457 matches
-
și două surori: Ema și Marița. Aceștia s-au hotărât să facă, cu cheltuiala lor și prin munca voluntară a sătenilor, școala, dispensarul, șoseaua și biserica. Biserica este în plan trilobat, cu pereții din cărămidă și fundația din beton, fără ornamentații exterioare. Acoperișul urmează forma zidurilor și are un turn în formă octogonală pentru clopote. În exterior, plafonul boltit este construit din scândurâ și cu tencuieli. Scafasul este deschis și e sprijinit pe doi stâlpi de zid care sprijină și turnul
Banu, Iași () [Corola-website/Science/301257_a_302586]
-
nou, este luminoasă, având 13 ferestre. Pridvorul este deschis, sprijinit pe patru coloane de formă cilindrică cu arcade de susținere. Deasupra ușii de intrare, pe zid, este pictată icoana Sfântului Dimitrie. Catapeteasma este construită cu stâlpi susținători, din lemn, cu ornamentații florale aplicate pe ea. Icoanele sunt mobile, pictate în stil neobizantin, predominând culoarea albastru și bronz, și au câteva răni cauzate de evenimentele războiului.Candelabrul din naos este bogat ornamentat. A fost reparată în anul 1946, după ce un obuz a
Banu, Iași () [Corola-website/Science/301257_a_302586]
-
peste veacuri de existența acestui schit. Biserică este construită în formă de corabie, în plan basilical, din bârne, cu pereții căptușiți cu scândura pe ambele părți, pe temelie de piatră și acoperită cu tablă zincata. Pereții în exterior sunt fără ornamentații. Pe partea centrală a pronausului se înalță o turla patrulatera 3,50m x 3,50m, ce se ridică peste șarpanta bisericii, cu acoperișul conic. Aici de găsesc două clopote, unul vechi și altul donat de Gherghe Pântea, în anul 1914
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
femeiesc se compune în principal din: cămașă - (“Spăcel”, obiect de îmbrăcăminte femeiască, asemănător cu ia.), poale largi - (“Pindileu”), sorț - (“Zadie”), năframă, opinci. Ca o notă specifică, se remarcă aspectul de alb al costumului, precum și tehnica de încrețire a pânzei pentru ornamentație. Femeile măritate au întotdeauna capul acoperit peste părul împletit și strâns într-un conci deasupra cefei (zadia de cap) năframa. Altădată încălțămintea femeilor a fost opinca. Azi, în anii 2000, ea este înlocuită cu ghete la femeile bătrâne și cu
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
prea înalte, iar bolțile de pe naos și altar se sprijină - ca și în cazul altor biserici de lemn - pe nervuri arcuite de brad. Pronaosul are un plafon drept, deasupra fiind o încăpere care se încheie spre est cu bolta naosului. Ornamentația sculpturală și stilul icoanelor îndreptățesc concluzia că iconostasul datează din secolul al XVIII-lea, fiind probabil executat în 1774, odată cu biserica. Pomelnicul Triptic al acestui așezământ și unele documente aflate la Mănăstirea Secu, relevă că în ultimele decenii ale secolului
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
baroc care s-a manisfestat unic în arhitectura insulei Sicilia, din sudul Italiei, în secolele al 17-lea și al 18-lea. Stilul barocului sicilian este relativ ușor de recunoscut, datorită prezentării particularităților generale ale barocului într-o formă a ornamentației de o bogăție extremă, nemaiîntâlnită la alte variații naționale și/sau locale ale stilului, dar și datorită omniprezenței măștilor rânjitoare și a amorașilor, numiți putto, respectiv putti, la plural, în italiană. Aceste elemente distintive ale barocului conferă Siciliei o identitate
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
al 18-lea, când arhitectura barocă a Siciliei a ajuns să fie distinct diferită de cea a Italiei continentale, încorpora in mod tipic cel puțin două sau trei din următoarele caracteristici, dublate de o libertate a exprimării designului clădirilor și ornamentației acestora, care este mult mai greu de caracterizat in cuvinte.
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
că va fi fost cineva care a cules din creațiile populare, până să nu fi dispărut de tot obiceiurile tradiționale. Costumul popular mai era purtat în anii 50 doar în varianta sa mai sobră, de lucru, cel de sărbătoare, cu ornamentație bogată, fiind înlocuit de hainele cumpărate de la oraș. Hainele de lucru erau foarte simple, bărbații purtând vara o cămașă lungă până la genunchi și izmene albe, fiind încinși cu bete de lână roșie, dacă nu cu o simplă sfoară, purtând eventual
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
km de municipiul Râmnicu Vâlcea. Biserica mănăstirii, așa cum apare astăzi, este ridicată pe un plan treflat având o singură turlă așezată pe naos, care are o cornișă de cărămidă în formă de dinți de fierăstrău. Pereții exteriori sunt drepți, singura ornamentație arhitectonică fiind un brâu cu trei funii ce o desparte în două. În rest sunt netezi, zugrăviți în alb, având ferestruicile înguste cuprinse între încadramente simple, netede, acestea fiind dublate de un chenar cu motive geometrice și vegetale. Pridvorul se
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
zugrăviți în alb, având ferestruicile înguste cuprinse între încadramente simple, netede, acestea fiind dublate de un chenar cu motive geometrice și vegetale. Pridvorul se sprijină pe 8 coloane de piatră simple, puțin îngustate spre vârf, terminate cu capitele late fară ornamentație. Tâmplele coloanelor și bolta pridvorului sunt acoperite de picturi murale. Decorațiunea murală interioară în schimb este deosebit de bogată lucrată în tehnica "fresco", de zugravi cunoscuți ai epocii brâncovenești, semnăturile acestora fiind incă bine conservate. Incinta mănăstirii este de formă poligonală
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
mărgineană. În zona localității Apoldu de Jos, "ia" este confecționată din pânză țesută în casă, care din loc în loc are dungile roșii. Mânecile pornesc din guler și se termină cu "fodori împodoghiți cu cipcă", iar gura iei este așezată lateral. Ornamentația cămășii este plasată este plasată în două câmpuri principale: la guler și pe mâneci. Cromatica este sobră, preferința pentru culorile negru și roșu fiind evidentă. În ansamblu, ia din zona Ocna-Miercurea se impune printr-o se impune printr-o eleganță
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
două câmpuri principale: la guler și pe mâneci. Cromatica este sobră, preferința pentru culorile negru și roșu fiind evidentă. În ansamblu, ia din zona Ocna-Miercurea se impune printr-o se impune printr-o eleganță sobră, sporită de liniile clare ale ornamentației. Pieptarul, lucrat în piele albă este deschis în față, de tip poienăresc. Ornamentațiile sunt executate cu lânică și mătase colorată. Negrul domină în cusăturile dispuse în special pe piept. Poalele, lucrate din pânză albă, învrâstată din loc în loc, sunt lungi
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
culorile negru și roșu fiind evidentă. În ansamblu, ia din zona Ocna-Miercurea se impune printr-o se impune printr-o eleganță sobră, sporită de liniile clare ale ornamentației. Pieptarul, lucrat în piele albă este deschis în față, de tip poienăresc. Ornamentațiile sunt executate cu lânică și mătase colorată. Negrul domină în cusăturile dispuse în special pe piept. Poalele, lucrate din pânză albă, învrâstată din loc în loc, sunt lungi până aproape de glezne. Ele sunt acoperite în față cu o cătrință "vânătă" numită
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
între ele printr-o cheiță. În partea de jos, șurțul are o vargă cusută cu mătase colorată, ori aleasă în război. Marginea de jos se termină se cu ciucuri a căror lungime variază între 6-10 cm. Cătrința avea fondul negru, ornamentația constând în dungi orizontale de culoare roșie, verde sau vânătă. Marginea cătrinței era împodobită cu ciucuri colorați, asemănători cu o dantelă. Datorită numărului mare, dominant, de vărgi roșii, cătrința este cunoscută sub numele de "cătrință roșie". În ultima vreme, a
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
poartă cojoace de piele sau țundre, asemănătoare cu cele ale femeilor. Mijlocul și-l încing cu "șerpare" împodobite cu ornamente din piele aplicată sau realizate prin presare. Vara, bărbații poartă cioareci de pânză, strânși pe picior, fără niciun fel de ornamentație. Iarna îmbracă cioareci lucrați din țesătură din pănură albă având croiala clasică a cioarecilor românești. Opincile, reprezentând încălțămintea veche, au fost înlocuite în totalitate cu bocanci. 1864, Apoldu de Jos - 1947, Sibiu medic și publicist Studiile universitare: la Viena și
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
André Lecomte du Noüy în care se observă înfățișarea bisericii de dinaintea reconstruirii sale. Pe lângă desen, restauratorul descrie biserica din punct de vedere arhitectonic. Lecomte du Noüy constata că, spre deosebire de Biserica „Sf. Trei Ierarhi” care impresionează prin bogăția, profunzimea și diversitatea ornamentațiilor exterioare, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” se remarcă prin simplitatea construcției. Biserica avea plan treflat, cu abside semicirculare și cu pronaos supralărgit. Deasupra naosului se afla o turlă octogonală cu acoperiș țuguiat, așezată pe o bază octogonală. Zidul era susținut de
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
înțelegem că vrea să stârnească emoțiile ascultătorilor ». Gleb Uspenski își amintește: « Vorbea cu simplitate, ca și cum ar fi purtat o conversație cu niște cunoscuți, fără să declame fraze umflate sau să arunce capul pe spate. Simplu și clar, fără devieri sau ornamentații inutile, spunea că găsește în Pușkin un exponent al aspirațiilor, speranțelor și dorințelor publicului care îl asculta în acel moment, în acea sală. A făcut posibil, cum ar veni, ca Pușkin însuși să se înființeze în acea sală, și prin
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Codicologia (fr. "codicologie"; lat. "codex, icis" - carte, gr. "logos" - vorbire, știința) este știința specială a istoriei care studiază tehnică de execuție a manuscriselor, urmărind suporții grafici, sistemele de tăiere și liniere a filelor, modul de numerotare a caietelor, stilul și ornamentația, materialul folosit ca suport (atât filele cât și coperțile) și altele. Codicologia face diverse clasificări simple și comparative ale acestor tehnici de realizare a suportului scriiturii în funcție de perioada, materiale, ornamente, tehnici de legare etc. Aceste clasificări și descrieri sunt apoi
Codicologie () [Corola-website/Science/298813_a_300142]
-
Din pricina grăbirii producției în interes comercial, se recurge adeseori la folosirea de "loops" pentru negativ (fragmente preînregistrate care se reiau pe parcursul piesei, de pildă pentru mai multe strofe). Melodica lui Guță este aproape neschimbată din momentul lansării în lumea muzicală (ornamentație încărcată, improvizații melodice frecvente). Piese recente precum „Sunt țigan european” sugerează o tendință de întoarcere la stilul de început al cântărețului, mai apropiat de jazz-ul țigănesc (aici auzim și "scat"-ul prin care a câștigat aprecierea criticilor din afară
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
înconjurată de un brâu median sculptat, aflat la 2/3 din înălțimea locașului. Interiorul era dominat de 12 coloane de piatră sculptată, care se aflau în pridvor și pe care se sprijinea o cupolă. Iconostasul din lemn avea o bogată ornamentație sculptată și aurită, care încadra icoanele împărătești. Pictorul bisericii a fost celebrul Pârvu Mutu. Pe latura sudică se aflau clădirile stăreției și chiliile călugărilor greci care administrau mănăstirea, iar pe partea vestică se afla turnul clopotniță împreună cu un alt sir
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
Descrierea completă a acestui însemn militar, potrivit Ministerului Apărării Naționale, este următoarea: Drapelele de luptă ale României sunt confecționate din mătase dublă și au dimensiunea de 100 × 66 cm (proporție 2:3). Flamura reprezintă în culori drapelul României și are ornamentația identică atât pe avers cât și pe revers. În centrul fâșiei galbene, la 18 cm de baza acesteia, este aplicată stema țării, cu dimensiunile de 29 × 21,5 cm. În colțuri, la 5 cm de marginea flamurei, se găsește câte
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
se face printre două coloane masive ce au înlocuit în secolul al XVII-lea peretele desparțitor specific liniei arhitectonice ștefaniene. La exterior biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând "Preasfânta Treime", motiv ce se regăsește și în ornamentația interioară. este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare . Imagini Video
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
portal, terminat în arc frânt. Portalul vestic este decorat cu motive de frunze de stejar. Fațada de nord prezintă cinci contraforturi si un portal secundar (permanent inchis). Interiorul bisericii a fost deteriorat în urma unui incendiu în secolul al XVII-lea. Ornamentația interioară e în cea mai mare parte opera refacerilor ulterioare. Biserica (inițial romano-catolică) a trecut în anul 1564 (până în zilele noastre) la confesiunea reformată-calvină.
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306951_a_308280]
-
una de tip modal, folosind scări muzicale împrumutate din genul lăutăresc, cu trepte mobile (folosirea în melodie a treptei a doua urcate deasupra acordului de treapta I, de pildă, amintește prin enarmonie de contrastul terță mare-terță mică din muzica blues), ornamentații abundente, intervale de secundă mărită ș.a. Suprapunerea dintre o acordică tonală majoritar diatonică și melodica puternic cromatizată este o trăsătură comună cu muzica lăutărească și poate aduce uneori cu jazz-ul modal (unde, tot astfel, armonii foarte stabile sunt confruntate
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
Frontispiciul, acoperit cu un acoperiș înalt, are o plasticitate remarcabilă, tot ansamblu se poate citi astfel ca un întreg tridimensional. Întreaga structură este lipsită de efectul decorațiilor excesive, atât de tipic Romei contemporane. Influența barocului italian este redusă în domeniul ornamentației decorative. Următorul pas în dezvoltarea arhitecturii rezidențiale în Euroapa a implicat integrarea grădinilor în compozițiile palatelor, așa cum este la "Vaux-le-Vicomte" (1656-1661), unde arhitectul Louis Le Vau, designer-ul Chales Le Brun și grădinarul André Le Nôtre s-au completat unul
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]