394 matches
-
devină un violonist celebru. La vârsta de 13 ani cânta alături de tatăl său în diferite ocazii (nunți, botezuri, serbări etc.) și la restaurantul din cartierul Colentina. A continuat să studieze vioara în particular, aprofundându-și studiile de armonie, contrapunct și orchestrație. În 1950, la un an după înființarea Orchestrei de muzică populară Radio, intră colaborator prin concurs, iar în 1951 este angajat permanent, devenind în scurt timp concert-maestru. Fructuase au fost colaborările sale cu primii dirijori au Orchestrei Radio, Ion Luca
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
clasa lui Jorma Panula la Academia de muzică J. Sibelius din Helsinki. Se specializează în dirijat cu Sergiu Celibidache în Germania (la Trier, în 1977) și cu Fernand Quatrochi (la Nisa, în 1976). Tot în această perioadă, Profesorul său de orchestrație, compozitorul Einar Englund, de la Academia de Muzică din Helsinki îl ghidează în compoziție. Ca și dirijor a avut apariții în Finlanda, România, Rep. Moldova, Macedonia și Estonia. Compozițiile lui Teodor Nicolau au fost interpretate în Finlanda, Estonia, Germania, România, Rusia
Teodor Nicolau () [Corola-website/Science/325845_a_327174]
-
îi are ca profesori pe: Constantin Georgescu - armonie, contrapunct și fugă; Constantin Constantinescu - teorie și solfegiu; Antonin Ciolan și Emanuel Elenescu - dirijat: cor și orchestră; Achim Stoia - folclor; George Pascu - istoria muzicii, estetică și forme muzicale; Robert Steckelman - instrumentație și orchestrație; Jenny Itzicovici - pian și Elena Urma - canto. Imediat, urmează în 1950 Școala militară de muzică-dirijor de fanfară, iar între anii 1954-1957 face studii de perfecționare în domeniul compoziției cu: Zeno Vancea - polifonie modală și Constantin Bugeanu - forme muzicale, instrumentație și
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
Jenny Itzicovici - pian și Elena Urma - canto. Imediat, urmează în 1950 Școala militară de muzică-dirijor de fanfară, iar între anii 1954-1957 face studii de perfecționare în domeniul compoziției cu: Zeno Vancea - polifonie modală și Constantin Bugeanu - forme muzicale, instrumentație și orchestrație și Dimitrie Cuclin - compoziție și estetică muzicală. În 1973-1974 frecventează ultimul an la Universitatea de Muzică București, studiind cu profesorul Iosif Csire și își susține examenul de diplomă cu teza: Folclorul muzical românesc în creația cultă (corală) și în spectacolul
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
Vegas" (1997) și apoi într-o reclamă DirecTV din 2008 cu imagini din "O vacanță de tot râsul", recreând faimoasa scenă din piscină. Fiecare continuare conține câte o aluzie la Walley World, într-un anumit mod. Coloana sonoră conține o orchestrație compusă de Ralph Burns plus cântece populare interpretate de Lindsey Buckingham și de alții.
O vacanță de tot râsul () [Corola-website/Science/326394_a_327723]
-
lucrat și înainte. De asemenea, ea a lucrat și cu artiști precum E Street Band, saxofonistul Clarence Clemons, Queen și chitaristul Brian May. Muzică de pe "" provine din stilurile Synthpop și Dance-pop din materialul ei anterior în timp ce încorporează diferite forme de orchestrație din lansările ei anterioare, precum Techno și Rock electronic. Albumul oferă o gamă largă de genuri, cum ar fi opera, Heavy metal, disco, house și Rock and roll în timp ce din punct de vedere liric subiectele gravitează în jurul sexualității, religiei, libertății
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
colaborările importante cu Mircea Vintilă este albumul - "Toți într-o barcă" - la care a lucrat împreună cu doi dintre cei mai apropiați colaboratori, Gelu Ionescu și Mugurel Vrăbete. Pe langă părțile de chitară, Eugen Caminschi a avut un aport substanțial la orchestrațiile celor 10 piese de pe album și a contribuit cu două compoziții - "Poveste fără sfârșit" și "Tulburător" pe versuri semnate Alexandru Andrieș. În 2005 a urmat o nouă colaborare cu același autor pe albumul "Opere și operete". Ca membru titular al
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București, Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Dirijat și Pedagogie, mai întâi la secția Compoziție (1960-1963) cu Ioan D. Chirescu, Victor Iușceanu (Teorie și solfegiu), Ion Dumitrescu (Armonie), Nicolae Buicliu (Contrapunct), Tudor Ciortea (Forme muzicale), (Orchestrație), Ion Ghiga și Vinicius Grefiens (Citire de partituri), George Breazul și Zeno Vancea (Istoria muzicii), Tiberiu Alexandru (Folclor), Alexandru Pașcanu (Teoria instrumentelor), Anatol Vieru (Compoziție). A efectuat stagii de documentare la Conservatorul din București (februarie 1967), Polonia (septembrie 1968) și
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
Iași, Teatrul Luceafărul • pianist acompaniator la Palatul Copiilor și Casa de Cultură a M.A.I. • corepetitor la clasele de canto și lied (1963-1964) • preparator disciplina Contrapunct (1964-1965) • preparator disciplina Contrapunct și Forme Muzicale (1965-1966) • preparator disciplinele Contrapunct, Forme Muzicale și Orchestrație (1966-1967) • asistent universitar la disciplinele Contrapunct și Fugă, Forme și analize muzicale (1967-1973), Compoziție (1971-1973), • lector universitar (1973-1979) • conferențiar universitar disciplinele Compoziție, Principii de armonie, Aranjamente corale (1979-1991) la Conservatorul George Enescu, Iași • profesor universitar disciplinele Compoziție, Armonie, Aranjamente corale
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
sa s-a mutat la Dresda. Acolo și-a continuat studiile muzicale. S-a mutat la Berlin în 1869 pentru a studia pianul cu Eduard Franck, compoziție cu Friedrich Kiel, apoi, schimbând școala, a studiat pianul cu Richard Wüerst și orchestrație cu Heinrich Dorn. Mai târziu a acceptat propunerea de a preda la academia de muzică. De asemenea el era și un bun violonist, cântând chiar și în orchestră la vioară. În 1873 și-a făcut prima apariție apreciată ca pianist
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
dirijorul Albert Coates de la Teatrul Mariinsky l-a încurajat să compună opera și i-a garantat o producție la acel teatru. Prokofiev a compus opera sub forma unei partituri de pian între noiembrie 1915 și aprilie 1916 și a finalizat orchestrația în ianuarie 1917. Vsevolod Meyerhold a fost angajat ca regizor de scenă. Totuși, datorită Revoluției din Februarie, producția operei nu a mai avut loc. Prima interpretare a operei a avut loc abia în 1929 după ce a fost intens revizuită în
Jucătorul (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329896_a_331225]
-
romantic, urmărind tehnică lui Richard Strauss, si a ilustrului compozitor Chopin. Începând cu 1914, s-a predat influenței impresionismului, devenind unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai modernismului. Szymanowski a dobândit un stil muzical propriu, foarte liric, sprijinit pe o orchestrație bogată și inovatoare. Timpul petrecut în Zakopane i-a influențat creația muzicală, introducând în muzică să motive folclorice poloneze, inclusiv din zonele Podhale și Kurpie.
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
interpretat la pian. În ziua următoare, Damrosch la contactat pe Gershwin pentru a comanda un concert clasic pentru pian pentru Orchestra Simfonică din New York care să fie orchestrat de compozitor. Ulterior Gershwin va primi lecții avansate de compoziție, armonie și orchestrație de la persoane renumite precum Henry Cowell, Wallingford Riegger și Arnold Schoenberg. Totuși, în 1924, el nu avea asemenea cunoștințe tehnice. Sub presiunea de a finaliza concertul în 1925, Gershwin a cumpărat cărți de teorie, formă de concert și orchestrație pentru
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
și orchestrație de la persoane renumite precum Henry Cowell, Wallingford Riegger și Arnold Schoenberg. Totuși, în 1924, el nu avea asemenea cunoștințe tehnice. Sub presiunea de a finaliza concertul în 1925, Gershwin a cumpărat cărți de teorie, formă de concert și orchestrație pentru a se autoeduca în tehnicile necesare. Deoarece se afla sub obligații contractuale pentru trei muzicaluri pe Broadway, Gershwin nu a fost capabil să schițeze concertul mai devreme de mai 1925. A început să lucreze la concert, întitulat inițial "New York
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
student al secției dirijat orchestră la clasa prof. Cristian Brâncuși, absolvind în 2006 cu lucrarea de licență “Gustav Mahler, Simfonia I, TITANUL", studii urmate de masterat la clasa conf. univ. dr. Petru Andriesei, obținând diploma cu disertația Anton von Webern, orchestrația lucrării <Fuga ricercata din Ofranda Muzicala> de Johann Sebastian Bach". În timpul studiilor, s-a perfecționat colaborând privat cu dirijorii Horia Andreescu și Cristian Mandeal, Alexander Myrat, Seiji Ozawa. Din 2008 devine doctorand al compozitorului și prof. univ. dr. Liviu Dănceanu
Cristian Lupeș () [Corola-website/Science/327182_a_328511]
-
lui Flâmânzilă și Setilă. Muzica a fost compusă de Dumitru Capoianu. Versurile cântecului de pahar sunt scrise de Jak Fulga, iar muzica de compozitorul Henri Mălineanu. Versurile cântecelor stihiilor sunt scrise de Mihai Maximilian, iar muzica de compozitorul Nicolae Kirculescu. Orchestrația este realizată de Orchestra Simfonică a Cinematografiei dirijată de Paul Popescu. Coregrafia este realizată de maestrul de balet Nicolae Sever, dansurile fiind executate de balerinii Ion Alexe și Andreea Constantinescu. La realizarea filmului a fost folosit Victor Dona pe post
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
Titus Tarnavski (1941-1943). Între 1947 și 1956 a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică și Arte Dramatice din București (ulterior denumită Conservatorul Ciprian Porumbescu) unde a studiat pian cu Florica Musicescu, compoziție cu Leon Klepper, armonie cu Paul Constantinescu și orchestrație cu Theodor Rogalski. a fost lector (1954-1963) și ulterior conferențiar (1963-1996) la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Radu Paladi a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, de la înființarea acestei instituții în anul 1949. A
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
care a continuat pentru restul vieții sale. Rolul lui Douglas era acela de asistent muzical și secretar; printre sarcinile sale se număra realizarea unor copii lizibile a partiturilor lui Vaughan Williams. În acest proces, Douglas a remarcat numeroase probleme de orchestrație care trebuiau rezolvate, descrifra scrisul lui Vaughan Williams adesea ilizibil și făcea numeroase sugestii de îmbunătățire, majoritatea fiind acceptate. Douglas a fost descris ca fiind "cel mai important martor în viață al tehnicii de muzician al lui Vaughan Williams". Înainte de
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
dich leben! für dich sterben" ("Pentru tine să trăiesc! Pentru tine să mor!"). Instrumentația simfoniei nu poate fi definită cu precizie din cauza stadiului incomplet al schiței orchestrale. Totuși în partitura simplă sunt câteva indicații cu privire la instrumentație iar o parte din orchestrație poate fi presupusă după cele trei părți ale schiței orchestrale, dintre care forțele posibile includ: patru flauturi, piculină, patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong, tobă mică, harpă și coarde: vioara I și II, viole, violoncele și contrabasuri. Orchestrația păstrată nu specifică un corn englez sau clarinet bas, tobă mare, talgere sau trianglu, deși Mahler folosea adesea aceste instrumente în simfoniile sale precedente. După moartea lui Mahler nu a avut loc nicio încercare imediată de a termina simfonia sau
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București, secțiile Dirijat coral și Pedagogie muzicală, beneficiind de îndrumarea unor însemnați mentori: D. D. Botez - dirijat coral, I. D. Chirescu - Teorie și solfegii, I. Dumitrescu - Armonie, N. Buicliu - Contrapunct, Z. Vancea - Istoria muzicii, Ț. Rogalski - Orchestrație. În perioada 1953-1965, maestrul Aurel Grigoraș a fost dirijorul corului Teatrului de opereta din București, iar din 1965 până în 2000, a condus Corul Radiodifuziunii Române. În anul 1975, maestrul a condus Corul Operei din Ankara (Turcia). O imagine fidelă asupra
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
1922, Constanța — 24 martie 1979, București a fost un compozitor român. A urmat Facultatea de Arhitectură din București (1940-1949) după absolvirea căreia, în 1949, studiază muzica la București cu Sofia Teodoreanu (teoria muzicii), Mihail Jora (armonie, compoziție) și Constantin Bugeanu (orchestrație). Între 1955 și 1960 urmează și absolvește cursurile Conservatorului din București, unde îi are ca profesori pe Victor Giuleanu (teoria muzicii), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Myriam Marbé (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Adriana Sachelarie și Radu Negreanu (istoria muzicii), Emilia Comișel
Ștefan Mangoianu () [Corola-website/Science/334917_a_336246]
-
pianul, între altele, cu Nicolae Dinicu, de asemenea teoria muzicii, ocupându-se cu compoziția de la o vârstă timpurie. A studiat la Conservatorul evreiesc de artă din București, apoi la Academia de muzică din București, între altele teoria muzicii, compoziția, si orchestrația, avându-i că profesori, între alții pe Leon Klepper și pe Mihail Andricu Lucrările de la începutul carierei sale muzicale erau influențate de muzică unor compozitori că Stravinski, Prokofiev și Hindemith. „Marș și coral” pentru orchestră din anul 1944 i-a
Sergiu Natra () [Corola-website/Science/335416_a_336745]
-
sângele are un motiv muzical al lui. Punctul culminant din punct de vedere muzical este situat la deschiderea ușii a cincea, unde melodia brusc modulează în Do major, luminând atmosfera. Până aici exista o ridicare treptată, de aici urmează declinul. Orchestrația lucrării conține pe lângă cvartetul de coarde, patru flaute (două piccolo), două oboaie, corn englez, trei clarinete, patru fagoturi (printre care două contrafagoturi), patru corni, patru trompete, patru tromboane, tubă, timpan, tobă mare, tam-tam, cinele, xilofon, trianglu, două harfe, celestă și
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
în lagăre de muncă forțată din Austria, la Melk și Ebensee, care țineau de lagărul de concentrare Mauthausen. Amândoi au supraviețuit, fiind eliberați la Ebensee de către armata americană. După eliberare, Roth și-a reluat și a absolvit studiul de compoziție, orchestrație și dirijat la Academia de muzică „Ferenc Liszt” din Budapesta. Întors în România, László Roth s-a stabilit la Timișoara, fiind angajat în 1947 corepetitor la Opera de Stat din Timișoara, de curând înființată, iar în 1948 și-a făcut
László Roth () [Corola-website/Science/331430_a_332759]