1,583 matches
-
Eticheta de «tânără generație» care însoțește de douăzeci de ani grupul optzecist a făcut ca el să fie permanent minimalizat și privit cu condescendență, ca un fel de «grupă mică» a lumii literare, mentalitate de care s-au impregnat și optzeciștii înșiși, care, în majoritate, au rămas niște eterni copii, cu avantajele și dezavantajele acestei situații” - Mircea Cărtărescu). Generația este martor și, într-un fel, victimă principală a atmosferei de marasm și dezamăgire generală care a afectat societatea românească în anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
se suprapune perfect cu postmodernismul, există o parte care nu se lasă afiliată postmodernismului (ci, de pildă, tardomodernismului, poststructuralismului, neoexpresionismului etc.) și, pe de altă parte, se consideră că manifestarea deplină a postmodernismului literar românesc e identificabilă în scrierile unor optzeciști apărute către sfârșitul anilor ’80 și mai ales în anii ’90, precum și în contribuția unor promoții mai noi. Caracteristice o. în poezie sunt considerate renunțarea la gravitatea modernistă, refuzul înfiorării patetice sau a tonului înalt, de vaticinație pe teme ontice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
listă sau la panoptic, la acumulări descriptive. Totul dublat de o aplecare spre ceea ce s-a numit comedia literaturii, de autoreferențialitatea textului ori de implicarea conștiinței teoretice a autorului. Acestea ar fi „ingredientele” o. poetic canonic, însă există viguroase filoane optzeciste de nuanțe sensibil diferite: autenticiste, neoexpresioniste, minimaliste ș.a. Pentru unii, formula clasică a poeziei optzeciste este cea manifestă în volumul colectiv Aer cu diamante, orientare poetică ce - opinează Mircea Cărtărescu - „nu trebuie nici fetișizată, nici subestimată”. Există, neîndoios, mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
a numit comedia literaturii, de autoreferențialitatea textului ori de implicarea conștiinței teoretice a autorului. Acestea ar fi „ingredientele” o. poetic canonic, însă există viguroase filoane optzeciste de nuanțe sensibil diferite: autenticiste, neoexpresioniste, minimaliste ș.a. Pentru unii, formula clasică a poeziei optzeciste este cea manifestă în volumul colectiv Aer cu diamante, orientare poetică ce - opinează Mircea Cărtărescu - „nu trebuie nici fetișizată, nici subestimată”. Există, neîndoios, mai multe o. Numele de poeți cel mai des citate sunt Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
s-au raliat din mers acestei formule, radicalizând-o și ilustrând-o strălucit). Comode pentru creionarea unui tablou de ansamblu, asemenea delimitări și clasări sunt destul de imprecise, fiindcă în practică formulele se întâlnesc rareori în stare pură, iar majoritatea prozatorilor optzeciști învederează cazuri mixte, intermediare, de ilustrare a lor. Numele de prozatori optzeciști cel mai des vehiculate sunt Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Mircea Cărtărescu, Sorin Preda, Nicolae Iliescu, Cristian Teodorescu, George Cușnarencu, Ioan Lăcustă, Constantin Stan, Petru Cimpoeșu, Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
strălucit). Comode pentru creionarea unui tablou de ansamblu, asemenea delimitări și clasări sunt destul de imprecise, fiindcă în practică formulele se întâlnesc rareori în stare pură, iar majoritatea prozatorilor optzeciști învederează cazuri mixte, intermediare, de ilustrare a lor. Numele de prozatori optzeciști cel mai des vehiculate sunt Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Mircea Cărtărescu, Sorin Preda, Nicolae Iliescu, Cristian Teodorescu, George Cușnarencu, Ioan Lăcustă, Constantin Stan, Petru Cimpoeșu, Ioan Mihai Cochinescu, Hanibal Stănciulescu, Alexandru Vlad, Daniel Vighi, Ioan Groșan, Ștefan Agopian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
de regulă, mai târzii decât în poezie și în proză), mentorii și promotorii o. fiind critici din generațiile anterioare. În anii ’80 criticii debutau de regulă cu volume despre clasici ori cu eseuri de istorie sau teorie literară, în vreme ce beletristica optzecistă emergentă era descoperită, comentată, recomandată și validată de critici consacrați, precum Nicolae Manolescu, Eugen Simion ș.a. Prima exegeză panoramică nu numai a o., ci a întregii literaturi a tinerilor din deceniul al nouălea aparține totuși unui critic optzecist, Radu G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
în vreme ce beletristica optzecistă emergentă era descoperită, comentată, recomandată și validată de critici consacrați, precum Nicolae Manolescu, Eugen Simion ș.a. Prima exegeză panoramică nu numai a o., ci a întregii literaturi a tinerilor din deceniul al nouălea aparține totuși unui critic optzecist, Radu G. Țeposu, în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993). Trebuie însă subliniat faptul că poeții și prozatorii optzeciști au, în majoritatea lor, competență și vocație teoretică, fiind de regulă - chiar dacă în subsidiar - și eseiști sau critici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
nu numai a o., ci a întregii literaturi a tinerilor din deceniul al nouălea aparține totuși unui critic optzecist, Radu G. Țeposu, în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993). Trebuie însă subliniat faptul că poeții și prozatorii optzeciști au, în majoritatea lor, competență și vocație teoretică, fiind de regulă - chiar dacă în subsidiar - și eseiști sau critici literari. Textele critice, teoretice și programatice cele mai importante - și cele mai autorizate -au fost date de scriitori percepuți în primul rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
percepuți în primul rând ca poeți sau ca prozatori: Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Gheorghe Iova, Mircea Cărtărescu ș.a. Începând din anii ’90, Ion Bogdan Lefter, „retras” din activitatea poetică, încearcă să-și asume postura de critic al generației optzeciste. După 1995, și mai ales după 2000, reprezentanți ai generației literare optzeciste s-au identificat tot mai mult cu ceea ce se numește establishmentul vieții literare și culturale a țării: ei se află la conducerea unor instituții culturale, ocupă catedre universitare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Crăciun, Alexandru Mușina, Gheorghe Iova, Mircea Cărtărescu ș.a. Începând din anii ’90, Ion Bogdan Lefter, „retras” din activitatea poetică, încearcă să-și asume postura de critic al generației optzeciste. După 1995, și mai ales după 2000, reprezentanți ai generației literare optzeciste s-au identificat tot mai mult cu ceea ce se numește establishmentul vieții literare și culturale a țării: ei se află la conducerea unor instituții culturale, ocupă catedre universitare, sunt directori de publicații culturale ori de edituri, uneori acționează în calitate de analiști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
al literaturii naționale prin conectarea ei la postmodernismul decretat punct terminus al istoriei de orice fel, deci și al istoriei literaturii, ceea ce provoacă iritarea reprezentanților altor generații sau promoții literare, care, ca ripostă, tind să conteste valoarea și importanța generației optzeciste. Confrații mai vârstnici, moderniștii șaizeciști, par să nu se împace cu ieșirea optzeciștilor din starea lor de „infantilizare” și continuă să-i considere generația tânără, refuzându-le excelența valorică, în vreme ce vârful de lance militant al generațiilor cu adevărat mai tinere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
de orice fel, deci și al istoriei literaturii, ceea ce provoacă iritarea reprezentanților altor generații sau promoții literare, care, ca ripostă, tind să conteste valoarea și importanța generației optzeciste. Confrații mai vârstnici, moderniștii șaizeciști, par să nu se împace cu ieșirea optzeciștilor din starea lor de „infantilizare” și continuă să-i considere generația tânără, refuzându-le excelența valorică, în vreme ce vârful de lance militant al generațiilor cu adevărat mai tinere îi contestă ca retrograzi, ca evazioniști esteți și tehniciști, lipsiți de autenticitate, plăsmuitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Rachieru, Elitism și postmodernism, Iași, 1999, 27-167; Cărtărescu, Postmodernismul, 142-165, 364-457; Gheorghe Iova, Acțiunea textuală. Bunul simț vizionar, Pitești, 1999; Mihaela Ursa, Optzecismul și promisiunile postmodernismului, Pitești, 1999; Andrei Bodiu, Direcția optzeci în poezia română, I, Pitești, 2000; Bucur, Poeți optzeciști; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000; Nicolae Leahu, Poezia generației ’80, Chișinău, 2000; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I-III; Adrian Oțoiu, Proza generației ’80. Strategii transgresive, I-II, Pitești, 2000-2003; Alexandru Mușina, Sinapse, Brașov, 2001, 61-72, 99-128; Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
1998; A doua tradiție. Poezia naivă românească de la origini până la Anton Pann, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Mihail Chirnoagă, Basoreliefuri, pref. edit., Cluj-Napoca, 1977. Repere bibliografice: Marian Papahagi, „ Echinox” - alte opt nume, AFT, 1976, 6; Piru, Critici, 302-303; Sanda Cordoș, Literatura generației optzeciste, CC, 1996, 9-10; Radu G. Țeposu, Ariel, scribul hieratic, VTRA, 1997, 3; Ion Pop, „Scriitori români postmoderni”, VTRA, 1997, 3; Virgil Podoabă, Cartea clasică despre optzeciști, VTRA, 1997, 3; Mihaela Ursa, „Optzecism” sau postmodernism, ECH, 1997, 4-6; Horea Poenar, „Scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
Echinox” - alte opt nume, AFT, 1976, 6; Piru, Critici, 302-303; Sanda Cordoș, Literatura generației optzeciste, CC, 1996, 9-10; Radu G. Țeposu, Ariel, scribul hieratic, VTRA, 1997, 3; Ion Pop, „Scriitori români postmoderni”, VTRA, 1997, 3; Virgil Podoabă, Cartea clasică despre optzeciști, VTRA, 1997, 3; Mihaela Ursa, „Optzecism” sau postmodernism, ECH, 1997, 4-6; Horea Poenar, „Scriitori români postmoderni”, ECH, 1997, 4-6; Doru George Burlacu, Voci ale literaturii, Cluj-Napoca, 1998, 168-169; Iulian Boldea, Postmodernismul românesc, „Discobolul”, 1999, 14; Nicoleta Sălcudeanu, Fotografie de grup
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
1997, 3; Mihaela Ursa, „Optzecism” sau postmodernism, ECH, 1997, 4-6; Horea Poenar, „Scriitori români postmoderni”, ECH, 1997, 4-6; Doru George Burlacu, Voci ale literaturii, Cluj-Napoca, 1998, 168-169; Iulian Boldea, Postmodernismul românesc, „Discobolul”, 1999, 14; Nicoleta Sălcudeanu, Fotografie de grup cu optzeciști, „Discobolul”, 1999, 14; Călin Teutișan, Itinerarii critice, ST, 1999, 3-4; Al. Cistelecan, Dezertarea de pe front, VTRA, 2000, 2; Viorel Mureșan, Un „constructor” al generației ’80, VTRA, 2000, 2; Ana Cosma, Scriitori români mureșeni, Târgu Mureș, 2000, 117-118; Iulian Boldea, Literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
o ruptură de ligamente în zona coastelor. ("Cotidianul", 13.II.2006). - "sector, raion, departament" (dintr-un magazin sau local public): În vizită ca la muzeu, în zona de electronice a unui hipermarket, mi-a venit brusc în minte imaginea telefonului "optzecist" al mamei, așezat cu grijă pe o măsuță cu multe mileuri croșetate. (DV, 3-9.II.2006). PE ZONĂ "în această zonă": Rog comunitatea care există pe zonă să aibă încredere în poliția secției șapte. (TV Acasă, 9.IV.2002). 2
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
Baltag, Leonid Dimov, Marta Petreu, Simona Popescu, Magda Cârneci, Angela Marinescu, Ioan S. Pop, Valeriu Matei, Irina Nechit ș.a. Preferință pentru lirica a cedat totuși o singură dată, S. atacând și genul românului. Cartea aleasă, Compunere cu paralele inegale a optzecistului Gheorghe Crăciun, îi punea, de asemenea, numeroase dificultăți - schimbări de formulă narativa și de registru stilistic, trimiteri la contextul social-politic, referințe literare. Toate vor fi învinse prin învestire totală, prin munca epuizanta, încununată de realizări recunoscute și prin distincțiile care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289645_a_290974]
-
sau Modelul cultural european, PSS, 1996, 8; Perian, Scriitori, 144-147; Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 69-70; Pop, Pagini, 254-259; Vasile Baghiu, Andrei Zanca și pluralul liric, PSS, 1998, 3; Carmelia Leonte, Fabula mistică, CL, 1998, 11; Romulus Bucur, Poeți optzeciști (și nu numai) în anii ’90, Pitești, 2000, 228-229; Cistelecan, Top ten, 40-42; Dumitru Chioaru, „Nopțile franciscane”, ECH, 2001, 7-9; Octavian Soviany, Nevoia de metafizic, LCF, 2001, 41; Ion Pop, „Nopțile franciscane” ale lui Andrei Zanca, VTRA, 2001, 9-10; Titu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
între avangarde, modernism și postmodernism, Pelicanul și Babița fiind aglutinabile în aceeași paradigmă culturală, căreia un Alexandru Mușina 2, de exemplu, ia zis modernism, tocmai spre a evita disjungeri precare. Așa sar legitima și curiozitatea că, pe teren românesc, postmodernismul optzecist și nouăzecist s-a manifestat, în realitate, ca o neoavangardă de o factură aparte. Totuși, apariția postmodernismului este cotată de cei mai mulți doctrinari ca fiind o nouă paradigmă culturală, delimitabilă net nu numai de avangarde, dar și de modernism. "Experierea" neoavangardistă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Iată ce zice temeinicul cunoscător al chestiunii: Ceea ce s-ar mai cuveni subliniat..., este faptul că postmodernismul literar românesc nu trebuie văzut ca un fenomen de <<mimetism>> cultural; fiindcă, ceea ce este cu deosebire evident, mai cu seamă în cazul scriitorilor <<optzeciști>>, este efortul lor de a oferi nu un model cosmopolit al postmodernismului, ci unul organic, ce să se afle, adică, în concordanță cu anumite tradiții literare și linii de evoluție din literatura română"4. Într-adevăr, există note particulare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
adică, în concordanță cu anumite tradiții literare și linii de evoluție din literatura română"4. Într-adevăr, există note particulare ale postmodernismului românesc sub mai multe aspecte. Unul e că intertextualitatea parodică vizează cu precădere texte poetice din literatura națională, optzeciștii descoperindu-și ca principali precursori pe Bacovia (poeții) și pe Caragiale (prozatorii), nemaivorbind de înaintemergători mai recenți, cum ar fi grupul oniriștilor și "Școala de la Târgoviște". Cel mai "național", ca să zic așa, dintre postmoderniști devine Mircea Cărtărescu. Din acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
centrul spațial, iar trăirile sale, clipa, devin centrul temporal. O sarcină mult prea dificilă pentru omul concret"11. Cu toate acestea, cei mai mulți teoreticieni ai postmodernității rezervă, nu fără temei, noua Kehre postmodernismului. Un sintetizator ca Liviu Petrescu identifică revoluția poetică optzecistă tocmai în asimilarea acestui "nou antropocentrism": Această poezie, postmodernistă, aș îndrăzni să o caracterizez ca pe o poezie a noului antropocentrism. Trăsăturile ei esențiale mi se par a fi simplificând mult și sub beneficiul de concluzie provizorie: centrarea atenției pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Simion, ultimul luând hotărârea de a-i consacra un întreg număr din prestigioasa revistă Caiete critice (nr. 1-2 / 1986). De fapt, cu acest bogat număr, postmodernismul intră definitiv în conștiința publicului românesc. Într-un an, după eveniment, românii, îndeobște prin optzeciști, au devenit fervenți postmoderniști. Țin minte că și eu am intervenit în dezbaterea publică, în numărul 23 / 1987 al revistei Luceafărul, cu un articol cu titlu interogativ: Postmodernismul o nouă modă ? Pe atunci, îmi imaginam, într-adevăr, că va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]