635 matches
-
carcerale excesul de zel. (E un păcat sau o necesitate?) Secvența 3: 15 min. * Pornind de la sugestiile fragmentelor folosite ca suport ideatic, li se va cere elevilor să formuleze două soluții pentru ieșirea individului din aria de influență a sistemului opresiv (compromis, delațiune, mistificare a existenței sau soluție mistică). * Evocator în acest sens este prologul Trei soluții din Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt. A patra soluție, cea mistică, a fost descoperită în urma experienței carcerale, prin înțelegerea profundă a ideii de jertfă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de porumbel, într-un vis cu ochii deschiși. Sub aceeași conjuncție simbolică s-a plasat Năpasta. De astă dată, pariul regizoral a vizat translarea în termeni filmici a unei variante scenice anterioare, de răsunător succes național și internațional. Asumată, teatralitatea opresivă situează filmul în zona unui experiment stilistic de certă anvergură, susținut de interpetarea de tip expresionist a protagoniștilor . În sfârșit, recentul Ana, se cuvine privit, fără urmă de îndoială, ca o superbă profesiune de credință. Un film poliedric, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și integral cade ca o năpastă peste creatorii români ai anilor '90, mai ales asupra celor care se exersaseră de decenii în gherila poetică împotriva cenzurii. 2. După ce artistul a spus tot ce a vrut să spună într-o istorie opresivă, poate că i se pare lipsit de mândrie să spună ce a avut de spus și într-o istorie liberă, în care oricine spune ce vrea. 3. Nu doar raportul cu puterea se schimbă, dar istoria răstoarnă, fără algoritm, ierarhiile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a individului Woyzeck (extrem de comentată în abundenta exegeză a operei lui Buchner, relevându-i-se adecvarea și similitudinile cu destinul "omului fără calități", din Europa postbelică) este proiectată cu energie într-un univers terifiant, închis, apăsat de eticheta unui sistem opresiv, dar în egală măsură devine copleșitoare aventură existențială într-un spațiu misterios,pe un "pământ gol", unde omul "îngheață" sub un cer "care arde". Cu tensiunea confesiunii, cu o izbucnire temperamentală îndeobște întâlnită în lirică, reprezentația preia un breviar de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unui film. Este un scenariu pe care l-am scris după o schiță de Alexandru Sahia Moartea înghițitorului de săbii în care, pornind de la universul autorului, încerc să vorbesc despre singurătatea artistului "presat" de glorie și moarte, despre raportul artist-putere opresivă și despre criza unei societăți ce traversează o etapă tulbure, angoasată... Vă mulțumesc și vă urez mult succes! Interviu realizat de Cornelia BARBU 1981 Ochiul din centrul inimii. E posibil un Caragiale universal? E posibil! Stimate Alexa Visarion, v-ați
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceva și cred că nu poate să moară nici măcar atunci când instrumentele și instrumentiștii sunt într-o stare de alertă. Echipa de care vorbeai înseamnă pentru mine șansa de a putea trăi în iluzie neabdicând de la realitate, dar sfidându-i violența opresivă. Șansa unei întâlniri cu prietenii este poate ultima încredere în ceea ce tăinuim în noi, și, tăinuind, trebuie odată să și împărtășim. Lumea n-are nevoie de o confesiune de moment, lumea simte și așteaptă acel ceva misterios care ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
umane de bază, Elizabeth Anderson a argumentat că dreptatea cere accesul la un nivel suficient pentru acele capabilități care le asigură indivizilor atât statutul de cetățeni egali, cât și posibilitatea de a evita sau de a ieși din relații sociale opresive. Spre deosebire de Nussbaum, Anderson nu își justifică această teză prin apel la vreo concepție despre binele uman. Conform teoriei sale a dreptății sociale, societatea trebuie să asigure tuturor accesul la un nivel suficient pentru aceste capabilități nu pentru că așa ne recomandă
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
fapt surprins exemplar de Eugen Ionescu. Suferința originară din povestirile lui Franz Kafka o regăsim în Întâmplări în irealitatea imediată. Personajul lui Blecher trăiește o existență ,,ilegală" de om. Această convingere că esența nu se poate manifesta din cauza unei forme opresive exterioare care este umanitatea încorsetantă este evidențiată de Blecher în primele pagini ale Întâmplărilor în irealitatea imediată. Personajul are convingerea că nu numai lui îi este dat să îndure umanitatea, dar și celor cărora, în mod normal, le-ar reveni
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vor mai apărea și în scrierile ulterioare ale autorului. Personajul lui Blecher crede blagian în zbor, văzând în acesta posibilitatea de a ,,stăpâni zarea", cauta asemena lui Brâncuși esența zborului, zborul ca fericire. Imaginea celor doi îndrăgostiți, metamorfozați din realitatea opresivă, exprimă clar, programatic aproape, ideea blecheriană despre modul în care poate scăpa de identitatea care i-a fost dată: prin scris, autorul de text creează realitatea dorită. Aceeași idee o întâlnim, mai recent, la Mircea Cărtărescu: ,,Cărțile sunt fluturi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
monadei sale spirituale, de unde și necontenitele sale călătorii, de vreme ce "mișcarea este un fel de a fi în armonie cu această insecuritate continuă". Dorința de a evada dintr-un spațiu închis amintind de detenție sau carantină, speranța că dincolo de acel perimetru opresiv, adesea letal, se deschide lumea cu adevărat, o lume oricum afină viselor, revelațiilor și așteptărilor, o lume în care chiar dacă personajele nu se pot manifesta autonom sau schimba datele realității, se simt învingătoare în sensul răzvrătirii față de un destin al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
blandiană cunoscând permanent schimbări importante. Ana Blandiana este și o prezență impresionantă la nivelul a ceea ce înseamnă om al cetății. Ea s-a implicat, ca puțini alții, într-un lung și periculos efort de a trece dincolo de barierele atât de opresive ale comunismului. După 1989 s-a implicat cu o imensă risipă de sine pentru a face cunoscute lumii valorile concentraționare ale romanității. Foarte interesantă și oportună este deci, în acest context, atenția interpretei acordată poeziei interzise a Anei Blandiana, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de poetică a deconstrucției. Ana Blandiana este, după cum bine se știe, și o prezență impresionantă la nivelul a ceea ce înseamnă om al cetății, ea implicându-se în acest insidios și destul de lung efort de a trece dincolo de barierele atât de opresive și, apoi, după anii '89, de a face cunoscute lumii valorile concentraționare ale românității. În acest sens, este poate exemplul cel mai impresionant de scriitor care a rămas în țară și a pus toată energia spirituală și credința ardentă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai bine. Trebuie menționat că Ana Blandiana este, în primul rând, o prezență impresionantă la nivelul a ceea ce înseamnă "om al cetății". Ea s-a implicat în acest insiduos și destul de lung efort de a trece dincolo de barierele atât de opresive și, apoi, după '89, de a face cunoscute lumii valorile concentraționare ale românității. În acest sens, este poate exemplul cel mai impresionant de scriitor care a rămas în țară și care a pus toată energia spirituală și credința ardentă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cenzură. Și, poate, dacă ar fi cenzura calității, nu cenzura ideologică, n-ar fi chiar așa de rău. Libertatea e primejdioasă dacă nu știi să te slujești de ea, chiar dacă ai talent. E.M.: Sunt comentatori care afirmă că regimurile politice opresive, autoritare sau totalitare, stimulează creativitatea literară. E.S.: Stimulează, da! așa, prin opoziție. Vreau să vă mai spun un lucru. Personal, la catedră, dacă nu ar fi fost o anumită concurență, o opoziție, eu m-aș fi bazat numai pe talentul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
descuraja orice demers, făcându-se că nu-l aude. Eficiență are la noi presa care mizează pe scandal și iar scandal, stresând și deformând ființa românului despre care se spune că trebuie să se redreseze moral după trecerea prin comunismul opresiv. Se pare că tranziția merge din rău în mai rău. Bine zicea un țăran deștept din zona Bistrița-Năsăud: Nu știm pe mâna cui suntem și încotro mergem". Și pentru că nu știm ceea ce ar trebui să știm, noi naivii facem doar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este, în primul rând, acela de a descrie această instanță, prin variate determinări metaforice (imagine, chip, portret, profil, personaj, regizor, actor etc.), prin izotopii specifice (ubicuitate, dinamism etc.) și prin procese sufletești caracteristice (etalare mediată ca răspuns în fața unei realități opresive, jocul revelării prin ascundere și mesajul dublu pe care îl generează etc.). În al doilea rând, aceste câmpuri lexico-semantice configurează o perspectivă particulară asupra lecturii și asupra actului critic înțelese ca activități de cunoaștere interumană, cu valori și norme specifice
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Voiculescu, subversiv (cf. § 0.1). Autoarea pledează, hotărât, pentru o asociere referențială mai largă, raportând ideatica și etica scriitorului la problematica, generală, a marii literaturi pe tema "narațiunilor parabolice" din deceniile următoare; reținem concluziile autoarei că Voiculescu "reflecta codificat societatea opresivă, unde trăiește în și contra ei" și că "în 1948, când asupra umanității din zona carpatină începe să se reverse valul roșu al comunismului..., Voiculescu presimte primejdia și îi dă forma ironică, înșelător neutră, din Lobocoagularea prefrontală". 2.1.3
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
consideră a fi neterminat, și conținând încă un important, dar nedezvoltat potențial de emancipare. Transformându-se într-un adevărat "avocat al modernității", filosoful german va apăra ceea ce el consideră a fi elementele "progresive" ale modernității, în timp ce îi va critica elementele opresive sau destructive. Habermas valorizează modernitatea timpurie și teoriile moderne de factură critică și emancipatoare, în timp ce critică cu putere orice teorie orientată împotriva Iluminismului, așa-zisele "false programe ale negării culturii", pe motiv că ar fi periculoase din punct de vedere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate fi trecut sub puterea interogației; amintindu-l pe Lyotard, Hassan consideră că este vremea pentru "les petites histoires", care să conducă la "delegitimarea marilor coduri ale societății". Orice formă dominantă 214 de gândire și acțiune este suspectată din cauza potențialului opresiv pe care îl poate avea și tocmai de aceea decanonizarea și deconstrucția sunt instrumente la îndemâna celor care provoacă schimbări majore în diverse domenii. Hassan atenționează asupra faptului că acest proces este reversibil, în sensul în care orice schimbare ce intervine
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vitalismului nietzschean și al unei filosofii a vieții care îi celebrează intensitatea și energiile), și își propun, prin intermediul schizoanalizei și al economiei libidinale, să descrie deteritorializările dorinței și să elibereze fluxurile sale, pe care le văd deopotrivă fixate în forme opresive prin intermediul familiei, economiei, statului etc. Pentru Deleuze și Guattari, dorința este revoluționară prin însăși esența ei, fiind o mașină productivă, ce deconstruiește dihotomiile tradiționale dintre subiectiv și obiectiv, bază și suprastructură, realitate și aparență etc. În dezvoltarea acestei teorii, cât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
propune practicarea unui alt tip de interes discursiv care să deturneze și să delegitimeze raporturile de subordonare logică și ierarhică, specifice discursului tradițional. Pentru că nu poate surprinde toate relațiile din interiorul unei scrieri, logica clasică îi apare filosofului ca fiind opresivă, astfel încât o logică a ambivalenței i se impune ca o alternativă viabilă, capabilă de a reține mai multe aspecte esențiale. Această "destabilizare" discursivă, realizată de către conceptul de seducție, acționează, după cum am văzut, printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de subordonare logică și ierarhică, specifice discursului tradițional, la un lanț al suplementelor (ca în perspectiva derridariană) care să asigure "suprimarea ce menține" semnele și termenii. Logica clasică nu surprinde toate relațiile din interiorul unei scrieri, ea îi apare filosofului opresivă și constrângătoare. Înlocuirea sa cu o logică a ambivalenței i se pare a fi o acțiune cel puțin terapeutică, dacă nu chiar extrem de productivă la nivelul limbajului. Această "destabilizare" a structurilor și cadrelor vechi de raționare este realizată de către noțiunea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
estică) au fost, la rândul lor, nemulțumiți de schimbările de după 1968. Împotrivindu-se diverselor forme excesive de modernitate, acești intelectuali oferă concepte, metode și convingeri culturale demne de urmat de către esticii ieșiți recent din practicile unor regimuri de stânga adesea opresive chiar cu propriii lideri și cu întregi categorii sociale (cum erau "culacii", comuniștii "liberali" de pe vremea lui Lenin!). Practici curente în țările din vechime. Perturbarea activităților din întreprinderi, instituții, din școli și universități au impus schimbările politico-economice și reformele. Treptat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mirisskustnici o manifestă față de picutra impresionistă. Mișcarea similară în Polonia este marcată și de situația politică a Poloniei, care între 1795 și 1919, nu mai există oficial ca stat, fiind împărțită între Prusia, Austria și Rusia. Polonezii resimt ca extrem de opresivă ocupația rusă și prusacă, datorită politicii de asimilare și deznaționalizare duse de aceastea. Regimul austriac s-a dovedit mai permisiv, astfel că la Cracovia secesionimul vienez și pictura decadento-simbolistă își găsesc mai ușor un spațiu de rezonanță. Altfel, pictorii polonezi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ultimativă a comisarului stalinist Vâșinski a guvernului pretins-democratic condus de dr. Petru Groza, la 6 martie 1945, zi neagră pentru ce va urma în România vândută rușilor bolșevici de către mai marii de la București. Deci, publicarea integrală a acestei legi extrem de opresive s-a făcut în Monitorul Oficial nr.74/30 martie 1945. Datorită ei, orice necioplit cu trei-patru clase primare ce ajunsese șef pe seama carnetului de partid comunist, putea schimba directori, ingineri, maiștri, ș.a.m.d. fără să dea socoteală nimănui
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]