439 matches
-
așa vrea mușchii mei“, ajung zeii zilei, normă fanatizată, ispită generală și model de viață. Când vezi la orice oră, în toate gazetele și pe toate ecranele aceeași dizgrațioasă pastă kitsch compusă din Truici, Columbeni, Țînțăreni, Zăvorance, maneliști sfidători prin opulență, fotbaliști decerebrați, vedete grețos siliconate din sistemul pornofițelor de tractir deghizat, gorile cefoase cu ghiuluri uriașe, limuzine cu maimuțe milionare și măturători de euro după câte-o paranghelie, plus complicitățile străvechi, adânc înrădăcinate, între pegră și poliție, între interlopi, procurori
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Africa și Asia Cel mai cunoscut și, totodată, cel mai luxos tren este indubitabil Orient Express-ul, și aceasta nu numai datorită celebrului detectiv Hercule Poirot care și-a dovedit talentul deslușind crima imaginată de Agatha Christie, ci și grație opulenței care îl caracterizează, a capetelor încoronate care l-au folosit de-a lungul timpului și, nu în ultimul rând, a traseelor de vis pe care le străbate și astăzi. Fiecare vagon și fiecare compartiment își au propriile povești, mai mult
Agenda2005-40-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284282_a_285611]
-
Napoleon al III-lea! O sală de 2100 de locuri, o scenă ce poate găzdui simultan aproape 500 de artiști, o cupolă stimulatoare de vertijuri, pictată de Marc Chagall, un candelabru de șase tone, marmură și cristale din abundență, extravaganță, opulență - iată câteva date pentru un eventual portret-robot al vechii Opere ce uneori e luată la dans de către parteneri cam stângaci, unii chiar bădărani, în stare să o calce pe bombeurile-i fine tocmai atunci când cutează o piruetă mai zveltă și
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
o parte respectuoase la apariția nobilei figuri a Herecăi, prima sa soție, căreia îi revenea conducerea casei. Atila nu era un bărbat infatuat, dar îi plăcea ca persoanele pe care le iubea să trăiască în bunăstare, ca să nu spunem în opulență. Moderat la mâncare și băutură, se îmbrăca simplu - cel mai adesea în alb - și nimeni nu-l văzuse vreodată purtând podoabe de aur. Puțini erau aleșii pe care îi onora cu prietenia sa: mai întâi de toate, bătrânul Utrigúr, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și-a organizat hunii, imitând sistemul romanilor. Timp de două luni au jefuit jumătate din Galii și au ajuns aici cu turme imense și cu sute de care pline ochi cu grâu. Firește, în acest moment, nu se bălăcesc în opulență, dar în mod sigur stau mult mai bine decât noi, de asta pot să te asigur. De altfel, trebuie să te gândești că, pentru fiecare zece războinici pe care-i vezi acolo, cel puțin doi războinici cutreieră câmpurile și satele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Comedie antică într-un act, în versuri de Mihail Eminescu PERSOANELE LAIS PSAMIS CHALKIDIAS neguțător bogat din Corint sub numele de BOMILKAR ARIOBARSANES neguțător din Cartago TIMAS Servitoare Scena se petrece în Corint Scena reprezintă un apartament antic, împodobit cu opulență. Păreții acoperiți cu țesături de purpură; pe jos mozaic, acoperit cu covoare; tripoduri aurite, vase de argint îl împodobesc. în dreapta spectatorilor stă într-un colț al apartamentului statua lui Eros; în prosceniu, în oceeași parte, un pat de repaos, în stânga
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
știi amărăciunea și mărimea crudei lipse Care-n umărul mulțimii a ei ghiară și-o înfipse Și nici munca cea cumplită și nici miile de chinuri Ce apasă mintea noastră, zdrobind inimele-n sânuri. Viața ta ai petrecut-o-n opulență Știi tu ce-i Sărăcia? Setea, foamea, frigul, tot alaiul ei? Muncă aspră sub cumplita verii arșiță de soare, Haine groase, ponosite de căldură, de ninsoare, Iar repaosul de noapte oare poate fi domol Și atunci când așternutul nu-i decât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însușiră nuanțele de culoare calde și moi din lumea mamei, emanau o noblețe discretă care ocupa pe lista priorităților ei intime cel mai înalt rang și acum tolera și ce era prezent, modern. Grădina încă golașă se transformă într-o opulență de verdeață și, deși datorită poziționării casei ea nu prea mai era un loc generos în care să te așezi, partea situată pe o latură a clădirii a fost transformată de mama, cu o dăruire care ne-a lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
satelit, autostrăzile se derulau continuu și acest fluviu de inovații care încă înainte cu un deceniu fusese resimțit ca o dispariție rapidă a ceea ce se moștenise devenise acum ceva obișnuit. Progresul era privit ca un armistițiu: anii se scurgeau egal, opulența crescu și mai mult, salariile urmau să crească și ele și vacanța trebuia să se lungească. Sărăcia aparținea trecutului, iar prezentul, cu toată revărsarea lui de belșug și culoare, lăsa o impresie atât de previzibilă, încât până și rebeliunea fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
model devenind în grădină copaci și flori adevărate. Covoarele de mătase mă acaparaseră de tot. Erau splendide. Niciodată nu mai văzusem asemenea țesături mari ce reușeau, prin varietatea lor, să transforme un spațiu larg și generos. Emanau un suflu de opulență, pentru că aceste covoare de mătase erau o avere întinsă aici, pe jos, pe care îți puneai pantofii, îți arcuiai pașii și toate zgomotele se estompau. Covoarele de mătase trezeau în mine și un fel de invidie, chiar un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la mine. Papucii ei nu scoteau nici un zgomot pe gresia din hol. Am urmat-o și am ajuns în living. întinzându-se de-a lungul casei, cu ferestre arcuite în fiecare capăt, era mobilat ca și holul cu o remarcabilă opulență represivă: mocheta albă ca laptele și groasă ca o cremă, mese de mahon netezite până la strălucire, o mulțime de canapele și fotolii din brocart, aranjate cu gust, așezate pe picioare curbate aurii. Perdele din catifea atârnau în mănunchiuri grele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
literatura, se resemnează astăzi să fie mutilat pentru a doua oară în momentul în care ajunge în zona culturală spre care a tânjit întotdeauna, din care s-a crezut întotdeauna o parte vie: în Occidentul liber care, în sărăcie sau opulență, a avut șansa istorică să trăiască normal. Să călătorești, să * Articol publicat în revista germană Zeitschrift fur Kulturaustausch în 2001. 213 faci lecturi, să ții conferințe, să fii tradus în limbile pe care le-ai învățat la școală fără să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Imperiul Otoman a cuprins Grecia și statele slave din Balcani, orientalizîndu-le profund și, se pare, pentru totdeauna. A rezultat o lume anistorică, multietnică, un spațiu al oralității și al fantasmelor, de o sărăcie pitorească și în același timp de o opulență de basm oriental, mai cu seamă însă o lume a toleranței fără sfârșit. Aceștia sânt Balcanii mei primordiali, care formează și azi substratul lumii sud-dunărene: biserica peste drum de moschee, străduțe 224 încîlcite străbătute de turci pe măgăruși, de bulgari
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fusesem atât de nobili la origine, cum se explica atunci starea de totală înapoiere a proaspătului 230 Regat al României, format prin unirea a două dintre regiunile istorice românești, Muntenia și Moldova? Vorbeam de glorie, dar vedeam umilință, vorbeam de opulență, dar ne copleșea mizeria, vorbeam de noblețe, dar corupția era generală. Soluția a fost găsită rapid: vinovată pentru decăderea României a fost "balcanizarea" ei în timpul mult hulitei epoci fanariote. La începutul secolului al XVIII-lea Poarta Otomană și-a pierdut
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
așezate douăzeci de sculpturi de Rodin din bronz masiv. Se uită În jurul ei, la somptuoasa clădire crem, la restaurantul luxos În aer liber, la faimoasa Cantor Garden cu colecția ei impresionantă de capodopere de mari dimensiuni, șocată să vadă atâta opulență Într-o universitate. Când era mică, În București, faptul că se putea studia gratuit la universitate era simbolul egalității șanselor și al statutului special, pe care Îl puteai obține doar prin merit. Studenții nu aveau parte de nici un lux, clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Grădina Lou Lim Loc, împrejmuită și amenajată ingenios cu un heleșteu mare lângă o construcție colonială; minunatele și faimoasele cazinouri (care vor fi prezentate în alt episod), MGM Grand Macao, Wynn, Venețian, Lisboa, Galaxy Cotai Megaresort și altele cu frumusețea, opulența și mirajul îmbogățirii, care atrag clienți din toate colțurile lumii. Lista poate continua mult și bine, pentru că fiecare locușor din Macau are o istorie, mai mult sau mai puțin zbuciumată. Pentru asta, îți Trebuie mai mult timp, câteva luni, nu
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
avari vestiți. Aflați că aceștia au fost niște mielușei nevinovați pe lângă ce făcură ai noștri postrevoluționari. Și știți ceva ? Ceva ce voi nu puteți Înțelege, dar există totuși. Acest fenomen a existat din totdeauna : noi, cei mulți, nu vă invidiem opulența. Nu-i așa că nu vă vine să credeți ? Dar este adevărat. Ceea ce vrem noi este să ne lăsați În pace, ca să putem trăi și noi omenește. Vedeți, noi n-am năvălit niciodată peste alții ca să le furăm averile, alții, Însă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ca acțiune și ca revelație în acțiune. Este forma „scenică“ prin care spiritul însuși sculptează înăuntrul vieții sensul de „plăsmuire“ al acesteia, sculptura „născătoare de viață“ a actelor vieții. Este sensul predestinat al acțiunii. Oamenii bogați, cei care-și arată opulența și o poartă ca pe un stindard, alcătuiesc o clasă de indivizi de care nu mă simt deloc atras și de care mă feresc - în cazul în care, să zicem, ar trebui să frecventez acest tip de viață. De altfel
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și din recunoștință, dar și ca să ne arate că el a rămas tare pe situație; întrucât blănari buni cunoscuți în breaslă erau puțini; iar nevestele nomenclaturii comuniste erau avide să-și arate rangul recent obținut - blana fiind elementul clar al opulenței și semnul, pentru ele și pentru soții lor care le scoteau la întâlnirile prietenești neoficiale -, să arate că știu cum se poartă și ce se poartă când te-ai cocoțat sus. Bref, blănurile lor trebuiau croite după toate performanțele meșteșugului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe excentrica doamnă; dar, coborând, ea nici nu se uită peste umăr, ca și cum i-ar fi fost absolut indiferent dacă o urmează cineva sau nu. Continua să râdă și să vorbească tare, era îmbrăcată cu un neobișnuit bun-gust și cu opulență, dar puțin mai luxos decât s-ar fi cuvenit. Trecu pe lângă fanfară spre latura opusă a terasei, unde lângă șosea aștepta o caleașcă. Prințul n-o mai văzuse de trei luni și ceva. În decursul acestor zile de când sosise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
umbră de malițiozitate îi flutură pe buze. Uite cum bunăstarea și creșterea populației s au răsfrânt și asupra naturii. Ce goană nebună după proprietăți în suburbii, transformate la iuțeală în terenuri luxuoase, unde fiecare încearcă din răsputeri să-și etaleze opulența. Se indispune. Și Narcissus al lui și-a ieșit din minți din cauza bucății de pământ pe care o au dincolo de Esquilin. Vecinătatea cu grădinile lui Maecenas i-a picurat otravă în suflet. Nu mai vrea să cultive zarzavaturi, cum au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a oligarhilor peruani, este el însuși nepot de președinte și de vicerege al țării, iar stropul de stângism care colorează povestea nu face decât să adauge complexitate întregului. Nu știu da-că la acest nivel cititorul e mai fascinat de opulența jucătorului de golf, de micul dejun al frumoasei Susan sau de poveștile sălbaticei Nilda, dar cu siguranță perspectiva copilului Julius care traversează aceste lumi e una cu totul acaparantă. » Alfredo Bryce Echenique, O lume pentru Julius, traducere de Andrei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Adrian Mutu l-a primit de la o firmă de automobile. Sunt curios să aflu câți spectatori au urmărit cele două momente. Dar alăturarea Mungiu - Mutu este injustă pentru ambele personaje: unul trăiește în spațiul decenței, celălalt își hrănește imaginea din opulență. Unul e un tip care a devenit „campion mondial“ în cinematografie, celălalt a fost definit drept un „controversat“ și „talentat“ în fotbal. Mungiu emană imaginea tipului discret, educat, foarte hotărât în meseria sa. Mutu împarte frățește geniul irosirii și geniul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
la masa ce Domnul, în milostenia lui, o dă boierilor, căci am multe a vă spune înainte de a purcede în greaua domniilor-voastre misie. Episodul 82 LA OSPĂȚ Ospățul începu la ora 5. Pe vremea aceea mesele domnești nu aveau încă opulența pe care o vor atinge chefurile fanariote, prelungite mult după dispariția fanariotismului ca sistem socio-politic de tristă amintire. Se consuma deci cu măsură, la început un fel de borș grecesc acrișor, fiert împreună cu oase de vițel, apoi urmau fripturi simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
organizator al excursiilor În țară și Basarabia antrenând sute și sute de vizitatori pelerini și excursioniști. Numele Îl aflăm pe numeroase Diplome de Onoare, plăci comemorative, monumente, la intrarea În biserici, pe frontispiciul școlilor și edificiilor culturale. Rămâi uimit de opulența materialelor tipărite - articole de ziar, reviste, cărți de dimensiuni monumentale, poezii. Multe versuri sunt puse pe note și circulă ca folclor. A avut o impresionantă corespondență cu personalități politice, scriitori, poeți, oameni de știință, Învățători de țară și profesori universitari
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]