785 matches
-
teren. Pentru prima dată când am cunoscut, ca cititor, biblioteca comunală din Oncești, situată într-o spațioasă sală a Căminului cultural special amenajată rolului pe care îl îndeplinește, am fost impresionat de atmosfera plăcută din sala de lectură. Volumele frumos orânduite în rafturi înalte cât pereții, vitrina în care sunt expuse cărțile pentru concursul „Iubiți cartea”, felul atent în care sunt serviți și îndrumați cititorii, sunt lucruri care țin loc de invitație pentru cel ce vine pentru prima oară cu scopul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
înșine; umbra noastră ne urmărește ca o Eumenidă, binefăcătoare sau răufăcătoare, după cum o împăcăm sau o nemulțumim. Și, fiindcă nu avem cum scăpa de noi, mai bine să ne căutăm singuri, pentru a ne putea bucura când ne găsim. Să orânduim în grădina sufletului nostru un loc adăpostit și umbros, în care nimeni n-a pătruns, o iarbă verde pe care nimeni n-a bătătorit-o și niște pomi din al căror rod nimeni n-a gustat...". E. Lovinescu, Amfora, 1906
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pântecele lumii. Revin la pragul care trebuie trecut de către profan în spațiul sacru, așa pare a avea și norul partea sa de delimitare, frontieră care în sine poate lua parte la transcendența centrului. Azi, romburi, cuburi 452, s-au retras orânduindu-se în sfere. Cel mai senin din Labirintul Cerului e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu iubindu-ne în cele Șapte Serpentine prin care ai urcat din tihna scoicilor, tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare. Azi, norii romboizi, galbene cuburi s-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sfere. Cel mai senin din Labirintul Cerului e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu iubindu-ne în cele Șapte Serpentine prin care ai urcat din tihna scoicilor, tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare. Azi, norii romboizi, galbene cuburi s-au retras orânduindu-se în sfere. Primește-ți puterea, adâncă blândețe și coboară gândul adânc. Se-nvârtesc odată cu noi cele douăsprezece pietre, cele douăsprezece suflete arzând, hrănind cu măreția lor neantul. La capătul fântânii, de aici, de jos azi, norii romboizi, galbene cuburi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-ți puterea, adâncă blândețe și coboară gândul adânc. Se-nvârtesc odată cu noi cele douăsprezece pietre, cele douăsprezece suflete arzând, hrănind cu măreția lor neantul. La capătul fântânii, de aici, de jos azi, norii romboizi, galbene cuburi 453 s-au retras orânduindu-se în sfere. Ascultă-le cântecul cu ce poți tu să-l asculți îngânând universul...454 Rombul mai este și un instrument sacru. Dinamic, el reprezintă credință universală, expresia animată de spirală și prin zgomotul pe care îl emite evocă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Harap-Alb și încercările acestuia! Însă candidații erau permanent îndrumați, ajutați de un spirit prietenos și sănătos 490, toate cele șapte probe fiind acțiuni pur simbolice. Probe asemănătoare aveau și candidații la misterele egiptene. În final era sarcofagul în jurul căruia sunt orânduite diferite semne ale morții și dispariției tuturor fenomenelor. Înainte de inițiere candidatul era pus să se așeze în acesta pentru ca să mediteze asupra datelor semnificative ale vieții de profan. La încheierea ritualului i se amintea că după părăsirea corpului sufletul său va
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
totuși Dumnezeu. Amintirea acestuia e în creierul nostru. Parte a Cuvântului Logos e poesia, e muzica sferelor, e ordonarea haosului în șapte note și șapte culori ale curcubeului, e înțelepciunea ce ne leagă de cosmos, de Marele Arhitect ce a orânduit universul în vidul stelar al neuronilor din creierul nostru. Memoria acestei Geneze este înscrisă în fiecare moleculă a fiecărei celule a ființelor de pretutindeni. Contrar memoriei noastre obiective, pe care ar trebui mai curând s-o desemnăm prin amintire, memoria
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
totuși Dumnezeu. Amin-tirea acestuia e în creierul nostru. Parte a Cuvântului Logos e poesia, e muzica sferelor, e ordonarea haosului în șapte note și șapte culori ale curcubeului, e înțelepciunea ce ne leagă de cosmos, de Marele Arhitect ce a orânduit universul în vidul stelar al neuronilor din creier. Memoria acestei Geneze este înscrisă în fiecare moleculă a fiecărei celule a ființelor de pretutindeni. Contrar memoriei noastre obiective, pe care ar trebui mai curând s-o desemnăm prin amintire, memoria subconștientului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acestă stare nu înseamnă înfrângere. În ciuda oricărei voințe, oricărei inteligențe și poate tocmai datorită acestora, poetul creează cu o luciditate ieșită din comun, cu eroziunea nesfârșită a vieții, în dauna sufletului și a trupului. "Azi, romburi, cuburi, s-au retras/ orânduindu-se în sfere./ Cel mai senin din Labirintul Cerului/ e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare.// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sfere./ Cel mai senin din Labirintul Cerului/ e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare.// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Primește-ți puterea, adâncă blândețe/ și coboară gândul adânc.// Se-nvârtesc odată cu noi/ cele douăsprezece pietre, cele/ douăsprezece suflete arzând,/hrănind cu măreția lor neantul.// La capătul fântânii, de aici, de jos/ azi, norii romboizi, galbene cuburi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Primește-ți puterea, adâncă blândețe/ și coboară gândul adânc.// Se-nvârtesc odată cu noi/ cele douăsprezece pietre, cele/ douăsprezece suflete arzând,/hrănind cu măreția lor neantul.// La capătul fântânii, de aici, de jos/ azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Ascultă-le cântecul cu ce poți tu/ să-l asculți îngânând universul...// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ În fața ta alai neantic te-nsoțesc,/ pe margine de rază împăratul/ te-ntâmpină, adorato
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
neantul.// La capătul fântânii, de aici, de jos/ azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Ascultă-le cântecul cu ce poți tu/ să-l asculți îngânând universul...// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ În fața ta alai neantic te-nsoțesc,/ pe margine de rază împăratul/ te-ntâmpină, adorato. Dragostea/ principiu unic rămâne-n univers./ În zi de mare sărbătoare/ când pleacă Tuopibui și Spica/ în zenit anunță regalele descinderi/ e clipa înălțării
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
În zi de mare sărbătoare/ când pleacă Tuopibui și Spica/ în zenit anunță regalele descinderi/ e clipa înălțării.// [...] Așa, fii binecuvântată, tu,/ ce-ai urcat pe cele Șapte Serpentine/ spre Podul Curcubeu./ Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere"930. Max Jacob, un mim fantast creează un infim acord în oceanul dezacordat pentru a plonja spectaculos în spațiul interior al creierului uzat de căutătorii de incubații subliminale, avizi, la rândul lor, de viziuni obsesive, deliruri hipnagogice
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
partea de energie dindivinitate și ne cuprinde laolaltă cu cei care au fost și cei care vor veni pe acest pământ și pe toate celelalte lumi necunoscute nouă, cei ce credem că trăim acum. Azi, romburi, cuburi, s-au retras/ orânduindu-se în sfere./ Cel mai senin din Labirintul Cerului/ e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare 974. Sub cer ne naștem noi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
am spovedit în confesional. Și știu că după cercetarea cugetului meu dobândesc conștiența săvârșirii vreunui păcat, adică sacrilegiul de a fi încălcat poruncile și nu sunt demn să primesc harul nevăzut pentru sfințirea sufletului. Sacramentele sau tainele sunt semne văzute, orânduite de Isus Cristos. Botezul, mirul, euharistia, pocăința, maslul, preoția și căsătoria sunt toate taine și aparțin tuturor creștinilor. Asemenea taine au toți oamenii de pe pământ, indiferent de religia lor și fac parte din exoterismul universal, cum spuneam noi în Dogmă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumini ștrengare, uneori ironice, alteori fantastice care mai scot personajul din sărăcia cumplită. Se plânge uneori cochet de stângăcia și nevrednicia personalului de serviciu, când acesta era redus la ea însăși. Înșiră cu pricepere feluri de mâncare pe care le orânduiește cu pricepere pe o masă imaginară, sau pe care le procură cu greu. - Ideea perfectă de mamă. Cât privește declarațiile de dragoste, acestea pot înmuia inima oricui, sunt coborâte parcă direct din forma platonică a Mamei, cu un maximum de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
chibzuit”. Organizarea implică așadar, înainte de toate, o acțiune, dar nu orice acțiune, ci una metodică, ordonată, pregătită temeinic, chibzuită. Nu este deloc întâmplător faptul că organizarea este redată prin verbe cum ar fi: a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui, a structura. Apoi, ea presupune repartizare, coordonare, orientare, deci implicarea conștientă și cu maximă responsabilitate a celor care o realizează. În fine, organizarea nu se desfășoară în gol, ci în vederea îndeplinirii obiectivelor previzionate. Organizarea pune la un loc, interrelaționează și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
puse de Dumnezeu în om. Această nesocotirea a legilor morale aduce cu sine dezordine în ființa făptuitorului, destramă sănătatea lui morală și pricinuiește tulburări în mediul înconjurător în care trăiește. Din cauza păcatului, viața omului urmează un alt drum decât cel orânduit de Creatorul, omul terfelindu-și propria sa demnitate și denigrându-și augusta sa valoare. Ori, ființa umană a fost chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
o văd, mă- nbolnăvesc, Iar când vin alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă...” Această poezie nu este numai una lirică ci, ca și alte poezii ale lui Coșbuc transcede spre filozofie, spre dorința omului de a-și orândui singur viața, nu numai în ceea ce privește dragostea pentru femeia iubită, ca în versurile: „Ori este om de sila cui Să-mi placă tot ce-i place lui Așa om nici vlădica nu-i Si nici chiar împăratul!” Cât de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
mă întorc la noaptea mea. — Am să-i cer zahărul, a uitat... M-am ridicat, m-am dus spre barul care se afla la celălalt capăt al terasei. A trebuit să aștept ca barmanul să iasă dintr-un bufet, unde orânduia cu zgomot sticlele goale. Stâlpul decorativ care se înălța de la tejghea până la tavan era acoperit cu bucățele de oglinzi. Unul din cioburile astea decupa masa pe care tocmai o părăsisem și pe cea din spatele ei, ocupată de un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
căsătorească. Atât regina mamă, cât și primul ministru au încercat să-l convingă pe Ludovic de absurditatea ideii, mai ales că Maria Mancini nu era de origine nobilă. Acest lucru reiese chiar din scrisoarea lui Mazarin adresată regelui:,,Dumnezeu a orânduit ca regii să vegheze asupra bunăstării supușilor lor și nu să-i sacrifice în favoarea Victor Tixier, Memoires 1617 -1701, textul original s-a pierdut, însă fragmente din lucrare se păstrează la Biblioteca Națională Franceză, în catalogul nr. 250007, passim 54
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
ori slujitor, orice fel de breaslă ar fi, să aibă a sluji într-un an mănăstirii, ori cu clacă, ori cu carul cu boi. De va sluji la ceva ori cu sapa ori cu ce fel de lucru va fi orânduit egumenul, toate acele 12 zile să-i socotească și dijma locului încă să-și dea tot omul pe obiceiu și vornicii prin sate încă și egumenii să-și puie pe care ar socoti” <footnote Ibidem. footnote>. Stăpânii de moșii nu
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
fața adâncului să se întărească?/ Poți să înnozi tu legăturile Găinușei, sau să dezlegi frânghiile Orionului? Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, și tu cârmuiești Ursul mare cu puii lui? Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ? / îți înalți tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape? / Poți tu să arunci fulgerele, ca să plece? îți zic ele: «Iată-ne»? / Cine a pus înțelepciunea în negura norilor, sau cine a dat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tratat despre guvernare raportul dintre obligația politică și obligația morală nu se lasă simplificat în acest fel. Locke arată că libertatea nu este libertatea fiecăruia de a face ceea ce dorește, ci este "posibilitatea de a dispune și de a-și orândui, după voie, persoana, acțiunile, posesiunile și întreaga sa proprietate, în limitele permise de acea lege căreia îi e subordonat"102. În starea naturală legea naturii obligă pe toți oamenii și numai în limitele impuse de ea pot fi oamenii liberi
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
limba latină apar în acest volum numai atunci când termenii sunt definiți. 20 Vezi: temperō (I) vt. și vi. 1. a potrivi cum se cuvine, a amesteca în proporții juste, a combina, a prepara ... ; 2. a conduce (potrivind bine lucrurile), a orândui: ~ civitates a conduce statele, ~ rempublicam a orândui viața publică; 3. a modera, a tempera, a potoli ... ~ iras a potoli mânia; 4. a fi moderat, a fi reținut: difficile est ~ in potestatibus e greu să fii moderat în slujbele de conducere
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]