483 matches
-
de asemenea, pentru înființarea Societății Scriitorilor Români din Ardeal, fiind ales vicepreședinte în 1937. În urma Dictatului de la Viena se mută în capitală, unde rămâne și după 1945. A încercat până în ultima clipă să convingă autoritățile comuniste să reînființeze prestigioasa revistă orădeană. Titlul primei plachete a lui S., Șoapta clipelor trăite, ar vădi intenția autorului de a depăși desuetele atitudini și forme romantice. Surdinizarea revărsărilor lirice e însă parțială: persistă pe alocuri declarația emfatică, amintind de primii noștri romantici, sentimentalismul lacrimogen, pesimismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
consacrată începuturilor speciei la noi, prozatorul nu dispune însă de resurse adecvate. Romanță fără note cuprinde o poveste de iubire, atrăgătoare prin personajele implicate, pline de viață, de o mare spontaneitate, dar și un tablou în tușe acide al vieții orădene de la sfârșitul celui de-al treilea deceniu din secolul trecut, poate prea șarjat, precum și un episod de epică senzațională, legat de reînscăunarea lui Carol al II-lea, în fond prilej al unui elogiu peste poate al noului rege. Stângăcie în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
il. de Adriana Bunușiu, - Craiova: Aius, 1998 [22] BÎSCÂ. GHEORGHE. Un „abac" lingvistic, Tribînv. 9, nr. 429. 14 apr. 1998. 5. [23] BLAGA, ANA, Gramatică: sinteză. Clasele I-VIII. Harghita, Stadiform, 1998, 95 p. [24] BLAGA, Octavian, Cărți ale universitarilor orădeni. [Maria Vulișici Alexandrescu, Sintaxa limbii române, 1995]. în: Crișana, 6, nr. 3, 1998, p. 9. [25] BOATCĂ, MARIA; BOATCĂ, SILVESTRU; CRIHANĂ, MARCEL, Gramatica limbii române explicată și cu exerciții pentru gimnaziu, liceu, bacalaureat și admiterea în facultate. București, Editura Editconstruct
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
decembrie 1940, apoi la Timișoara din aprilie 1941 până în iunie 1945, editata de Societatea de Lectură „Vasile Alecsandri” a Liceului „Emanuil Gojdu”. Responsabilitățile redacționale îi revin profesorului Augustin Cosma. Articolul-program (Un cuvant lămuritor) e semnat de Teodor Nes, directorul liceului orădean. Colaborează cu versuri Nicolae Țirioi, C. Miu-Lerca, Viorica Oțelea, Nicolae Brădeanu, Eugen L. Groza, Petre Paulescu, Vladimir Drimba, iar cu proza Ovidiu Drimba (Liga Zumbay, A cincea Universitate), Gh. Bulgar (Sub teroarea necunoscutului..., Despărțiri..., În lupta pentru lumină), Traian Birăescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290074_a_291403]
-
5/1938 un articol-avertisment intitulat Criză morală la tineretul de azi. După mai bine de două decenii, revista reapare în două serii, din iunie 1967 până în decembrie 1980, apoi din 1990, ca publicație a noilor generații de elevi din liceul orădean. În 1977 se marchează aniversarea periodicului, printre semnatari aflându-se Ovidiu Drimba și Gh. Bulgar. A. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290074_a_291403]
-
, Titus (17.IX.1934, Marginea, j. Bihor - 7.I.2000, Mediaș), poet. După ce a absolvit Școala medie tehnică de comerț din Oradea, a funcționat ca revizor contabil la Mediaș, unde s-a stabilit. A lucrat ca redactor la ziarul orădean „Crișana”, la „Vocea Mediașului” și la „Transilvania”. A înființat, la Mediaș, cenaclurile „Octavian Goga” (1960) și „Aron Cotruș”. A debutat cu un grupaj de poezii în „Familia” (1967), apoi, în volum, cu Memoria toamnei (1973). Pe o latură a poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
Unele versuri sunt semnate cu pseudonimele Damon și Romeo. Nuvele inspirate din istoria poporului român sau din viața satului ardelean au publicat Elia Trăilă și V. Ranta-Buticescu. Un istoric al Societății de leptură și un articol relativ la organizarea aceleiași societăți orădene îi aparțin lui N. Oncu. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286982_a_288311]
-
Ch.), care consacră articole unor chestiuni generale, cum ar fi întrebuințarea citatului în studiile literare, W. Rudow, care redactează notele bibliografice, rubricile „La vatră”, „Cronica săptămânii” și „Poșta redacției”, Lucian Bolcaș, autorul unor portrete satirice inspirate din viața mediilor românești orădene, scrise cu umor, cu spirit de observație și mărturisind înclinarea spre fantazare. Cu încercări literare se înscriu Septimiu Sever Secula, Lucreția Suciu-Rudow, Ioan Bota, Maria Cunțan, I. Scurtu și mai puțin cunoscuții Petru Corna, V. Moldovan, Gavril Bodnariu, I. Stanca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287054_a_288383]
-
literatură care apare la Oradea, semestrial, din martie 1993, fiind editată de Societatea Oamenilor de Știință și a Scriitorilor din Bihor. Colectivul redacțional este alcătuit din Ioan Derșidan, Ioan Țepelea, Ion Simuț. Reluând tradiția începută în perioada interbelică de revista orădeană omonimă (1922-1923), noua A. dorește să contribuie la stabilirea unui autentic dialog intercultural româno-maghiar și, mai mult, la extinderea acestui dialog la întreg spațiul central-european. Așa cum arată Ion Simuț în articolul Aurora - Încotro? (3/1994), publicația își propune „o cunoaștere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285498_a_286827]
-
pentru cromatica vie și acuratețea stilului său. Culorile sunt calde, bine echilibrate pe pânză. În naivitatea reprezentării lor, personajele vorbesc aproape de la sine despre nevoia de comunicare.” Pentru mine această expoziție a fost intrarea mea ca artist în viața culturală orădeană și a județului Bihor. Totuși se pare că nu a fost suficient, după cum spuneam mai sus, arta naivă nu este prea cunoscută în acest județ, sau poate preferințele publicului larg, datorită formării unui anume tip de viață culturală, se îndreaptă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
larg, datorită formării unui anume tip de viață culturală, se îndreaptă spre altceva. Oricum, eu mi-am pus în cap să perseverez, și chiar dacă alții ar fi fost poate descurajați la un moment dat, eu m-am gândit că publicul orădean trebuie să cunoască mai multe despre arta naivă. Așa că mi-am propus să mai fac și alte expoziții personale în Oradea. Teatrul Arcadia, Oradea 2003 - 2004 Teatrul Arcadia este dedicat tinerilor și are ca director pe D-l Marius Aron
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Celini) - implicate, în dosarele poliției, în afacerile cu combustibil din gară Jimbolia. 5. IMPLICAREA MAFIEI INTERNAȚIONALE Contrabandă de stat de la Jimbolia a avut și o dimensiune mafiota internațională. Doi falși cavaleri de Malta, Angelo Lonardoni și Cainmi Serafino, împreună cu priorul orădean Ionel Bară (membru al "Ordinului Arnaldo Petrucci") - în realitate, membri ai fostei organizații Propagandă Due (P.2), de sub conducerea faimosului Licio Gelli au fost implicați, la rindul lor, în traficul cu petrol și produse petroliere rusești de la Jimbolia către Iugoslavia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
locuiește până în 1940 în Oradea. Fiind încă elev și apoi student, va continua să colaboreze, cu versuri, proză și articole, la periodicele teleormănene „Cuvântul”, „Victoria”, „Drum nou”, dar și la o publicație precum „Satu Mare”. Ulterior este redactor la revista bilingvă orădeană „Aurora”, în care dă traduceri din Petőfi (concomitent oferea teatrului local o versiune maghiară a piesei Akim de Victor Eftimiu) și la cotidianul „Sentinela de Vest”, apoi la „Cele trei Crișuri pentru popor” și la „Familia”. Versuri mai publică în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
oamenilor”, În fond, și el, o replică terestră a timpul divin. Acest lucru ne aduce aminte și de afirmația lui Eliade XE "Eliade" , potrivit căreia trecerea de la timpul profan la timpul sacru se face prin rit, sau de observația profesorului orădean Barbu XE "Barbu" Ștefănescu, cum că timpul sărbătorii este ...menit să micșoreze distanța dintre sacru și profan, să permită comunicarea Între două lumi aflate În planuri diferite. Dubla natură a sărbătorii - timp dedicat zeului, dar, totodată, și timp consacrat odihnei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
teatrului a apelat la unii actori din Budapesta. Așa au apărut, în curând, pe scena teatrului "Szigligeti" din Oradea figuri bine cunoscute de pe ecranele cinematografelor: Kiss Manyi, Jávor Pál, Lázár Mária și mai tinerii Dayka Margit și Tolnay Klári. Teatrul orădean imita (într-o oarecare măsură) repertoriul teatral clujean cu montările Bizanț (Bizánc), Madame Ásvay, nebuna (Bolond Ásvayné), dar lăsa destul loc și operetelor și comediilor, precum și montărilor cu piese originale, care se alimentau din atmosfera epocii. Așa a ajuns pe
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
a fost câștigarea titlului de campion pe țară de către clubul de fotbal AC Oradea, în sezonul 1943-1944. Începând cu 1941, numărul locurilor în liga I de fotbal s-a mărit la 16 membri, printre care și adversarul etern al echipei orădene, AC Cluj. Clubul verde-alb din Oradea l-a angajat în 1930 pe brașoveanul de 18 ani, Bodola Gyula, care a jucat aici timp de șapte stagiuni, apoi a ajuns la București, în echipa Venus. În clipa în care, după Dictatul
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Cluj, 1944). Legat de teatru, pe lângă capitolele referitoare la Istoria Teatrului Maghiar, trebuie să-i mulțumesc tatălui meu pentru interesul stârnit, pentru care îi rămân recunoscător - mă refer aici la lucrarea lui Indig Otto (Un secol și jumătate de actorie orădeană, 1798-1944, București, 1991); tot el mi-a venit în ajutor cu numeroase referiri literare. Cartea aceasta devenise aproape la fel de importantă pentru el, ca și pentru mine. Pentru studiul literar al epocii rămâne indispensabilă cartea doamnei Vallasek Julia (Lume transfigurată, Debrețin
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
judecător la Bistrița. Debutând cu versuri în 1864, la „Aurora română” din Pesta, devine, din 1866, când îi este premiată o nuvelă, unul dintre colaboratorii statornici ai revistei „Familia”, unde publică, până în 1903, versuri, povestiri, nuvele. Mai scrie în almanahul orădean „Fenice”, în revistele „Amicul familiei”, „Minerva”, „Lumea literară”, „Rândunica” ș.a. La Gherla îi apar volumele Poezii (1881) și Novele (1902). Dacă în versuri - de dragoste, mergând spre istorie ori avându-și sorgintea în poezia populară - R.-B. îi imită greoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289134_a_290463]
-
În urma culegerii de date din aceste lucrări citate mai sus (și nu numai) putem să afirmăm că cele mai vechi date despre practicarea acestui joc sportiv pe teritoriul patriei noastre sunt cele transmise de Gheorghe Nicolăiță și Ion Sîrbuț („Sportul orădean îndeplinirile și speranțele noastre”), care ne transmit că: „ ... prin 1888 un grup de tineri bătea mingea pe terenurile virane din împrejurimile Aradului.”. Tot din același izvor documentar putem afla că tot în orașul de pe Mureș, pe la 1890, își face apariția
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
se face un istoric al activității „lepturiștilor” (N. Oncu), iar printre colaboratori se află Vasile Iuțiu, Vasile Ranta-Buticescu, Elie Trăilă, Moise Popiliu (Miron Pompiliu), Ioan Scipione Bădescu. Aceste almanahuri au stârnit criticile lui Titu Maiorescu. Cu toate acestea, realizările asociației orădene au stimulat și alte inițiative. Merită subliniat faptul că s-au dat la lumină și o serie de publicații manuscrise, precum „Deșteaptă-te, române” - foaie redactată de Iosif Vulcan între 1857 și 1859, când a fost membru al societății -, „Muza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289754_a_291083]
-
liberale et mystici complectes. Popularul predicator al mănăstirii franciscane din Oradea, cunoscător al literaturii teologice a timpului, erudit în filosofie, științele naturii, astrologie, este un reper convingător pentru cei ce doresc să cunoască nivelul vieții intelectuale, precum și starea de spirit orădeană care a generat curentul opoziționist franciscan. Un indiciu al Contrareformei. Din exemplarul de la Batthyăneum deducem că a fost citit aici, ca și în cercurile catolice ale Europei Centrale, și suntem încredințați că a circulat - cum ne spun însemnările manuscrise - dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Josephus Aloysium Kereszturi, profesor la Oradea, ale cărui puncte de vedere novatoare se recunosc în cartea sa, Compendiaria descriptio fundationis ac vicissitudinum episcopatus et capituli M. Varadiensis, Magno-Varadini (Oradea Mare), 1806. Este o istorie, documentar-interpretativă, a episcopatului și a capitlului orădean de la începuturile acestuia și până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Trecutul Oradei este înfățișat în conexiune cu acela al localităților Transilvaniei, Banatului, Ungariei și Serbiei. Cartea se bazează pe cronicile medievale, pe izvoarele edite de primă mărime (Pray, Istvănfi, Kovachich
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un liceu, instituții de învățământ care vor aduce servicii de preț în ordinea emancipării. Mișcarea Supplex-ului culege roadele, inteligența înaintează. S. Micu și Gh. Șincai vor găsi în orice împrejurare a activității lor literar-istorice înțelegere din partea episcopilor și a canonicilor orădeni. Este o prietenie, o comuniune de suflete și minți dornice să depășească trecutul, acele neplăcute contingențe ale istoriei. Spiritul istorist câștigă și el teren, astfel încât intelectualii români speră ca prin aportul lor să fie utili și în acest sector. Speranța
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
să depășească trecutul, acele neplăcute contingențe ale istoriei. Spiritul istorist câștigă și el teren, astfel încât intelectualii români speră ca prin aportul lor să fie utili și în acest sector. Speranța tipăririi volumelor lor a fost deseori întreținută de mediul aulic orădean. Circulația cărților și manuscriselor românești din epocă apare ca ceva firesc în viața bibliotecii și arhivei instituției culturale din Oradea. Moștenirea iluministă cuprinde 287 de volume, dintre care 33 de opere în 44 de volume, precum și 11 fascicole și scrisori
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
École Roumaine en France” indicele bibliografic al poeziei din „Revista nouă”. Întors în țară, funcționează ca profesor de liceu la Cernăuți (1941-1944), Brașov (1944), Lugoj (1944-1946) și Oradea (1946-1964; director în ultimii patru ani), ulterior ca lector la Institutul Pedagogic orădean. A condus cercurile literare de la Liceul „Emanuil Gojdu” (printre elevi s-au aflat, de-a lungul timpului, Mircea Zaciu, Gheorghe Grigurcu ș.a.) și Liceul Pedagogic, precum și cenaclul studențesc din Oradea. Pensionat în 1973, locuiește succesiv la București, Cluj și Sibiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]