643 matches
-
om, oricît de bogat ar fi. În caz că ar ajunge sărac, știind o meserie, Émile va putea să-și cîștige astfel existența, asigurîndu-i-se prin aceasta independența. La vîrsta de 20 de ani, Émile începe să învețe limbi străine (greacă, latină, italiană), oratoria, lectura operelor marilor clasici, i se face educație estetică (merge la spectacole). Rousseau a criticat starea artificială în care se afla cultura la vremea respectivă, nu cultura însăși. El vedea artificialitatea culturii în faptul că nu se acorda sentimentului, instinctului
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
op. cit., p. 83 8585 J. A. Comenius, Didactica magna, op. cit., p. 27 86 Platon, op. cit., p. 341 87 J.-J. Rousseau, Emil sau despre educație, op. cit., p. 85 88 Fr. Rabelais, op. cit., p. 89 89 M. F. Quintilianus, De Institutione Oratoria, apud Proverbe și cugetări latine, Editura Albatros, f. l., 1976 90 Fr. Fénelon, De ľéducation des filles, op. cit., p. 37, apud C. Cucoș, Istoria pedagogiei Idei și doctrine pedagogice fundamentale, op. cit., p. 138 91 J. Locke, op. cit., p. 33 92
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
a analiza "în mod politicos" experiența fenomenalistă. Un asemenea exemplu poate fi găsit în Hall's Encyclopaedia. Dacă nu există o discuție despre literatură, în volum se va face o analiză detaliată a termenului "retorică", considerat o subcategorie a termenului "oratorie" în Treatise on Oratory; Or, The Art of Speaking well upon any Subject, in order to persuade (3: no. 121 [Y'r]). Bineînțeles că învățăturile oratoriei fac parte din tradiția neoclasicistă, având în vedere multiplele referiri la Cicero și Quintilian
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se va face o analiză detaliată a termenului "retorică", considerat o subcategorie a termenului "oratorie" în Treatise on Oratory; Or, The Art of Speaking well upon any Subject, in order to persuade (3: no. 121 [Y'r]). Bineînțeles că învățăturile oratoriei fac parte din tradiția neoclasicistă, având în vedere multiplele referiri la Cicero și Quintilian, dar și la Seneca, Hermogenes, Longinus și Aristotel. Într-adevăr, discuția despre oratorie se potrivește cu stilul clar (care a fost cerut de nimeni altul decât
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Subject, in order to persuade (3: no. 121 [Y'r]). Bineînțeles că învățăturile oratoriei fac parte din tradiția neoclasicistă, având în vedere multiplele referiri la Cicero și Quintilian, dar și la Seneca, Hermogenes, Longinus și Aristotel. Într-adevăr, discuția despre oratorie se potrivește cu stilul clar (care a fost cerut de nimeni altul decât Preotul Sprat la întemeierea Societății Regale, în secolul precedent), la fel ca și stilul "inferior" neoclasicist 89. Astfel, oratorii au încercat să impună schimbări în modelele neoclasiciste
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cripto-teologică. Într-adevăr, Corson a devenit un spiritist care credea că poate comunica cu spiritele scriitorilor morți (90 nota editorului). Pe atunci, conceptul de "literatură transcedentală" își avea originile, în mare parte, în secolul al XIX-lea, în retorica și oratoria neoclasicistă cu forme universale, deși o asemenea literatură se manifesta împotriva retoricii neoclasiciste. Jurnalismul nu s-a ridicat niciodată împotriva universalității transcedentale. În 1915, când a fost publicată cartea lui Pattee, A History of American Literature, politici literare exclusiviste puteau
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pătrunde foarte greu în lume. Sigur, Editura Salabert a cumpărat drepturile, dar ea nu este o editură cu o penetrație deosebită în lume. Nu numai el, ci și Paul Constantinescu a avut lucrările cumpărate la Universal Edition din Viena, așa cum oratoriile sunt cumpărate tot la Viena. Sigur, pentru noi avem unele facilități, chiar dacă sunt tipărite la Viena... În ceea ce-l privește pe Enescu lucrurile sunt însă mult mai drastice. A rămas doar ceea ce s-a tipărit prin țară sau ce s-
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
proprie obiectului de artă al cărui simbol este supus interpretării. Reacția privitorului față de opera de artă survine în urma utilizărilor corecte ale mijloacelor expresiei înțelese ca tropi ce sunt constituenți pentru imaginea artistică. Totodată, tropul poate fi înțeles, după Quintilian (Institutio Oratoria §5: 35), ca schimbare a înțelesului de la un cuvânt la altul pentru îmbogățirea semanticii. În altă ordine de idei, prin trop (tropos) se poate înțelege o expresie figurativă, adică schimbarea semanticii cuvântului de la înțelesul direct la înțelesul figurativ, proces înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
die Sophistik und Sokrates, Kröner, Stuttgart, 1940, p. 148. b) Despre Prodikos din Keos sursele sunt aceleași; se pot adăuga Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963; Polirom, Iași, 1998; Quintilian, Ars oratoria (trad. rom.: Arta oratoriei, Minerva, București, 1974); informații malițioase și ironii la Aristofan (Cavalerii, Viespile, Pacea) și, bineînțeles, la Platon (Protagoras, Gorgias ș.a.). Exegeze: W. Nestle, „Die Horen des Prodikos”, Hermes, 71/1936, p. 162, Vom Mythos zum Logos..., ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Kröner, Stuttgart, 1940, p. 148. b) Despre Prodikos din Keos sursele sunt aceleași; se pot adăuga Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963; Polirom, Iași, 1998; Quintilian, Ars oratoria (trad. rom.: Arta oratoriei, Minerva, București, 1974); informații malițioase și ironii la Aristofan (Cavalerii, Viespile, Pacea) și, bineînțeles, la Platon (Protagoras, Gorgias ș.a.). Exegeze: W. Nestle, „Die Horen des Prodikos”, Hermes, 71/1936, p. 162, Vom Mythos zum Logos..., ed. cit., „Spuren der Sophistik
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
probabil nici o altă școală de drept nu a mai reușit în epocile anterioare să realizeze. 6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educațietc "6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educație" După cum se vede, acest învățământ împlinea năzuințele pedagogice expuse de Quintilian în Institutio oratoria și, dintr-un anumit punct de vedere, chiar le depășea. Dar se oprea aici. Numai școlile cu adevărat superioare, precum cea de la Atena, continuau studiul prin aprofundarea culturii filosofice și științifice. Doar acestea păstrau tradițiile acelui fabulos curriculum enkyklios paideia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
p. 112 (De orthografia). 6. Despre această „vastă cultură generală” a adus dovezi convingătoare Marrou, în Istoria educației..., ed. cit., vol. II, pp. 62-82. El insistă asupra erudiției literare (mai puțin științifice) care se realiza în școala grammaticus. Quintilian (Ars Oratoria, I, 13) observa și el excesul de informație și minuția acestuia în ceea ce privește detaliile fiecărui studiu. Dar „romanii rămân, ca și grecii, fideli idealului tradițional care edifică marea cultură pe baza acelui e)gkuklio" paideia sau, cum se spunea adesea în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
infractorilor minori, n.n.). (...) S’a multiplicat în 1.000 de exemplare (subl.ns.) Apelul Comisiei Electorale Centrale a Tineretului, care apoi a fost difuzat în oraș și județ”. Deci, iată ce „cadouri” primeau oamenii vlăguiți de foamete: „apeluri” scrise și oratorii imbecile! În sprijinul afirmației noastre ne sare în ajutor (după 63 de ani!) tot tovarășul Petru Bighiu: „...s’a trimis material propagandistic în județ ca: lozinci, fluturași, etc.”. Deoarece până la alegerile parlamentare mai era puțin timp, nu se putea trece
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
n.n.)”. Dar, în bunul obicei al epocii, găsește și „justificarea”: „...din cauză că în acea zi F.N.T.D.R.-ul avea un meeting în sala teatrului (fostul cinematograf „IC Frimu, apoi „Vasluiul”, n.n.)”. Din fericire, Bighiu ne-a informat peste timp cine au fost „oratorii”: „...la meeting au luat cuvântul prietenul Gheorghe Chipcea care a deschis meetingul. Prietenul Gheorghe Vierescu, secretar al B.P.D.-ului din localitate, care a adus un călduros salut din partea celor care ne susțin și ne ajută apoi a luat cuvântul prietenul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
tipologică, și proza care dezvoltă o narațiune lirică. Înzestrat pentru cea dintâi categorie, nuvelistul creionează cu ironie o serie de portrete: oameni de mahala, mici funcționari, avocați „fără pricine”. O lume pestriță, care își trăiește eșecul cu amărăciune. Din transcrierea oratoriei emfatice, incoerente, a veleitarilor politici, sunt scoase câteva efecte comice notabile. Nuvele ca Popa Timofte Bondoroagă și Chira mențin un bun echilibru între tabloul de gen și intriga foiletonistică. D. a scris însă multe alte nuvele năpădite de sentimentalism, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
diversitate deconcertantă", "străvechea relatare a unor întâmplări cu relief neobișnuit, uneori a unei experiențe-șoc"32. Termenul ce reunește, în viziunea teoreticianului român, toate aceste texte, este "literatura de frontieră". Aici sunt incluse atât textele caracterizate de lipsa de intenție literară (oratoria, aforistica, reportajul, memoriile, jurnalul, corespondența), cât și cele în care literatura se îmbină cu documentul. În ultimele decenii, în critica de specialitate s-a impus termenul de literatură concentraționară pentru a desemna totalitatea scrierilor consacrate experienței de detenție în lagăre
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
47 Matei, XXVIII, 19. 48 Luca, XX, 19; 1 Cor. XI, 24, 25. 49 Facerea III, 5. 50 Matei, XVIII, 20. 51 Ioan, XVII, 22. 52 Romani, VIII, 26, 27. 53 Romani, VII, 12; 1 Timotei, I, 8. 54 Instituția Oratoriilor și a Congregațiilor Mariane a fost lucrarea unor sfinți care au observat că pietatea poporului creștin avea nevoie de o anume hrană, nefiindu-i de ajuns serviciul public al Bisericii. Oamenii severi, cei pentru care primează teoria și care nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
al omului « Credința vine din predicare - spune Sfântul Ap. Paul - și predicarea se face prin Cuvântul lui Cristos» (Rom 10,17). Predicarea este, prin urmare, principalul instrument al credinței. Dar Cuvântul lui Dumnezeu, nu cel al omului. La drept vorbind, oratoria noastră sacră s-a eliberat destul de mult de forma artificială și literară a unui trecut nu prea îndepărtat, ba chiar și-a asumat un conținut mult mai sacru față de stilul conferențiar și profan care era la modă până mai ieri
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
abandonați”. În ajunul morții sale, adresându-le Cooperatorilor Salezieni ultima scrisoare, le spunea: „Și, vă recomand, mai ales grija tinerilor săraci și abandonați, care au fost totdeauna partea cea mai scumpă a inimii mele pe pământ“. Și pentru ei, școli, oratorii, îndeletnicirea în orice artă și meserie, pentru a-i reda societății, capabili să-și câștige pâinea singuri. Dacă lumea catolică ar fi îndeplinit întru tocmai programul luminos al lui Don Bosco, pătura săracă și muncitoare nu ar fi cedat cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vrăjită de el. Fără pregătire muzicală teoretică alta decât cea sumară din școală (tata se mulțumise cu Istoria muzicii a lui Combarieu, din care conspectase pentru uzul meu, încă mai demult, pe bilețele de blocnotes liniat, comentarii explicative de simfonii, oratorii, concerte de vioară și pian, sonate etc. și cu obligația - nu totdeauna bucuros acceptată de mine - de a asculta concomitent execuția radiofonică) și, mai ales, fără ureche muzicală (ah! anii de chin, cu vioara sub gât și cu portativul de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
În același timp, o mulțime adunată în fața primăriei orașului însoțea cu deznădăjduite urlete de aprobare discursurile celor din balcon, care chemau la luptă. Frământându-mă în această mulțime și urlând și eu în rând cu ceilalți, am zărit sus, printre oratorii care înconjurau pe profesorul Emil Hațieganu, național-țărănistul bine cunoscut („fost și viitor ministru“ - ca să folosesc și eu vorba memorabilă a altui politician român, din vremea ocupației germane, în Primul Război Mondial), la dreapta și la stânga lui, pe Grigore Popa și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și sufletul să intre în ritmul unduios al emoției plăcute și al bucuriei de a asculta minunăția sunetului. Se spune că muzica ar fi cea mai de preț creație a umanității. Operei, care combină muzica, poezia și teatrul, se alătură oratoriile și misele, simfoniile, sonatele, concertele, rapsodiile, uverturile, preludiile, serenadele, baladele, încât ascultând versiunile celebrei Ave Maria, de pildă, scrise de Bach, Schubert sau Gounod, îl transportă pe om în atmosfera misterului sacru. De la culturile antice, care aveau propriul lor gen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
regulă persuasiunea în sensul unui efect practic imediat, este în ultimă instanță o „finalitate fără scop”, adică una de cunoaștere, de contemplare, de aprehendare a adevărului. Adică frumusețea (care „va salva lumea”). Acest lucru e cel mai evident în cazul oratoriei, căci interesul ei practic expiră cel mai repede, dar cel estetic rămâne în memoria veacurilor și chiar a mileniilor. Dintr-o fatalitate asupra căreia nu am puterea să dispun, genul în care scriu se numește eseu, termen care mi-a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
morala reduce anecdoticul la aproape nimic. Mă aflu adică în situația melomanului nevoit să judece o operă muzicală numai după libret. Luată ad litteram, fără vibrațiile execuției, Scriptura ne parvine despuiată de frisoanele în clar-obscur pe care o sută de oratorii și recviemuri având ca subiect patimile lui Isus, o mie de Fra Angelico, Rembrandt, Caravaggio sau Rouault le-au introdus printre rânduri și care acompaniază cu ritmuri de farandolă episodul regilor magi, al urcării la Templu ori al pescuitului miraculos
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
creștini și musulmani, și apoi Occidentului. Mulțumită lor, și prin dominicanul genovez Jacobus de Voragine cu Legenda aurea (1250-1280), cultul Celor șapte tineri (sau adormiți) din Efes se sărbătorește în fiecare an pe lângă Plouaret, în Côtes-d'Armor, dar și în oratoriile din Damasc și Teheran, dat fiind că acest mister creștin este evocat și în sura Peșterii din Coran, recitată în timpul rugăciunii de vineri. Fugind de persecuția împăratului idolatru roman Decius, șapte tineri din Efes își găsesc adăpost, împreună cu câinele lor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]