860 matches
-
formă de artă în aceste timpuri ale culturii minoice. Minoicii creșteau vite, oi, porci, capre și cultivau grâu, orz, măzăre și năut. Au cultivat, de asemenea, struguri, salată verde, țelină, sparanghel, morcovi, pere, gutui, smochini și măslini, precum și maci (pentru opiu). Minoicii au domesticit și albinele. Importau curmale și pisici (utilizate pentru vânătoare) din Egipt. Au preluat rodiile din Orientul Apropiat. Au dezvoltat policultura mediteraneană cultivând mai multe soiuri de plante simultan pe aceleași terenuri. Teoretic, această metodă de creștere a
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
purta războaie atunci când ea consideră necesar. Acesta a fost cel mai mare monopol din istoria omenirii. El a ținut prețul ceaiului nejustificat de mare, ceea ce a creat în timp multe probleme imperiului britanic. Pentru ceaiul luat de la chinezi, englezii ofereau opiu, pe care il plantau în coloniile din India. Ceaiul este o băutură importantă în Hong Kong deoarece cultură să gastronomica a fost influențată și de Chină și de Regatul Unit, ambele țări unde ceaiul este băut frecvent. Ceaiul din Hong Kong se
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
domnișoara Burnet cu el. Fostul grădinar a reușit însă să o smulgă din mâinile lui Henderson, si a adus-o cu o birja la hanul unde erau cazați Holmes și Watson. Guvernanță fusese incapabilă să meargă pentru că era drogata cu opiu. “Henderson” a fost identificat de inspectorul Baynes. El era Don Juan Murillo, Tigrul din Sân Pedro, un dictator sângeros din America Centrală, care fusese răsturnat de la putere cu mai mulți ani în urmă. Garcia, care era din Sân Pedro și nu
Aventura din Wisteria Lodge () [Corola-website/Science/324168_a_325497]
-
Petriceicu Hasdeu îl considera un „renegat (...): un june moale, desfrânat, nestatornic, mâncăcios, bețiv... dar cu atât și mai puternic la curtea unui sultan ca Selim II”, „un apostat; (...) un om îndobitocit prin excesul banchetelor și un dobitoc amețit prin furia opiului: (...) un monstru pentru a face un asemenea pas contra onorii și contra jurământului”. În 1574, el a condus cu succes o flotă otomană formată din 250-300 de nave de război și aproximativ 75.000 de oameni în cucerirea Tunisului. A
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
din Erlangen. Naoroji, Cama și vărul sau Mancherji Hormasji Cama au înființat prima societate de comerț indiană din Europa, cu sedii la Londra și Liverpool. Cama și Naoroji s-au retras apoi din cauza implicării firmei în comerțul cu alcool și opiu. Cama a făcut parte dintr-un grup identificabil de reformatori parși din Bombay, din care făceau parte Naoroji și Manockjee Cursetjee, care erau preocupați de reformă educațională, poziția femeilor în societate și participarea politică la conducerea Indiei. Aceste interese s-
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
o vreme pozând ca model nud (de la brâu in sus) la un institut de artă cunoscut. În septembrie 1984 a fost arestat de KGB sub acuzația de trafic de droguri, după ce i-a fost strecurată în locuință o cantitate de opiu. În decembrie 1984 a fost condamnat la trei ani de lagăr de muncă silnică, pe care i-a ispășit în Buriatia, în apropierea Lacului Baikal. Rănit fiind în cursul muncilor, cu greu a ajuns sa fie îngrijit, și apoi tratat
Yuli-Yoel Edelstein () [Corola-website/Science/328881_a_330210]
-
fost publicat decât în 1985. Junkie a fost scris la îndemnul lui Allan Ginsberg care a fost principalul element în publicarea romanului. Editura Ace Books a publicat romanul în 1953 sub pseudonimul William Lee redenumind-o Junkie: Confesiunile unui dependent de opiu (mai târziu a fost republicată ca și Junky). Începând cu 1953 Buroughs începe să aibă probleme. Din cauza certurilor cu legea nu putea trăi în preajma orașelor spre care era înclinat astfel că petrece un timp cu părinții lui în Palm Beach
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
Expediția anglo-franceză în China, a fost un conflict în care Imperiul Britanic și al Doilea Imperiu Francez au luptat împotriva Dinastiei Qing din China, între 1856 și 1860. Cauzele conflictului au fost similare celor care au declanșat Primul Război al Opiului. Denumirea de „al Doilea Război al Opiului” se referă la unul dintre obiectivele strategice britanice: legalizarea comerțului cu opiu, al recrutării de muncitori coolie, deschiderea întregii Chine pentru negustorii britanici, și exceptarea mărfurilor importate de la plata taxelor interne de tranzit
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
conflict în care Imperiul Britanic și al Doilea Imperiu Francez au luptat împotriva Dinastiei Qing din China, între 1856 și 1860. Cauzele conflictului au fost similare celor care au declanșat Primul Război al Opiului. Denumirea de „al Doilea Război al Opiului” se referă la unul dintre obiectivele strategice britanice: legalizarea comerțului cu opiu, al recrutării de muncitori coolie, deschiderea întregii Chine pentru negustorii britanici, și exceptarea mărfurilor importate de la plata taxelor interne de tranzit. Denumirea de „Războiul lui Arrow” se referă
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
împotriva Dinastiei Qing din China, între 1856 și 1860. Cauzele conflictului au fost similare celor care au declanșat Primul Război al Opiului. Denumirea de „al Doilea Război al Opiului” se referă la unul dintre obiectivele strategice britanice: legalizarea comerțului cu opiu, al recrutării de muncitori coolie, deschiderea întregii Chine pentru negustorii britanici, și exceptarea mărfurilor importate de la plata taxelor interne de tranzit. Denumirea de „Războiul lui Arrow” se referă la vasul care a declanșat conflictul. O parte din scopurile comune ale
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
privilegiile în China, Regatul Unit a cerut autorităților Qing să renegocieze tratatul de la Nanking (semnat în 1842), pe baza statutului lor de „națiunea cea mai favorizată”. Printre cererile britanice se numărau deschiderea întregii Chine pentru negustorii britanici, legalizarea comerțului cu opiu, scutirea importurilor de la taxele interne de tranzit, suprimarea pirateriei, reglementarea recrutării de muncitori coolie, permisiunea ca un ambasador britanic să fie prezent permanent la Beijing și ca versiunile în limba engleză ale tratatelor să aibă precedență față de versiunea în chineză
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
Beijing (la care Dinastia Qing s-a opus până la sfârșit, deoarece presupunea egalitate între China și puterile europene). Chinezii au fost obligați să plătească 8 milioane de taeli Regatului Unit și Franței. Regatul Unit anexa Kowloonul (de lângă Hong Kong). Comerțul cu opiu a fost legalizat și creștinii au primit drepturi depline, inclusiv cel de a deține proprietăți și de a-și predica credința. Convenția de la Peking conținea: După două săptămâni, Ignatiev a obligat guvernul Qing să semneze un „tratat suplimentar de la Peking
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
Abydos și Sais în perioada târzie. Papirusurile medicale atesta o cunoaștere empirică de anatomie, în leziuni și tratamente practice. Rănile erau tratate cu bandaj cu carnea crudă, pânză albă, plase și tampoane îmbibate cu miere pentru a preveni infecția, în timp ce opiu de cimbru și Belladona erau utilizate pentru a calma durerea. Cele mai vechi înregistrări de tratament pentru arsuri descrie pansamente îmbibate cu laptele de la mamele de bebeluși de sex masculin. Rugăciunile erau făcute zeiței Isis. Săruri de pâine mucegăită, miere
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
locul XVI în lista celor 19 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Doctorul Watson este chemat într-o noapte de Kate Whitney, o femeie prietenă cu soția sa. Soțul ei, Isa Whitney, lipsea de câteva zile și, cum era dependent de opiu, ea era sigură că el zăcea sub influența drogurilor în taverna "Bar of Gold" de pe strada Upper Swandam din periculosul cartier East End al Londrei. Foarte îngrijorată, ea cere ajutorul dr. Watson pentru a-l aduce acasă. Watson se duce
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
de droguri din tavernă. Domnul Neville St. Clair, un om de afaceri de la țară, respectabil și punctual, a dispărut. În plus, doamna St. Clair este foarte sigură că și-a văzut soțul la fereastra de la etajul doi al tavernei de opiu de pe strada Upper Swandam, o zonă rău-famată a orașului aflată în apropiere de docurile Tamisei. El a dispărut imediat de la fereastră și doamna St. Clair era sigură că acolo se petrecuse ceva oribil. În mod natural, ea a încercat să
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
docurile Tamisei. El a dispărut imediat de la fereastră și doamna St. Clair era sigură că acolo se petrecuse ceva oribil. În mod natural, ea a încercat să intre în clădire, dar drumul i-a fost blocat de proprietarul tavernei de opiu, un lascar. Ea a adus imediat niște polițiști, dar ei nu l-au găsit pe domnul St. Clair. Camera, la a cărei fereastră își văzuse soțul, era a unui cerșetor murdar și desfigurat, bine cunoscut de poliție, sub numele de
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
cititorul isteț să-și dea seama (indiciile sunt prezentate destul de clar în povestire). Un cititor modern ar putea găsi ca un fapt izbitor că uzul narcoticelor nu era ilegal în timpul în care are loc povestirea. Deși localul unde se consuma opiu era un mediu strâns legat cu criminalitatea și lumea interlopă, el funcționa în mod deschis și legal. Vânzarea opiului sau al altor droguri nu era o infracțiune în Londra anului 1889 și nimeni nu o considera astfel. Un alt aspect
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
ca un fapt izbitor că uzul narcoticelor nu era ilegal în timpul în care are loc povestirea. Deși localul unde se consuma opiu era un mediu strâns legat cu criminalitatea și lumea interlopă, el funcționa în mod deschis și legal. Vânzarea opiului sau al altor droguri nu era o infracțiune în Londra anului 1889 și nimeni nu o considera astfel. Un alt aspect este faptul că multe mistere rezolvate de Sherlock Holmes au soluții bazate pe evenimente puțin probabile în aparență. Abilitatea
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
plic în mână. Grăjdarul a ieșit afară cu câinele, dar străinul a reușit să fugă. A doua zi, calul Stea-de-Argint nu a fost găsit în grajd, iar grăjdarul Ned Hunter dormea, în mâncarea sa găsindu-se o cantitate mare de opiu. Într-o vâlcea din apropiere a fost descoperit corpul neînsuflețit al antrenorului John Straker, cu capul zdrobit. Chemat să investigheze crima, inspectorul Gregory l-a arestat pe Fitzroy Simpson, un agent de pariuri din Londra, care sosise în Dartmoor și
Stea-de-Argint () [Corola-website/Science/323659_a_324988]
-
parieze pe un alt cal și să câștige astfel o sumă mare de bani. Înainte de a-i face acea incizie calului Stea-de-Argint, el a exersat pe oile din țarcul colonelului Ross. În seara dispariției calului, antrenorul a turnat praf de opiu în mâncarea condimentată a grăjdarului, cu scopul de a-l adormi pe acesta. Câinele nu a lătrat când Straker a intrat în grajd, pentru că l-a recunoscut. Antrenorul a scos calul din grajd, culegând de pe jos fularul pe care Fitzroy
Stea-de-Argint () [Corola-website/Science/323659_a_324988]
-
a cărui coajă, de culoarea scorțișoarei, transformată in pulbere și administrată într-o cantitate echivalentă cu greutatea a două monede mici de argint și dizolvată într-o băutură, vindecă febra și accesele ei ; ea a dat rezultate miraculoase în Lima" . Opiul, un produs rășinos obținut din capsulele macului, era folosit din cele mai vechi timpuri.În antichitate Teofrast, și Nicandros fac referințe la otrăvirea cu opiu, Nicandros fiind primul care ne lasă o descriere sumară a intoxicației: "cel care bea o
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
într-o băutură, vindecă febra și accesele ei ; ea a dat rezultate miraculoase în Lima" . Opiul, un produs rășinos obținut din capsulele macului, era folosit din cele mai vechi timpuri.În antichitate Teofrast, și Nicandros fac referințe la otrăvirea cu opiu, Nicandros fiind primul care ne lasă o descriere sumară a intoxicației: "cel care bea o băutură în care intră și suc de mac, cade într-un somn profund; membrele i se răcesc, ochii devin ficși, o sudoare abundentă apare pe
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
să îi admistrezi repede bolnavului o băutură caldă, preparată din vin amestecat cu miere și să i se scuture corpul cu energie, astfel ca bolnavul să vomite". Dioscorides, în secolul I e.n., cunoștea perfect metoda de colectare și preparare a opiului, iar recomandările sale pentru prepararea siropului de mac, numit "diacodion", sînt în esentă nemodificate în farmacopeile moderne. Celebra băutură a zeilor din Olimp, cunoscută și sub denumirea de ambrozie, este mai mult ca sigur că nu a fost altceva decât
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
și care mult timp a fost considerată ca fiind un produs al imaginației prodigioase a lui Homer, există ca atare. Această "băutură dând uitare durerii și necazurilor", după cum se precizează în Odiseea, nu este decât un produs pe bază de opiu. Tot in Odiseea se precizează că această băutură intră în Grecia prin Elena, celebra soție a regelui spartan Menelaos, care la rîndul ei o primește de la egipteanca Polydamna, sotia lui Thomis, căci în Egipt în special "pămintul roditor produce un
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
Grație papirusului descoperit in 1873 de Georg Moritz Ebers și care datează din anul 1550 î.e.n., respectiv din cea de a XVIII-a dinastie găsim dovezi incontestabile despre cunoașterea de către urmașii lui Amenophis I a virtuților halucinogene și sedative ale opiului. Acest papirus care pe bună dreptate poate fi considerat cel mai vechi tratat de medicină al omenirii, menționează existența a circa 700 de remedii, între care intră cele pe baza de opiu, toate consemnate in papirusul Ebers. Vechii cretani adorau
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]