1,604 matches
-
malițios cu posteritatea, atunci când, derutant, i-a lăsat o operă gata interpretată. Și în câte feluri! Spiritual, cu un accentuat simț al umorului, scriitorul nu-și face, prin acești ,critici", un comentariu apologetic, cum și l-ar fi conceput un orgolios îngust. Toată gâlceava în jurul operei e simplu joc ficțional. Se vede că și critica literară poate fi motiv de ficțiune, și încă dramatizată. De curând, în ancheta care cerea să se indice zece dintre cei mai importanți poeți români, câțiva
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
continuă. MI-AM JURAT Mi-am jurat că nu te voi mai vedea Și te vei pierde în amintiri, Mi-am jurat că nu voi mai iubi Așa cum te-am iubit. Ești doar un suflet rătăcit Prin vise și speranțe, Orgolios și fericit Și totuși ești departe. Căci pentru noi nu mai există Cuvântul “aproape”, E tot mai trist să simți Cum depărtarea e aproape. Când eu te văd și tu mă vezi, Să fim ca doi străini. Să nu mai
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
găsește rațiunea de a trăi. Eriniile 76 înalță în jurul eroinei „zidul singurătății”1, chinuindu-i sufletul cu remușcări; și Oreste conștientizează că omorul i-a adus singurătatea. În față șanselor oferite de Jupiter, Electra se înclină, însă Oreste îi răspunde orgolios: „Eu sunt libertatea mea”2; zeul devine neputincios în fața ființei umane care descoperă că nu există nici Bine, nici Rău și care îi dă următoarea replică: „Tu ești zeu, iar eu sunt liber”. Când mulțimea care-l hulea este cuprinsă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
toate reticențele terestre și cred că fidelitatea mea este unul dintre semnele dumnezeiești care o va sorti nemuririi. Încet-încet am început să trec ușor în tine, iar tu nici măcar nu simți, atật de absorbit ești de griji și de necazuri! Orgolioasă din fire, nu m-am plecat niciodată în fața nimănui, dar pe tine te iubesc nespus de mult și pentru nimic în lume n-aș vrea să te pierd, Yoane! Tot ce pot să-ți ofer este dragostea mea fără margini
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să găsești punctul de fugă necesar, adică schema cea mai plauzibilă a desfășurării narațiunii. Procesul devorării lucrurilor de către semne este mai Înfricoșător decât orice realitate. Jacopo Belbo, autorul diabolicei construcții, Înțelege prea târziu imposibilitatea opririi mașinăriei infernale și se autosacrifică orgolios În numele semiozei infinite. Oscilațiile Pendulului Înscriu cu sângele lui concluzia negativă a Căutării. Se pare că marele Plan trebuie căutat În altă parte. Eșecul lui Belbo și al semiologiei (de a substitui lumea cu semnele) este evident. Subiectul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ar fi în drept să repete cuvintele pe care poetul latin le pune în gura lui Eneea "ab uno disce omnes", se înșeală. Orgoliu de umilință Li se mai impută un lucru ieșenilor. Li se impută că sunt prezumțioși și orgolioși; că, obsedați de trecutul orașului lor, ei cred în virtuți pe care, dacă le-au avut vreodată, astăzi nu le mai au. E adevărat că ieșenii stăruie încă în iluzia că vechea supremație intelectuală de acum câteva decenii în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Îngenuncheat nici chiar de marea armată europeană a Ungariei și a Transilvaniei la un loc. - Doamne, Dumnezeule! exclamă Alexandru, mergând repede dintr-un colț În altul al camerei, tata avea dreptate! Acest rege ungur e atât de Înfumurat și de orgolios, Încât În loc să apere Europa de atacurile musulmanilor ridică sabia Împotriva Moldovei! N-am crezut nici o clipă! Spune-mi, Gianluca, ce mai știi? Spune-mi tot ce știi! - Nu prea multe. Abia ieri s-a aflat vestea la Palatul Dogilor. Război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nici un Însemn al puterii, tocmai fiindcă semnele exterioare nu i se păruseră a avea vreo importanță Într-o Întâlnire care nu avea cum să devină dialog. Nu era o negociere și nu era o solie adevărată. Era doar o tentativă orgolioasă de intimidare, ce nu merita osteneala adunării Sfatului domnesc. De fapt, Sfatul fusese adunat pentru ceea ce avea să urmeze. - Care e numele tău, solule? Întrebă domnitorul, cu aceeași curiozitate, ca și cum ar fi fost vorba de un musafir sosit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acțiunea din prezent și pe câteva personaje, implicate într-o stranie crimă petrecută pe plajă, la mare. Personajul central, Theodor Hristea, nu mai este un justițiar, ci un doctor foarte bine plasat social și profesional, un ambițios, dar nu un orgolios al adevărului, ci al puterii. Implicându-se într-o anchetă, nu o face decât pentru a-și dovedi forța, invulnerabilitatea. „Puștiul” delincvent nu are voie să îl înșele, să-i strice planurile, concediul, încrederea în sine. Hristea vrea să îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
atunci este incredibil că o poți asimila personalului tehnic, oameni care apasă doar pe butoane. Practic, editorul de imagine te ajută să regândești povestea și să o repovestești, începând chiar cu firul narativ principal uneori. Dacă nu ești un tip orgolios, care ține foarte mult la părerile sale și nu ești încremenit în proiecte, atunci editorul te ajută cu un ochi limpede să-ți înțelegi propria poveste și să o spui logic. Logic însemnând atât cuvintele, cât și imaginile. Pentru că imaginile
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
teatrul de război pentru a emoționa și manipula privitorii. Cred că dacă ești onest cu tine și cu telespectatorul poți vorbi de adevăr sută la sută. Dar telespectatorul trebuie să fie cu ochii în patru, tot timpul, pentru că jurnaliștii sunt orgolioși, sunt mesianici, sunt narcisiști. Telespectatorul trebuie să știe asta, să fie circumspect și să știe că povestea poate fi spusă și din alt unghi. Care sunt calitățile sau criteriile după care ar trebui apreciat un documentar sau un reportaj? Televiziunea
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
seniorul îl ridica și îl săruta. Matei îl numește pe Ștefan aliat și nu-i cere să se prezinte în fața sa pentru a presta jurământul de credință, așa cum a făcut-o Cazimir în toată domnia. Deși era un rege foarte orgolios, Matei reușește să uite înfrângerea din 1467 și-i oferea domnului român un loc de refugiu în regat. Așadar, nu era nimic umilitor în tratatul dintre Ștefan cel Mare și Matei Corvin. După cucerirea Caffei de către turci (6 august 1475
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și bogați. Că el (cardinalul) se teme că, dacă se va grăbi să meargă, va băga statul polon într-o mare nenorocire”. Era din partea cardinalului un îndemn frățesc la prudență, de care Ioan Albert ar fi trebuit să țină seama. Orgolios, regele l-a apostrofat pe episcopul Creslau: „Mi-aș arde cămașa dacă aș ști că-mi cunoaște planul meu ascuns. Pleacă, deci, și lasă-mă pe mine să-mi bat capul; tu ai să îngrijești de cele sfinte și să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întotdeauna; drept urmare are dușmani puțini și statornici; amicii îl prețuiesc fără ipocrizie și nu-l cultivă zgomotos ori în mod partizan. În spațiul culturii naționale și mai cu seamă zonale, Theodor Codreanu este un reper intelectual și moral. Discreția sa orgolioasă, fecunditatea fără ostentație, comprehensiunea afectuoasă, camaraderia lipsită de ifose fac mult bine într-un moment când valorile sunt agresate perfid și eclipsate strident de pseudovalori și când lucrarea culturală autentică, bine cumpănită, se vede concurată de improvizații pompieristice, cu iz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiind preluat sincronic și epigonic, cea ce e înalt pentru Occident a devenit caricatural pe malurile Dâmboviței în timp ce Liviu Petrescu afirmă că există postmodernism organic românesc, construit pe teme autohtone. Capodopera postmodernismului liric românesc, Levantul lui Mircea Cărtărescu, despre care orgoliosul autor crede că a înmormântat sub o placă de plumb întreaga istorie a literaturii române de până la el, întrucât a parodiat toate stilurile poeților autohtoni, e caracterizată de Theodor Codreanu drept o invenție verbală epidermică, lipsită de profunzime, afirmația constituind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu obosesc a anunța, printre evadări și ratări, prohodul, drama insignifianței. Ca "specialist al obsesiilor", cum se autodefinea, Cioran însuși, mânat de febrele tinereții și în numele unei "uri iubitoare" pentru o țară fără destin, cerea, pe vremea când era "tânăr, orgolios și nebun", chiar lichidarea trecutului ei. Dar războiul cu strămoșii, profanând "liniștea morților", exprima nu doar furia unei negații, blamând printr-un exces generalizat un "infern inepuizabil" și retezând, astfel, izvorul suferinței. A face istorie era cuvântul de ordine, învinovățind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-mpace, pentru a repara sufletul rănit al băiețelului lor. Și-l mai și expediau în excursia asta cu clasa, ca și cum ar fi vrut să scape de cel a cărui prezență le aducea mereu aminte de împăcare, pe care erau prea orgolioși să recunoască că și-o doreau. Parcă ei se purtau ca niște copii, iar el ca un om mare. Îi plăcea de obicei să călătorească, totuși acum ar fi preferat să rămînă acasă sau să fi plecat într-o excursie
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
autorități. Oricum, gradual se contura o anume rezervă față de comunitatea sârbă din România, ce se va accentua după 1948. Îmbrățișam opinia, conform căreia Stalin a realizat suficient de repede că Partidul Comunist Român era mult mai ușor de strunit decât „orgoliosul Tito și tovărășii săi anarhici”. Sperietoarea „Banatul - Iugoslavia” a fost o diversiune oportună a autorităților de la București, strecurata și întreținută în lumea rurală, ce va fi utilizată „pentru declanșarea campaniei pătimașe și devastatoare de răfuieli politice împotriva sârbilor, când le
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
deschise; primeați burse de la stat, examenele erau de formă... Da, dar pe poarta ogrăzii noastre ar fi intrat numai vîntul, și cu vînt nu te saturi. Aș! Se putea trăi și din puțin, dar asta-i: setea țăranului! Încăpățînat, catîr, orgolios! Ce, pîn' la urmă nu tot acolo a ajuns pămîntul? Ascultă ce-ți spun: în viață, cînd ți se deschide în față o perspectivă, dar se bifurcă drumurile, trebuie să-l alegi pe cel mai..., care să te ducă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
colț de saltea. Profesorul ar vrea să mai zică ceva, dar privirea bătrînei, ațintită tot timpul spre copii, începe să-l enerveze, simțind în ea întregul reproș că nu a știut să fie alături de fetiță cînd era nevoie. A fost orgolioasă totuși murmură el. Nici măcar nu m-a căutat, să-mi spună. În zbuciumul ăla? Cui i-ar mai fi ars?! face un gest de neputință bătrîna. Deși întoarce privirea spre profesor nu-mi amintesc nici ca dumneata s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa. Deschizând larg ușa garajului, Alex o urmă pe Ruby în casă. Capul straniu din salcâm părea să strălucească în lumina misterioasă a amurgului. George fusese sincer convins când îi atribuise lui John Robert o lipsă de vanitate și o orgolioasă indiferență față de „ce spune lumea“. Dar convingerea lui era falsă. Tom ajunsese mai aproape de punctul vulnerabil, ba chiar periculos de aproape, când vorbise despre amorul propriu al filozofului. John Robert era un tip excentric, arogant și independent, căruia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu binele suveran al celor care renunță, însă o trăsătură a doctrinei marchează diferența, și ea este una importantă: refuzarea durerii, lupta contra suferinței. Pentru că ura față de trup propovăduită de Platon, apoi cultul durerii propriu stoicilor, cât se poate de orgolioși în fața suferinței pe care pretind că o suportă, când de fapt o iubesc în secret, nu-l pot satisface pe un discipol al lui Epicur. De acord cu ascetismul, rigoarea și austeritatea împărtășite cu adversarii, dar în chestiunea suferinței se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Regula numărul cinci din manualul dirigintelui Îi impunea să nu primească În birou vreo angajată fără martori, pentru a evita astfel un denunț de agresiune sexuală. Dar Emma nu se mișcă. Încet-Încet, părea că se topește pe scaun. Demnitatea ei, orgolioasă, se frânse. Șeful rămase câteva clipe În picioare lângă ușă - apoi, Încet, o Închise. Emma plângea. Suspina În tăcere ștergându-și obrajii pe furiș cu vârful degetelor. Din când În când, Își trăgea nasul, cu un sunet slab. Suspinele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e o procedură legală, Buonocore - se mieuna el -, iar eu sunt un om al legii: ca și cum atunci când Îi convenea lui n-ar fi uitat de toate astea! La naiba, permisul acela avea o importanță vitală. Și dacă păpușoiul ăla creț, orgolios și egoist nu avea de gând să i-l acorde, el oricum avea să și-l ia. Căci sigur nu avea să-și mai petreacă restul zilei cu onorabilul. Cu ea. Cu Emma, sau nimic. Îl prinse de mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru ea să supraviețuiască. — Unde e? țipă Antonio. — Fiica ta nu are nici măcar bani să-și cumpere papuci pentru volei. I-am Împrumutat eu, preciză Olimpia. Dacă și ăsta mai poate fi numit tată, vai de ea Italie. Apoi adăugă orgolioasă: — Valentina e deosebită, nu a luat nimic de la voi, e o campioană. Unde e? țipă din nou Antonio. Olimpia tăcu. Poate că se Întreba dacă să-i spună adevărul sau să-i Închidă telefonul În nas. Pe peronul alăturat, Eurostarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]