1,074 matches
-
senini ca cerul, Sau sunt triști și-nnourați; N-aș putea găsi misterul?... Că-s mereu înlăcrimați. Mâna-ntinde, mă atinge, Și oftează din rărunchi; Un copil - pare cum plânge, Și se lasă în genunchi. Își mai strânge o nojiță La opinca desfăcută; - Te-am lăsat, dragă Măriță... Mâine, fac eu o bătută!... Și-a plecat mergând agale, Pe cărarea cu cireși; Unde-o fi?... m-apucă-o jale!... L-ați mai văzut pe unchiaș? Mă întreabă-a mea gândire: Și la ani depăn
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
a căutat să fie geniu (pentru că cine vrea nu ajunge..si, pentru că el există uneori chiar din și prin născare), Marele Poet național a căutat în primul rând să fie om, învățând chiar de la fiecare om în parte, chiar de la ‘opinca lui bădica’ ce l-a dus în căruța lui o bucată de drum, spre exemplu. “Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omenește prevedea, literatura poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
noastră bogată, Noi, suntem ai nimănui! Astăzi, ca și altădată, Am ales tot niște șui. Credeam că ei, au cuvânt, Când am fost atunci, la vot. Dar, sunt mulți hoți pe pământ Și pe toți îi doare-n cot! În opinci de piele-odată, Străbunii mei pe ogor; Munceau ziulica toată Și la toate aveau spor. Bogății, ne dă natura, Unii, cu japca le ia; Astăzi, ne-nconjoară ura... Cât să mai putem răbda? Necăjiți sunt azi, prea mulți Unii la „căpșuni
SĂRACI ÎNTR-O ŢARĂ BOGATĂ! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359878_a_361207]
-
cei doi la ciurdă și îi trimiteau la baia comunală din oraș să se îmbăieze timp de câteva ore. Trebuie spus că atât Leana surda și moș Lică aveau întotdeauna cămăși albe și curate. Moș Lică umbla îmbrăcat țărănește, cu opinci, ițari și chimir, numai la serviciul său de paznic se îmbrăca în uniformă. În civilie, cum îi plăcea să spună, voia să fie țăran! Avea el și alte motive, dar nu le prea pricepea oricine și nici nu voia să
BELDIE NEPOTUL LUI MOŞ LICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359658_a_360987]
-
în spate zadie albastră, în dungi colorate și ornament floral și ciucuri. Călăuz Camelia a purtat un costum din Maramureșul istoric, format din năframă, cămașă de pânză brodată, poale de pânză brodată, zadie cu dungi roșii și negre, brâu împletit, opinci. Patrisia Moldovan și Demian Andreia au îmbrăcat și prezentat costume din localitatea Chioar, iar Balogh Luciana din Sălaj. Prezentarea costumelor specifice populației românești din zonă a fost străpunsă de apariția pitorească și originală a Patrisiei Moldovan din Chelința, care îmbărcată
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
însă tovarășului meu de drum nu i-ați dat nimic. Drumul este plin de primejdii și el sărăcuțul... - Nu-i purta de grijă Norocului! zise unul. Dar omul cu cizmele zise: - Am și pentru Norocel cel mititel o pereche de opinci fermecate. Dacă le încalță, va fi ușor-ușor ca un fulg și mai mult va zbura decât va merge, fără să obosească. Și îi dădu lui Norocel opincile, iar acesta, după ce le încălță, începu să facă pași, zburând câte zece - douăzeci
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
omul cu cizmele zise: - Am și pentru Norocel cel mititel o pereche de opinci fermecate. Dacă le încalță, va fi ușor-ușor ca un fulg și mai mult va zbura decât va merge, fără să obosească. Și îi dădu lui Norocel opincile, iar acesta, după ce le încălță, începu să facă pași, zburând câte zece - douăzeci de metri, spre mirarea și hazul celor din jur. Îl luă în mână Mărțișor și văzu că poate să-l țină și pe un deget. Râse și
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
că mă văd și acum uitându-mă cu jind pe geam la copiii care alergau prin troiene și mi se scurgeau ochii după ei. O singură dată sau de două ori, nu mai țin minte exact împrejurările, am încercat și opincile, după ce am fost înfășurat zdravăn cu obiele, mi-au legat nojițele până sub genunchi că frate-meu s-a uitat la mine și mi-a spus admirativ: ești motorizat că n-ai treabă, poți să mergi și la onu să
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
Of, țara mea dintotdeauna, Din alte timpuri, din prezent, Din ieri, din mâine, din miciuna Acestui timp doar aparent, Din pietre aur azi ți-aș face, Din stâncă apă de izvor, Câmpia-n munte aș preface, Islazu-n arii de ogor, Opincile din pod și iia, Maramă din tincturi de flori, Din fibre de cămașă via Iubire doar din trei culori Și din durere și din doruri În țipete de dor și vis Purta-voi mort și în onoruri Cămașa Mirelui ucis
MĂ DOARE ŢARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340505_a_341834]
-
îi vin sfințât!” Știam de acasă că slujba s-a terminat, căci îl auzeam pe nea Nelu cântând pe uliță Maramureș, plai cu flori. Dar în copilăria tatei, de sărbătorile mari, tunau Bătrânii jieni de la stâni și colibi, încălțați cu opinci, cu straie înverigate, cu părul rătezat la umere, cu bituști din piei de mioare. După slujbă, lumea pleca, ei rămâneau. În graiul lor aparte, ritmat (căci accentuau fiecare silabă) povesteau acolo, sub ochii sfinților, care ce-a mai pățit, cum
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
decență”, iar „guvernare” cu „chivernisire”. Stabilirea unor criterii inițiale pentru răsplătirea discriminatorie a profesorilor (performanță la olimpiade, ore suplimentare, activități extracurriculare etc.) este o procedură ineficientă în primă instanță. Toți profesorii trebuie plătiți bine de la bun început, de la vlădică la opincă. O salarizare consistentă va avea efecte multiple, toate benefice. Bine plătit, un profesor de latină, de pildă, și-ar putea permite să își cumpere ediții noi din autorii clasici pe care îi predă, publicate în celebre colecții occidentale, dicționare, baze
Apel pentru restaurarea demnității profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/338414_a_339743]
-
Na, dacă ăsta a fost norocul nostru - la toată lumea s-a dat ceva, nouă ne-a rămas nanotehnologia). Ăsta e avantajul să ai o nație unde nu duci omu' cu zăhărelu', nici măcar cu grahamu'. Că la noi, de la vlădică la opincă, toată suflarea s-a prins cum e cu interacțiunile și combinațiile: „într-un ecosistem, interacțiunile sunt la fel de importante ca și componentele, incubatoarele de afaceri cu cel mai mare succes din lume sunt cele formate în jurul unor oameni cu experiență și
americanii, cu Trump, noi, cu Big data la găleata și Y combinator pe graham () [Corola-blog/BlogPost/338597_a_339926]
-
Toată viața, de când a prins a merge cu/pe picioarele lui, moș Gheorghe a clefăit mii și mii de hectare de glod. Desigur, mai mult desculț decât încălțat. Sigur, umbla și încălțat cu opinci, că altceva era greu de găsit și, mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii și mii de hectare de omăt. Cu astea călca viscolul și pădurile. La vreme de sărbătoare și de alean, cu astea învârtea o horă și
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
și de alean, cu astea învârtea o horă și o sârbă, clocotea o ciuleandră, desena pe colb un vals, un tangou... cu astea tipărea urme/semne ale trecerii pe cărarea dintre cântecul de leagăn și prohod. Când punea talpa de opincă ori de picior gol prin știoalnele și prin zloatele și prin glodurile curate ale poghiazurilor, făcea vid. Era o fleșcăraie de nedescris. Însă moș Gheorghe, cu talpa-i mare și zdravănă, trecea fără frică și fără grijă, chiar mai și
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
nani!...să creștem mari (așa se zice, nu?), să-i ducem mamei o floare de bujor, să se bucure că leagănul nu a fost în zadar...și să nu ne mai încălțăm niciodată cu ghetele pe dos!... Eu, atunci...port opinci, tată! le port pe față și pe dos! le port cu fața la spate și invers! și țin cald, că pun paie în ele, și am obiele din postav, și mi-s dragi ca ochii din cap (așa se zice, nu?)...când
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos () [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
atare, să iau o hotărâre unică în viață, dacă vreau să-i văd și să le scurtez așteptarea. Trebuie să mă apuc de murit, adică. Nu-i de glumă. Și nici nu glumesc pe seama cestor doi Dumnezei cu pestelcă și opinci. Nu? Sigur că da!...Mă trezesc de tot! Mă uit pe dealuri și pe vale! Au dreptate părinții mei și ai unor dumneavoastră: apa se împiedică-n buruieni, apa nu mai miroase a plâns Divin!... Sigur că da!...Mă trezesc
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
cele mai halucinante Sacrificii în numele Mirării și al Poeziei, în numele Grâului și al Ciocârliei, în sensul Real al Simțirii și al Uitării la Cer. Locul cu dealuri și văi indescriptibile, minunate, îngrijite și mângâiate de cești Dumnezei cu pestelcă și opinci, să nu se împiedice apa în care a plâns Cel de Sus. Ea, adică. El, adică. Ei, adică. Dumnezeii care mă așteaptă și la care merg Acum. Dumnezeii mei fără zăbavă și cusur. Și ai unor dumneavoastră. Nu?...Sigur că
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
își lovesc muche în muche aceste unelte fundamentale până când lutul cade, până când se aude pe dealul celălalt, până când se simte ecoul amestecându-se cu fratele lui făcut de sapele altor și altor văi și dealuri și sfinți cu pestelcă și opinci...până când soarele se proțăpește în toiul amiezii, când mătușa-șefă dă poruncă de oprire, de așezare și de potolire a foamei...Prichindel și aproape nevăzut, eu stau în voia cerului și sub respirația boilor, încerc să-mi scriu pe retină
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
lor suflare dumnezeiască. Timp și vreme în care proaspeții “capitaliști” s-au pus pe “tunuri” și pe crimă organizată, mai ales că poporului alegător i se dăruise “libertatea de exprimare”, asta însemnând, cică, dorința ultimă a sfântului cu pestelcă și opinci. Aiurea! Sfinții cu pestelcă și opinci, adică părinții mei și ai unor dumneavoastră, foarte mulți, au crezut că noua orânduială va “legaliza” Respectul și-i va conferi statut de Obligatoriu în fiecare sat și oraș. Au crezut că mandatarii noului
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
în care proaspeții “capitaliști” s-au pus pe “tunuri” și pe crimă organizată, mai ales că poporului alegător i se dăruise “libertatea de exprimare”, asta însemnând, cică, dorința ultimă a sfântului cu pestelcă și opinci. Aiurea! Sfinții cu pestelcă și opinci, adică părinții mei și ai unor dumneavoastră, foarte mulți, au crezut că noua orânduială va “legaliza” Respectul și-i va conferi statut de Obligatoriu în fiecare sat și oraș. Au crezut că mandatarii noului regim vor stârpi Nesimțirea, vor cultiva
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
vă veți sprijini literele de pe cruce cu mâinile care-au netezit obrazul pământului...să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu...o să vedeți cum ați făcut din voi un “sine qua non”, cum ați vârât (în istoria adevărată) opincile și pestelca, berta și gumarii, tălpile desculțe prin rouă și prin mărăcini, cântecul și bucuria de vreme bună când plouă și când viscolește...dar și sapa, și lopata, și grebla, și sarea din palmele voastre mângâietoare de mămăligă și pâine
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
spre miazănoapte și-și cercetează umbrele. Încă nu-s drepte, nu-s perpendiculare pe nord. Încă nu se aude cum răsare popa, și cum se apropie învățătorul, și cum sosește jandarmul. Țăranii și țărancele, acești încă sfinți cu pestelcă și opinci și fluier și furcă pentru tors fuioare de cânepă, nu știu despre ce-i vorba în propozițiile pe care au să le rostească de cei trei distinși propovăduitori și apărători ai demnității locale. Nimeni nici măcar nu bănuiește ce are să vadă
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
un Virgil Carianopol, și un Mihai Eminescu, și un Nicolae Labiș, și un Ioanid Romanescu... a știut s-o facă! Da, uite, dinspre colnicul care duce spre locul supliciului (dar și al demnității) a/celor Dumnezei cu pestelcă și cu opinci și cu sapă, apare Muma Pădurii, vai de zdrențele și de sufletul ei, cu câte un băț de sprijin în fiecare mână! Abia mai suflă și abia mai merge! Și ne oprim față în față! Doamne, ce fel plânge Muma
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
Basarabiei. Totuși a trebui să le plătească, și România, în perioada aceea a guvernului lui Brătianu, 1922 - 1926, a plătit aceste datorii, cu foarte multă greutate: era multă sărăcie, armata noastră mânca mămăligă la cazarmă și soldații noștri erau în opinci, pentru că nu avea bani statul pentru bocanci. Am plătit această cotă-parte din datoriile Rusiei țariste către bănci din Occident, cotă-parte pe teritoriul Basarabiei, așteptând ca apoi să se facă întrunirea parlamentelor englez, francez și american, care să recunoască unirea Basarabiei
Despre secretele Basarabiei… cu Şerban Milcoveanu () [Corola-blog/BlogPost/340022_a_341351]
-
pământ... De asemenea blestemele erau în clipele de ceartă erau elemente de refulare: Tăiat-ar cinenutrebuie, lovite-ar moartea, mâncate-ar pământul, lovite-ar buba, lovite-ar jigodia... Marin Preda folosește în roman cuvinte autentice care denumesc îmbrăcămintea și încălțămintea: opincă, dulamă, flanelă, țoale, aba, nădragi, baruș, crepdeșin, americă, scurteică, murea etc, din domeniul bucătăriei: strachină, ștevie, pâsat, pilaf, dumicat, cuvinte care denumesc obiecte din casă și din curte: prag, podișcă, parmalâc, belciugării, târlici, cipici, cergă, boboroadă, caftane, fes, rășchitor, daravelă
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]