792 matches
-
înjositoare. Efectul, în acest caz, a fost că toată camera a izbucnit în râs, iar Țurcanu a răcnit, după spusele martorilor, doar ca să nu râdă. Aproape toți cei care trebuiau să își facă „demascarea” erau obligați de agresori să inventeze orgii sexuale, deseori incestuoase. O victimă exasperată de torturi a început să strige: Aduceți-o pe mama, f... în c... de curvă, să o jupoi eu cu mâna mea. Aduceți-l pe imbecilul de tata, pe curva de soru-mea pe care
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
memorabilă, de o clasică limpezime: viața e „un vers la care ții/dar care pur și simplu nu-ți iese”, singurătatea e „crima pe care nimeni nu a făptuit-o/dar pe care o ispășim rând pe rând”, melancolia - „această orgie a mea de unul singur”, iar „Poemul - melancolia mea pe termen lung”. Ca orice romantic ce se respectă, mai ales când secolul său a văzut atâtea, B. nu-și poate ascunde impulsul ironic. Melancolia face casă bună cu scepticismul - ambele
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
se schimbă, parcă, într-un diavol: „Ești dat dracu, sughița Druică și se îneca în râs. Am și certificatul, a spus Antipa.” Crima pusă la cale de personajul care decide în joacă soarta semenilor lui este una generatoare de haos. Orgia bahică pe care o dezlănțuie face să se șteargă diferențele și determină indivizii să-și piardă identitatea, să se aglutineze într-o turmă vânzolită de dezordine: „Dar ce se întâmplă? Doctorul Pușlenghea are capul profesorului Lăduncă, pe umerii lui Viziru
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
mine. În timp ce coechipierele mele Își trăgeau sufletul, eu mă Îmbărbătam. Trebuia să acționez cu grație, cu sincronizare promptă, atletică. Trebuia să strig de pe marginea ființei mele: ― Curaj, Stephanides! Trebuia să fiu antrenor, jucător-vedetă și majoretă În același timp. Căci, În ciuda orgiei dionisiace care se dezlănțuise În corpul meu ( În dinții care-mi pulsau, În dezmățul sălbatic al nasului), nu totul la mine se schimbase. La un an și jumătate de când Carol Horning venise la școală cu sâni nou-nouți, eu Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cititorilor masculini, dând replici inteligente și câteodată sibilinice. Hugh Hefner dăduse de numele lui Peter Luce În ziare, În legătură cu o demonstrație pentru libertatea sexuală. Șase studenți de la Columbia University puseseră la cale Într-un cort amplasat pe peluza principală o orgie care fusese oprită de poliție și, când fusese Întrebat ce părere avea despre asemenea activități În campus, profesorul Luce, de patruzeci și șase de ani, fusese citat spunând: ― Sunt pentru orgii, indiferent unde au ele loc. Această replică Îi atrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cale Într-un cort amplasat pe peluza principală o orgie care fusese oprită de poliție și, când fusese Întrebat ce părere avea despre asemenea activități În campus, profesorul Luce, de patruzeci și șase de ani, fusese citat spunând: ― Sunt pentru orgii, indiferent unde au ele loc. Această replică Îi atrăsese atenția lui Hef. Nevrând să copieze rubrica Xavierei Hollander „Spuneți-mi Doamnă“ din Penthouse, Hefner văzu colaborarea lui Luce ca fiind una dedicată laturii științifice și istorice a sexului. Astfel, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire Un diadem de foc. {EminescuOpI 22} Și-aș pune soarta lumii pe buza-ți purpurie, Aș pune lege lumii rîzîndul tău delir, Aș face al tău zâmbet un secol de orgie, Și lacrimile-ți mir. Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, Ca visul pe-un copil. Și pasu-n urma-ți sboară c-o tainică mânie, Ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară Cu fierul ars în foc. Deși știu c-a mea liră d-a surda o să bată În preajma minții voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor; În preajma minții voastre ucisă de orgie Și putredă de spasmuri, și arsă de beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sânge putrezit; Că-n veci nu se va teme Profetul vre o dată
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cănit. Ce am de-alege oare în seaca-vă ființă? Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi miță, O, oameni morți de vii! Să vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărâmate, hurii nerușinate Ce chiue-n orgii? {EminescuOpI 24} Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o, Suflând din gura boala vieții ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ziduri unde să-nchid-avere, Pe voi unde să-nchidă, când împinși de durere Veți crede c-aveți dreptul și voi ca să trăiți. Ei îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă, Și sucul cel mai dulce pământului i-l sug; Ei chiamă-n voluptatea orgiei sgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: Frumsețile-ne tineri bătrânii lor distrug. {EminescuOpI 60} Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămîne? Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri, Robia vieața toată, lacrimi pe-o neagră pîne
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
rușine n-au să iee în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, Îndrăznesc ca să rostească pîn-și numele tău... țară! La Paris, în lupanare de cinisme și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos... Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos? Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochiu, drept armă bețișor de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și-au exprimat dezacordul cu privire la așa- zisa "Zi a îndrăgostiților", pusă în chip blasfemator sub patronajul Sfântului Valentin. "Sfântul Valentin a fost un preot martirizat în chinuri atroce, la 14 februarie 270, sub împăratul Aurelian, pentru motivul că a combătut orgiile sexuale legate de cultul zeului Faunus Lupercus. Din punct de vedere creștin, este o profanare a memoriei unui martir și a virtuții castității, faptul de a pune dezmățul sexual public din zilele noastre sub patronajul unui preot sfânt, martirizat", se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
orice gest mai isteț, are panică și să cheltuiască bani. Viața lui necăjită l-a învățat de mult astfel, iar Cavarna-Port nu-i oferă nici o tentație. Cărțile cumpărate constituie în viața lui un eveniment important, îndelung cumpănit și savurat, o orgie ce-l face mândru în sufletul lui, de care vrea să profite cât mai mult timp, în lungile nopți de iarnă, când nu vine cu săptămânile nici o veste din altă parte. În chipul acesta, orice erou al vreunui roman devine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care lumea începuse să existe, scăldată într-un Timp "pur", "puternic" și sacru. Timpul profan scurs era abolit cu ajutorul riturilor care închipuiau un fel de "sfîrșit al lumii". Stingerea focurilor, întoarcerea sufletelor morților, confuzia socială de tipul Saturnaliilor, licența erotică, orgiile și altele simbolizau întoarcerea Cosmosului în Haos. În ultima zi a anului, Universul se topea în Apele primordiale. Monstrul marin Tiamat, simbol al întunericului, al amorfului, al non-manifestatului, învia și devenea iarăși amenințător. Lumea care existase de-a lungul unui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
arhaice de cultură), ci un comportament cultural, întemeiat pe o viziune religioasă a vieții. Pentru ca lumea vegetală să poată supraviețui, omul trebuie să ucidă și să fie ucis; el trebuie de asemenea să-și asume sexualitatea până la limita extremă, adică orgia. Este ceea ce spune un cântec abisinian: "Cea care încă nu a zămislit, să zămislească; cel care încă nu a ucis, să ucidă!" Este un fel de a arăta că ambele sexe sânt condamnate să-și asume destinul. Înainte de a încerca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
arhaice, Lumea este încărcată de mesaje, care par uneori de neînțeles, însă pot fi descifrate cu ajutorul miturilor. După cum vom vedea, experiența umană în totalitatea sa poate fi omologată Vieții cosmice, prin urmare sanctificată, deoarece Cosmosul este creația supremă a zeilor. Orgia rituală închinată recoltelor are și ea un model divin: hierogamia Zeului fecundator cu Pămîntul-Mamă.27 Fertilitatea agrară este stimulată cu ajutorul unei frenezii genezice neînfrînate. Dintr-un anumit punct de vedere, orgia amintește de nediferențierea de dinaintea Creației. Așa se explică de ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
urmare sanctificată, deoarece Cosmosul este creația supremă a zeilor. Orgia rituală închinată recoltelor are și ea un model divin: hierogamia Zeului fecundator cu Pămîntul-Mamă.27 Fertilitatea agrară este stimulată cu ajutorul unei frenezii genezice neînfrînate. Dintr-un anumit punct de vedere, orgia amintește de nediferențierea de dinaintea Creației. Așa se explică de ce unele ceremoniale prilejuite de Anul Nou cuprind ritualuri orgiastice: "amestecul" social, libertinajul și saturnaliile simbolizează întoarcerea la starea amorfă care a precedat Facerea Lumii. Atunci când este vorba de o "creație" la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
scenariul cosmologico-ritual se repetă, pentru că noua recoltă echivalează cu o nouă "Creație". Ideea de reânnoire - pe care am întîlnit-o în ritualurile de Anul Nou, unde sugerează deopotrivă reînnoirea Timpului și regenerarea Lumii - se regăsește în ritualurile orgiastice agrare. Și aici, orgia este o întoarcere în Noaptea cosmică, în preformal, în "Ape", cu scopul de a asigura regenerarea totală a Vieții și, prin urmare, fertilitatea Pământului și bogăția recoltelor. Simbolismul Arborelui cosmic și cultele vegetației Miturile și riturile legate de Pămîntul-Mamă exprimă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la sacru (de dobândire, în cazul Indiei, a stării supraomenești a libertății absolute) nu este lipsită de primejdii. Tantrismul a prilejuit chiar în India ceremonii aberante și josnice. În alte părți, în lumea primitivă, sexualitatea rituală a fost însoțită de orgii. Exemplul de mai sus își păstrează totuși o valoare sugestivă, pentru că ne dezvăluie o experiență care nu mai este accesibilă într-o societate desacralizată: experiența unei vieți sexuale sanctificate. Corp-casă-Cosmos Am văzut că omul religios trăiește într-un Cosmos "deschis
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sa și rămase Înmărmurită. Capul de femeie ce se ițise pe sub coada Evlampiei semăna perfect cu ea. Acum erau trei Mașe. Mașa-ou, În interiorul căreia se afla Mașa-Mașa, iar În dreapta ei, capul răvășit al unei alte Mașe, purtând toate Însemnele unei orgii. „Care din aceste trei arătări sunt eu?“, se Întrebă ea. „Toate la un loc, răspunse În locul ei Extraterestrul. „Dar celelalte două Îmi sunt străine, exclamă cu naivitate Mașa-Mașa. Cea care simte și gândește sunt eu...“ „Toate gândesc și toate simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
case tăvălindu-se prin pat sau cine știe prin ce alte locuri cu alte femei n-o Încânta deloc... „Poate că-și fac, ce te interesează? Nu cumva te Încearcă gelozia?“, behăi oaspetele. „Văd că ați organizat aici o adevărată orgie!“, exclamă ea. „Nu am organizat-o singur...“ „Nu, spuse Mașa, nu singur, ci cu toate celelalte șaptezeci de trupuri ale dumneavoastră...“ „Șaizeci și nouă, o corectă Extraterestrul. Am făcut această precizare pentru o oareșicare simetrie.“ „Pentru simetrie?“, făcu Mașa, clătinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Resemnat, Tony Pavone privi cum strânge cele câteva hârtii de pe biroul său, având grijă În același timp de reșeul pe care fierbea o combinație de ceaiuri numai de el știute, pe care le pregătea drept urmare a nopții precedente de băutură, orgie, de mahmureală datorită nesomnului care printr’o minune Îl recomforta, dispus s’o pornească din nou golind paharele. Însfârșit, după ce bău o enormă cană din ceaiul preparat, mai Înghiți câteva pilule, fapt ce-l Încurajă pe Tony Pavone să presupună
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
n-o mai rămânea decât vietățile apărute În urma cu, sute milioane de ani...! În ce mă privește, mă asociez Marchizei de Pompadour,(1721-1764) favorita lui Ludovic al XV-lea, rege (1745-1759) ce zile și nopți se destrăbălau În beții și orgii În care nu se trezeau din mahmureală decăt pentru a continua desfrâul și, ignorând stare precară a populației franceze au rostit la unison „După noi potopul...!”. Deci...la rându-l meu, Încerc să aplic spusele acelui suveran despot „ După mine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șoferului cu vocea sugrumată de emoție: „Piața Matache Măcelaru...! Fulgerător Își reaminti cărui fapt se datorează libertatea lui și umezindui-se ochii rosti În surdină cu gândul căruia Îi erau adresate cuvintele.” Șefule de Șantier, mi-ai pricinuit multe necazuri cu orgiile și prostituatele dumitale În care uneori am fost nevoit să particip de frică să nu stricăm prietenia dar, În final „Prietenul la nevoie se cunoaște” ai dovedit tuturor genorozitatea angajându-mi un avocat ce nici măcar un milionar nu-l putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a originalității. Ideea unicității sufletului. O idee excelentă. O idee adevărată. Dar În formele astea? În aceste forme amărâte 1? Dumnezeule mare! Cu păr, cu haine, cu droguri și cosmetice, cu organe genitale, cu călătorii dus-Întors prin rău, monstruozitate și orgie, până și cu Dumnezeu abordat prin prisma obscenităților? Cât de terifiat trebuie să fie sufletul În această vehemență, cât de puțin din ceea ce-i este cu adevărat drag poate vedea În aceste exerciții Sadice. Și chiar și În acel caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]