1,597 matches
-
aceea a lui Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea denunță stereotipia privirii și mimesisul estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat din pricina pălăriei, opera celor doi mari artiști mai are ceva în comun: haloul ei metafizic. Dar și la Caragiale
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
chiar dacă una postumă. E un morocănos acru cu subtilități tenebroase, plângându-se de puțina atenție primită și perorând neobosit împotriva celor care se bucură de prea multă. E un scorțos dificil cu profunzimi autentice, dar niște profunzimi hrănite din dezamăgiri orgolioase și din ranchiuni nestinse. Un coleric cu viziuni sumbre cheltuindu-și veninul în scăpărări polemice de mare efect estetic. A doua trăsătură privește voința lui Schopenhauer de a lămuri problemele filozofiei. E în el o sforțare de paladin care vrea
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
fel destinul postum al operei amîndurora, mai conștient de năpraznica ivire a lui Dostoievski, nobilul de la Iasnaia Poliana intuind că în autorul Crimei și pedepsei se ascundea adevărata cauză a viitoarei sale eclipsări: „Am fost scriitor și scriitorii sînt cu toții orgolioși, invidioși, în orice caz eu sunt un asemenea scriitor. Dar nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă măsor cu el." La cîți scriitori români se întîlnește ușurința de a recunoaște superioritatea unui rival? Arhitectura memoriei În numărul 34
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6116_a_7441]
-
precis filologic, Paul Goma îi trimite profesorului, în loc de xerocopii, programul său prezidențial, sau când, obsedat de amănunte ortografice, Petru Dumitriu, tocmai el, refuză categoric prezența într-o antologie americană alături de Marin Preda și Ov. S. Crohmăl-niceanu. Când, mai târziu, același orgolios autor al Cronicii de familie va participa entuziast la un dineu oferit de președintele Iliescu, autorul jurnalului nu uită să bifeze cu un surâs complicația (eufemistic vorbind) de caracter. (pp. 198199) Dincolo de armătura anecdotică a cărții, există numeroase scene minuscule
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
Nicolae Prelipceanu, Nicolae Manolescu scria în Istorie că n-a fost un răsfățat al criticii și punea faptul pe seama unui defazaj de comunicare. „Neprecizarea destulă vreme a formulei lui poetice” e, s-o recunoaștem, o încadrare extrem de elegantă pentru cerbicia orgolioasă a cronicarilor de ieri și de azi. E destul de ușor de constatat (dacă nu din sursă primă, măcar din antologii de felul recentei Portret sumar al unui necunoscut de altădată) că Prelipceanu era încă de la primele volume poet. Poet veritabil
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
carne... M-a surprins plăcut și maturitatea celui plecat dintre noi la 35 de ani. La 27-28 de ani, el nu mai are nimic din balastul de reacții viscerale al scriitorului tânăr. Nici idiosincrazii, nici solidarizări pripite, nici înfumurări. Este orgolios, adică are orgoliul de a aspira la o Operă, dar nu este vanitos. Scara sa de valori literare și etice este viabilă și azi, trecând testul timpului. Iubirea sa pentru Nichita Stănescu, de pildă, nu are nimic idolatru, ci este
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
pierdut „din nesăbuință”, aspirînd spre o tihnă contemplativă, în adăstarea unui înger aducător al cîtorva „picături care vindecă”. Inadaptarea se vindecă prin ingenuitatea ce-a generat-o. Urma acesteia rămîne totuși înscrisă în pasta unor metafore înfăptuite cu o grijă orgolioasă și concomitent sfioasă de către artizanul care se delimitează de stihiile cosmice prin nobila sa trudă. Gabriel Chifu, Însemnări din ținutul misterios, Ed. Cartea Românească, 2011, 120 pag.
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
de procurorul Ernest Pinard. Osânda a fost achitarea în penal, plus obligația de a plăti o amendă de 300 de franci și scoaterea din volum a șase poezii obscene. Seducător, mândru, elegant, cu plăcerea de a uimi și cu satisfacția orgolioasă de a nu fi niciodată uimit, Baudelaire a marcat epoca prin poezia și personalitatea lui. În 1949 a fost rejudecat procesul și poetul considerat nevinovat. Pentru a nu depăși un număr de pagini, o să mai amintesc doar câteva procese: Procesul
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
nevoie în continuare. E un univers obiectiv, care ar putea spulbera egocentrismul conștiințelor contemporane, lumea aceasta „în care toți se cîntă pe ei înșiși/ se pictează unul pe altul se spionează și chiar/ putrezind în cădere nu uită nimic din orgoliosul/ moment al nașterii” (... Și femeia a creat bărbatul). Barbaria începuturilor include o salutară sănătate chiar în secvențele sîngeroase ale devenirilor. Aerul e o rană, soarele se naște în zori ca un făt însîngerat de dinții mării, rana gurii mușcă rana
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
cea mai realizată din punct de vedere vocal și interpretativ, aria din opera Sora Angelica de Giacomo Puccini (operă în care a strălucit, pe scena Operei Metropolitane din New York, celebra Renata Scotto). Eliza Preda, studentă în anul IV, a realizat orgoliosul proiect de a interpreta Habanera lui Carmen din opera cu același nume de Georges Bizet, punctul forte al mezzosopranelor din toate epocile, ea fiind, încă, soprană lirică. Trebuie să ținem cont că, în timpul studiilor muzicale, vocile se pot modifica, dar
Un filon prețios pentru viitorul apropiat – Recitalul studenților și masteranzilor de la secția de Canto și Artele Spectacolului Liric a Universității de Muzică București – by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4552_a_5877]
-
că timp de doi nu o văzuse pe sora sa nici măcar o singură dată, deși o auzea mergând prin casă, ceea ce nu i se părea defel anormal. Astfel se trăia în familia Hathorne, una din cele mai vechi și mai orgolioase din întregul ținut. Să nu ne grăbim să îi bănuim de nebunie sau de fobie. După ce ai citit una sau două din cărțile lui Hawthorne, înțelegi la ce ciudățenii poate duce pasiunea pentru singurătate și dragostea de mister în care
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
faptul că am fost „prezent”, deci activ, și că am continuat să cred în capacitatea noastră, a românilor, de a crea opere de artă și ficțiune majore. Comparabile cu cele create în secolii anteriori sau contemporani în Apusul mândru și orgolios. Pe drept cuvânt. Aceasta este, de fapt, miza cărții mele Trădarea criticii: nu, nu le reproșez criticilor, tineri sau consacrați, că nu scriu despre cărțile mele și nici nu le reproșez măcar că nu mă mai citesc, ci că și-au
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
de paravanul realului. Este transcendența oricărei călătorii care pătrunde deopotrivă în carne, în praf, în repeziciunea orei ce trece și înșeală așteptările într-un fel sau altul. Nu trebuie decât să ieși pe stradă sau pe palier pentru a dezminți orgolioasa garanție oferită acum mulți ani de „Spiegel” într-o rubrică intitulată „Bestseller Service”, ce promitea să vorbească numai de cărțile de succes despre care vorbeau toți și despre care așteptau să se vorbească: „Surprizele sunt excluse”. A trăi, a călători
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
metafizic de a exista, o justificare abstractă, filosofic-existențialistă, a propriei existențe ca eșec. Alții gândesc și simt religios, așezând la originea scrisului literar o tentativă de înnobilare a omului, ca o formă de compensație a păcatului biblic sau de participare orgolioasă la creația divină. Pentru alții, conștiințe profane, creația literară e un joc superior, o formă de exprimare născută dintr-un spirit ludic, gratuit. În sfârșit, în cele mai multe dintre cazuri, creația literară se situează printre formele de competiție fie socială, fie
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
cu și mai multă încredințare o implicare directă. Ce nou ciclu, ce altfel de ciclu va începe (să sperăm) Philip Roth după cele patru nemeses impregnate de lehamite, de simțământul inutilității, al zădărniciei, al damnă rii ca pedeapsă pentru orice orgolioasă încercare de a ieși din rânduri? Sentimente paralizante, dar deocamdată ale altora.
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
nici acum. Interesant și original e, de asemenea, decupajul. Pentru Mihail Vakulovski, trei sunt fronturile principale ale poeziei optzeciste: realul, textul și psihoza. (În Flashback 1985, Ion Bogdan Lefter identifica tot trei tipuri de poeți, prozaizanți, conceptualizanți și, în fine, orgolioși moraliști.) Pe undeva, cele două clasificări se aseamănă. Cu deosebirea că între criteriile tânărului critic de azi, spre deosebire de cele ale tânărului critic de ieri, atitudinea nu mai e decisivă. Iar prin aceasta, principial stilistică fiind, viziunea lui e mai puțin
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
pe care scriitorii și l-au făcut din elan vanitos. Cînd Augustin și Montaigne, cînd Dürer și Rembrandt. Cînd Giubert de Nogent și Villard de Honnecourt, cînd Cranach și Pontormo. Indiferent de breaslă, la toți se simte un iremediabil nerv orgolios: vanitatea de a poza și satisfacția pe care o resimt la gîndul că ochii altora le va admira persoana. Preocupați de ei înșiși într-o măsură ce trece peste pragul obișnuit, artiștii sunt făpturi apăsat narcisice: se iubesc prea mult
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
pe care se cuvine să-i privim cu milă; 2) ateismul intelectualilor, cărora li se pare sub demnitatea rangului să creadă în divin și să se roage lui, aceștia fiind cei mai nefericiți și cei mai puțin blamabili: niște rătăciți orgolioși trăind un iad zilnic; 3) ateismul militant marxist: ura față de tot ce înseamnă elită, sens național și valoare organică; 4) ateismul celor care își inventează un Dumnezeu al lor, de uz personal, și care declară că nu sunt atei, deși
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
Sorin Lavric În ochii unui teolog care își ia în serios menirea, filozofii sunt niște rătăciți orgolioși care nu fac decît să tulbure apele spiritului. Lipsiți de darul de a intui binefacerile adevărului revelat, acești vanitoși ai gîndirii speculative se zbat aiurea într-un plan orizontal, mînați doar de amorul propriu și de dorința de a stîrni
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
în stare de un magnific avatar, fără grimasă scuturîndu-se de tot ceea ce îi îngreuna pasul și umbra; lăsînd să crească, în sinele său adînc, darul de a sanctifica umilul, accesul la banalitatea ce se lipsește de prestigii circumstanțiale, de fast orgolios și de istorie. Evocasem cîndva la Roma, împreună cu Giorgio Bassani, descoperitorul lui Lampedusa și al curentului subiacent de poezie pe care avea să-l legitimeze Il Gattopardo, datoriile noastre față de eroismul tutelar întrupat de Gustave Flaubert, față de opțiunea lui tardivă
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
a simțit că visul ce înmugurea acum trebuie dus mai departe. Destinul a vrut ca el să ajungă la Zürich, singurul loc din Europa unde, atunci, se mai putea visa în pace. Aici, el și Tzara, un alt visător la fel de orgolios, dar mult mai înclinat spre gesturi radicale, au încercat să-și armonizeze creația, dar și caracterul. După un timp le-a fost clar că fiecare vibrează diferit. Iancu a devenit compatibil cu alți „radicali” pozitivi precum: Hans Arp, Viking Eggeling
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
20 de ori. Este vorba de 20 de ani de muncă, eu în București cu bune sau cu rele sunt Marian Vanghelie, oricine ar vrea să mă aibă în partid", a spus Vanghelie. Acesta a adăugat că este un politician orgolios și că face parte dintre cei care au recunoscut că nu l-au votat pe Victor Ponta la șefia PSD, însă a menționat că pentru câștigarea alegerilor este nevoie de colaborare între oamenii politici ai USL. Nu știu unde sunt în partid
Vanghelie: M-am gândit la demisia din PSD, oricine m-ar vrea în partid () [Corola-journal/Journalistic/45387_a_46712]
-
de colaborare între oamenii politici ai USL. Nu știu unde sunt în partid, vă pot spune unde sunt în sectorul 5 și în București. Bucureștiul nu poate fi condus după ureche. Nu mă interesează decât să câștigăm alegerile, sunt un tip foarte orgolios. Am făcut parte din cei care au spus public că nu l-am votat pe Victor Ponta, dar dacă dăm dovadă de maturitate politică vom găsi o soluție", a mai spus Marian Vanghelie.
Vanghelie: M-am gândit la demisia din PSD, oricine m-ar vrea în partid () [Corola-journal/Journalistic/45387_a_46712]
-
în intimitatea unui personaj celebru în literatura română - Vica Delcă), „activist obștesc”, care își împarte existența între îngrijirea parcelei de scuar ce i-a fost atribuită și vizitele consecvente pe la rude, consacrându-se însă unei voluptăți bizare: cultivarea unei „sărăcii orgolioase“. Un atipic caz de arghirofilie, cum se va dovedi, Ghènele duce un trai demn, „luminos și auster“, a cărui imagine emblematică e geanta veche, primită înainte de Primul Război Mondial de la o mătușă din Elveția, și care îi devine un fel
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
mai multe detalii aici. Cei care știu să citească printre rânduri înțeleg gravitatea situației în care se poate afla o persoană încercată deseori de boli și lovită, la vârsta a treia, de suferințe cardiace. Colega noastră este o femeie mândră, orgolioasă, puternică sufletește. Nu vă va cere niciodată, personal, ajutorul în acest mod. Noi, colegii ei, credem că Flora Ordean merită să mai rămână mulți ani în rândul jurnaliștilor din acest oraș. Să vă informeze, să vă ajute, și să-i
Dramă cumplită. Detalii neștiute despre o îndrăgită jurnalistă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33301_a_34626]