stari
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iași), Valea Păuleascăi (lângă Mănăstirea Căpriana), Movila Evii (lângă satul Pribești, Vaslui), Movila Petricăi (în ținutul Lăpușna)413. Etc. Antroponime Numai numele de familie - dintr-un inventar suficient de bogat - pot fi convocate pentru această discuție, care doar înregistrează construcțiile onomastice pornite de la apelativul comun ce o desemnează pe femeia fără soț. Cuvântul care arăta starea civilă a femeii - văduvă - putea deveni nume de familie - Maria Văduva, transmisibil, firește, urmașilor: Ilie Văduva, fiul Mariei Văduva. De la „starea postconjugală” a mamei s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
comandamentele” oficiale ale epocii în materie de literatură, pe care le va putea publica în perioada de relaxare ideologică de la sfârșitul anilor ’60. Debutează cu povestirea Cum l-am trădat pe Pascal, la „Luceafărul”, în 1968, iar editorial cu Dicționar onomastic, apărut în 1969, primul volum al ciclului Ingeniosul bine temperat. În pofida tirajului mic, cartea va avea un mare succes de public și va face vâlvă prin noutatea și extravaganța ei contextuală. În 1969 S. ajunge șef de cabinet al lui
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
demontând sau utilizând ironic convențiile tradițional puse în slujba acreditării iluziei, cultivă relativizarea viziunii, abandonează scrupulul privind adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate fi catalogată drept „pre-postmodernistă”. Cea mai cunoscută carte a prozatorului rămâne, probabil, Dicționar onomastic. Sub titlul generic Ingeniosul bine temperat se află un masiv ciclu format din cinci volume: Dicționar onomastic, Bibliografia generală, Jumătate plus unu, Breviarul (Historia calamitatum) (1980) și Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983), dar ansamblul e totuși
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate fi catalogată drept „pre-postmodernistă”. Cea mai cunoscută carte a prozatorului rămâne, probabil, Dicționar onomastic. Sub titlul generic Ingeniosul bine temperat se află un masiv ciclu format din cinci volume: Dicționar onomastic, Bibliografia generală, Jumătate plus unu, Breviarul (Historia calamitatum) (1980) și Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983), dar ansamblul e totuși o tetralogie, deoarece Jumătate plus unu nu e o carte autonomă, ci partea a doua, editată ulterior
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
unu, Breviarul (Historia calamitatum) (1980) și Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983), dar ansamblul e totuși o tetralogie, deoarece Jumătate plus unu nu e o carte autonomă, ci partea a doua, editată ulterior și separat, a Dicționarului onomastic. O clasificare ținând seama de caracteristicile fiecărei cărți în parte ar putea, în pofida estompării deosebirilor dintre genuri, să grupeze scrierile în „repertorii” sau „liste” - în această categorie ar intra primele două sau chiar primele trei cărți ale tetralogiei, dar și
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
S. sunt decompozabile în fragmente semiautonome, articulate în manieră postmodernistă, iar „dicționarele” și „fișierele” sunt prin definiție înșiruiri de astfel de fragmente, literatura lui e totodată unificabilă într-un (virtual) ansamblu coerent și totalizant, o ambițioasă summa. Mai întâi, Dicționar onomastic parodiază, prin dispunerea textului și principiul de ordonare ales, lucrările lexicografice sau enciclopedice „serioase”: cuprinde nume de persoane, ordonate alfabetic și însoțite, fiecare, de o fișă caracterologică pretins „tipică” pentru purtătorii acelor nume. Procedeul permite desfășurarea neîngrădită a fanteziei, subiectivității
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]