928 matches
-
album intitulat "Ouhebouka wa Baad" ( "Te iubesc și mai mult de atât" ), colaborând cu poetul saudit Al Nasser, Jamal Salame, Qabbani și, pentru prima dată, cu artistul iraqian Kazim Al Sahir. Melodia cu titlul albumului combină ritmuri de tango și orientale, în care intervine și o porțiune în limba franceză a lui Charles Aznavour. În 2003, Majida a lansat două albume religioase, pentru care a colaborat cu Joseph Khalife. S-a inspirat din Psalmii 51 și 85 cu mesajul chemării lui
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
taraban yugharridu" ("Pasărea ciripește încântător") este un poem arab clasic, scris de Majestatea sa Dr. Sultan bin Mohamed Al-Qasimi, și compus de Claude Chalhoub care a realizat un minunat solo de vioară, cântec în care Majida își dovedește calitățile pure orientale combinate armonios cu un stil occidental. Majida a interpretat cântece în cadrul Festivalului Beiteddine din Liban (" Bayt-u-d-Dīn") și în cadrul altor festivaluri din Jaraș, Rabat, Bosra, Tunis, Al Ain. Pe scena din Paris a concetat de două ori, în 1993 și 1998
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
Golful Botany, din regiunea australiană New South Wales, rezultând fondarea orașului Sidney, în 1788. În anii care au urmat Revoluției Americane, guvernul britanic a încercat să consolideze controlul asupra Indiei și Canadei. India Act din 1785, supunea administrația Companiei Indiilor Orientale în grija Ministerului controlului. Sub guvernarea generalului de flotă Lord Cornwallis (1786-1793), Marea Britanie a pus administrarea Indiei în seama instituțiilor civile ale Companiei Indiilor Orientale, deși compania se ocupa în continuare cu comerțul. Canada Act din 1791, încerca să minimalizeze
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
1047 ca Ducatul Lotharingiei Superioare (, ), a fost un stat medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lorena aparține acesteia din urmă, dar la moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia este divizat între fii săi. Lorena aparține regatului fiului său, Lothar II, care primește partea de nord
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
naturale ale legumelor. Ingredientele tipice sunt tomatele, cartofii, ceapă, usturoiul, ardeii grași, castraveții, morcovii, varză, ciupercile, spanacul, dovleceii, fasolea uscată sau proaspătă, prunele, laptele, ardeiul iute și smântână. Bucătăria bosniacă este influențată atât de cea occidentală cât și de cea orientala. Ca urmare a dominației turcești de aproape 500 de ani, mâncarea bosniacă este strâns apropiată de cea turcească, grecească și a altor culturi culinare otomane și mediteraneene. Datorită anilor de dominație austriacă, au apărut și câteva influențe central-europene. Câteva specialități
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
până la -40 ° C. Există o gamă de varietăți adaptate la diferite clime în interiorul zonei temperate și la clime reci din munții tropicali cu media de 13 °C și precipitații medii anuale de 800 - 1000 mm. "Pyrus communis" provine din Europa orientală și Asia Mică. În excavațiile arheologice s-au găsit resturile unui arbore domesticit datând din anul 3000 î.Hr. Romanii au îmbunătățit și răspândit cultivarea. În ziua de azi principalii producători sunt: China, Italia, Statele Unite, Spania, Argentina, Germania, Coreea, Japonia, Turcia
Păr (pom fructifer) () [Corola-website/Science/309715_a_311044]
-
Siberiei. Cam în același interval de timp (aproximativ 32.700 î.Hr.), grupe umane, originale din Sud-Estul Asiei, ating Australia (Lacul Mungo - cel mai vechi nivel locuit cunoscut). Popularea Americii s-ar fi produs și ea, peste strâmtoarea Behring, din Siberia orientală spre Alaska, în timpul glaciației Sartan (între 28.000 - 20.000 î.Hr.), în mai multe etape, dintre care, posibil, ultima, între aproximativ 12.000 - 10.000 î.Hr. Către neolitic, mileniile VII - VI î.Hr., sunt populate insulele Creta, Cipru și Cicladele, în timp ce
Antropogeneză () [Corola-website/Science/299070_a_300399]
-
Din toată suprafața, pământul ocupă 1.038.700 km² iar apele au 100.210 km². Teritoriul continental e divizat în patru mari regiuni geografice: Anzii (compus din trei lanțuri muntoase: Cordiliera de vest, Cordiliera Centrală și Cordiliera de Est); Partea orientala a țării este caracterizată de terenuri joase și câmpii plane. Această parte e foarte împădurita și brăzdata de multe râuri că Putumayo, Yapura, Meta, Guaviare, care se revarsă fie în Orinoco, fie în Amazon. Deasupra peisajului tropical tronează vulcani cu
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]
-
temperatura variază în funcție de altitudine: cald (sub 900m.), temperat (900m.-1980m.), rece (1980m. - 3500m.). Anzii Cordilieri pe teritoriul Columbiei se întind din sudvest, de la hotar cu Ecuador până în nordest, la hotarul cu Venezuela. Masivul Columbian compus din trei cordeliere: Occidentală, Centrala, Orientala, și două vai Magdalena și Cauca, străbătute de râurile cu același nume. Cel mai înalt munte se află însă în câmpia caraibeană, piscul Cristobal Colon (5,775 m) și piscul Simon Bolivar (aceeași înălțime). Partea de est a Columbiei, compusă
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]
-
temperatura variază în funcție de altitudine: cald (sub 900m.), temperat (900m.-1980m.), rece (1980m. - 3500m.). Anzii Cordilieri pe teritoriul Columbiei se întind din sudvest, de la hotar cu Ecuador până în nordest, la hotarul cu Venezuela. Masivul Columbian compus din trei cordeliere: Occidentală, Centrala, Orientala, și două vai Magdalena și Cauca, străbătute de râurile cu același nume. Cel mai înalt munte se află însă în câmpia caraibeană, piscul Cristobal Colon (5,775 m) și piscul Simon Bolivar (aceeași înălțime). Partea de est a Columbiei, compusă
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]
-
2.078 m) Amurul face o cotitură spre nord est în depresiunea ruso-chineză, pe acest traseu primește că afluent Ușuri (cu izvorul în apropiere de Pacific, cu lungimea de 588 km) lângă Habarovsk (capitala provinciei cu același nume din Rusia orientala cu 579.000 locuitori), după care primește apele afluentului Amgun. Fluviul se varsă la est de localitatea Nikolaievsk în strâmtoarea Tătara situată între Marea Ohoțk și Marea Japoniei, în Oceanul Pacific de nord, vărsarea fluviului fiind aproape vizavi de partea nordică
Amur (fluviu) () [Corola-website/Science/306757_a_308086]
-
era cea mai mică, era și cea mai bine dezvoltată și mai importantă din punct de vedere strategic. Prusia a luat cea mai mare parte din regiunea Prusia Regală, inclusiv Ermlandul, ceea ce i-a permis lui Frederick să lege Prusia Orientală de Brandenburg. Prusia a anexat și nordul Poloniei Mari de-a lungul râului Noteć (Districtul Netze), și nordul Cuiaviei, dar nu și orașele Gdańsk și Toruń. Teritoriile anxate de Prusia au devenit în 1773 o nouă provincie prusacă denumită Prusia
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
Austria, Rusia, Danemarca și Suedia. În această perioadă Schlegel susține prelegerile sale literare privind traducerile pe care le-a efectuat din Shakespeare, Pedro Calderón de la Barca și cele referitoare la literatura clasică, nu numai europeană (Dante, Cervantes), dar și cea orientală. În 1815 a fost ridicat la rangul de nobil. Spre batrânețe steaua sa a început să apună: Prelegerile despre teoria și istoria artelor vizuale ("Vorlesungen uber Theorie und Geschichte der bildenden Kunste"), ținute la Berlin în 1827, au reprezentat un
August Wilhelm Schlegel () [Corola-website/Science/310868_a_312197]
-
o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie
Constantin Mavrocordat () [Corola-website/Science/299485_a_300814]
-
Ștefan cel Mare, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, au contribuit decisiv la păstrarea unității spațiului cultural bizantin, printr-un sprijin consistent și constant de tip financiar, politic și cultural acordat Patriarhiei de la Constantinopol și mânăstirilor de pe cuprinderea spațiului Mediteranei orientale (de la Athos până la Ierusalim și Alexandria). Trebuie, de asemenea, subliniat că naționalitatea fiecăreia dintre popoarele sud-Dunărene datorează foarte mult dreptului de a-și mărturisi credința ortodoxă sub oblăduirea Patriarhiei de la Constantinopol, în perioada otomană. Spațiul acesta al „Bizanțului după Bizanț
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a fost pus în chestiune, ceea ce a cauzat împărțirea lui în partea brandenburgheză și partea suedeză în 1648. Regatul Prusiei, format în 1701, a continuat politica brandenburgheză față de Pomerania, primind o parte a Pomeraniei Suedeze cu Stettin în 1720, Pomerania Orientală cu Danzig în 1772 în cursul împărțirilor Poloniei, iar rămășița Pomeraniei Suedeze în 1815 când s-a sfârșit o perioadă de ocupație franceză. Întraga regiune a fost apoi reorganizată administrativ, părțile aparținând odată Ducatului Pomeraniei formând provincia Pomerania, iar cele
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
care a trăit în secolul XVI (1533 - 1593), a scris o istorie a Imperiului Otoman ("Annales Sultanorum Othmanidarum", Frankfurt 1588) ce conține informații prețioase despre Țările Române și istoria lor în secolele XV și XVI și alte lucrări că "Ius orientale" (1573) și "Historiae Mvsvlmanae Tvrcorvm, De Monvmentis ipsorvm exscriptae" (1591). În Anglia, Richard Knolles a scris "Generall Historie of the Turkes", iar Paul Rycaut, rezident în Imperiul Otoman, a scris ""Tablou al Imperiului Otoman"" și a publicat două volume de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fost în jurul anului 1300 conducătorul unui grup tribal din nord-vestul Anatoliei.Luptatorii tribului se dedicaseră unui Jihad împotriva Bizanțului. Orhan Gâzi (1326-1359),fiul lui Osman,și-a luat titlul de sultan,a stabilit capitala la Bursă și a cucerit Anatolia Orientala.In 1354 a câștigat controlul asupra peninsulei Galiopi,pe care a folosit-o ulterior că un cap de pod pentru cucerirea Balcanilor. Murad I Hudavendighiar (1359 - 1389) a cucerit Adrianopol în anii 1365-1369,a transferat capitala imperiului de la Bursă din
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
care cred că Isus Cristos a fost Dumnezeu adevărat și om adevărat, însă cu o formulă a lui Chiril din Alexandria) și o Biserică asiriană, ruptă de celelalte după Conciliul din Efes. De asemenea, aceste biserici se autointitulează și "Ortodoxe Orientale", de aceea nu trebuie confundate cu bisericile "Ortodoxe Răsăritene" ce acceptă Conciliul de la Calcedon. Biserici necalcedoneene:
Bisericile vechi orientale () [Corola-website/Science/299474_a_300803]
-
iese din provincialismul impus de regimul politic de până atunci și stabilește contacte culturale internaționale. Primul Congres de Haiku din România cu participare internațională a avut loc la Constanța între 1-5 iunie 1997 și purta titlul: "Haiku - punte între Cultura Orientala și cea Occidentală" În anii 1992, 1994, 2005 și 2007 Constanța a fost gazda unor întâlniri internaționale, unde au participat poeți din Japonia, SUA, Australia, Austria, Croația, India, Republica Moldova, Noua Zeelandă, Serbia, Suedia și România. Aceste contacte au avut loc în cadrul
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
Belarus. O regiune mică din ceea ce este azi statul modern lituanian a fost anexată de naziști în 1939, cu puțin timp mai înainte de izbucnirea războiului. Această zonă, inclusiv importantul port maritim Memel ("Klaipėda") au fost parte a provinciei germane Prusia Orientală din 1871 până la semnarea Tratatului de la Versailles și din nou între 1939 - 1945. După al Doilea Război Mondial, zona a fost parte a Uniunii Sovietice, (care includea și Lituania). Cei mai muli dintre germanii din zonă fugiseră în Germania, alăturându
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
nord a insulei. Probabil primii locuitori ai Sardiniei au fost popoarele provenite atât din peninsula Italică cât și cea Iberică. În Neoliticul târziu se pot observa de-a lungul insulei, diverse semne provenite foarte probabil, de la oameni ajunși aici din partea orientală a Europei, cu siguranță din insulele Creta și Ciclade. Limba vorbită în Sardinia este sarda, o limbă romanică cu origini obscure în feniciană, etruscă și în alte limbi din orientul apropriat. În timp ce a fost destul înlocuită de către italiană în scopurile
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
monumente arhitecturale nu dau vreo indicație a vreunui așezământ sătesc. Mai curând că o succesiune de evenimente și precondiții, dezvoltarea civilizației ar putea fi ipotetizata că un proces accelerat care a pornit cu agricultura incipientă și a culminat în Epoca Orientala a bronzului. .
Leagănul civilizației () [Corola-website/Science/315341_a_316670]
-
la Academia Tereziană (Theresianum). Tatăl său a murit în 1907, falit - "obiceiul de a te îmbogăți din politică a fost introdus de Brătieni abia în 1914", notează Lecca sarcastic în memorii. După absolvirea Academiei Tereziene (1908), intră la Academia Consulară (orientală), pe care o absolvă în 1911. În toți acești ani, vine rar în țară, mare parte din vacanțe petrecându-le cu diverși colegi în Austria și Rusia țaristă. Între anii 1911 - 1914, Radu Lecca studiază la Paris, unde se înscrie
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
capturat de-a lungul coastelor Africii, în apropiere de insulele Capului Verde, împreună cu pilotul navei, Nuno da Silva, care avea o vastă experiență în apele Americii de Sud. După ce au traversat Atlanticul, a fost nevoit să abandoneze navele "Swan" și "Cristopher" pe coasta orientala a Americii de Sud. În 18 iunie 1578 au ajuns în golful Sân Juan, în actuala Argentina, unde cu jumătate de secol mai devreme, Fernando Magellan executase câțiva răzvrătiți. Aici Drake și oamenii săi au găsit spânzurătorile spaniole în care atârnau încă
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]