854 matches
-
oră fixă. Bătaia se realizează cu ajutorul unui clopot. De fiecare dată când se împlinește un minut, o elice existentă și încorporată în mecanism, care este pe bază de aer, se învârte. Pendulul orologiului are o greutate de 20 de kilograme. Orologiul bisericii fortificate din Rotbav era îngrijit pro bono de către un singur om, care se ocupă și de clopote și de biserica în sine. Totodată, Turnul Principal, care avea o înălțime de aproximativ 60 de metri de la nivelul solului, oferea o
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
o copie a proiectului. Acordul lui Adenauer a venit imediat: Germania dorea să devină partener al Franței în acest proiect ce-și propunea să schimbe soarta Europei. La ora 16.00, în aceeași zi de 9 mai 1950, în Salonul Orologiului din Quai d’Orsay, Robert Schuman citea proclamația care prin îndrăzneala ei avea să schimbe destinul Europei. Franța și Germania decideau să pună în comun rezervele de cărbune și oțel și invitau toate țările europene interesate să li se alăture
Însemnele Uniunii Europene () [Corola-website/Science/296915_a_298244]
-
spart de la primul dangăt, - se spune -, și era cumpărat de sași din Bavaria), - vai, domnilor, îngropați-l, întreprinderea noastră onorabilă, n-a mai pățit o rușine ca asta, făceți-l repede să dispară, înmormântați-l! * * * Din vârful păstrat, cu un orologiu străvechi ce arată doar orele și pe care un trăznet l-a topit pe jumătate pe la 1700, prin fâlfâitul ciorilor și peste găinațul secular care acoperă podeaua, vezi tot colțul răsăritean al }ării Bârsei, cu acoperișurile de țiglă țuguiate, - loc
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
ale șoaptei / sunt ultima cardiograma a iubirii" (Ultima cardiograma). Singura certitudine rămâne, prin urmare, moartea. O moarte, cum spuneam, înregistrată oră de oră. Fiecare din acestea își lasă pe trupul nostru urma indelebila, eternă împlinire a vechii inscripții de pe cadranele orologiilor: "Toate rânesc, ultima ucide". Ioana Crăciunescu, Creștet și gheare/ Du front et de griffes, Versiune în limba franceză: Tudor Florian Potra, Cartea Românească, 1998, 129 p.
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
a scăpa de rigorile cenzurii,fie o ingenioasă tehnică poetică fără liant în realitatea istorică, poezia lui Nichita Danilov înfățișează, în scenete, lieduri sau elegii, personaje și acțiuni insolite. ,Bunicul meu Ferapont/ a fost înmormântat în cutia unui/ foarte vechi orologiu". Ferapont avea patru cai albi care nechezau dumnezeiește, avea o brișcă ușoară, o barbă neagră și cizme de fier. Domnul Ferapont este acel personaj de basm, care a trăit în a fost odată ca niciodată al fiecăruia, este Bătrânul și
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
să le combini/ Să iasă numai bube și vînt/ Cu mană, cu piatră, cu fier hohotind/ Și-n loc de corzi să ai otravă/ Astfel ca numai durere să se reverse din slavă/ Să-ți crească inima pînă se face orologiu în turn/ În care să dea cu pietre toți nebunii și orbii/ Cu viermi decapitați în pumn/ Mlaștina să-ți fie loc de închinare/ În care să-ți tai cu ochii cărare/ Acolo să-ți vezi iubita născînd/ Acolo să
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
avusese loc efectiv. Fama spunea că la Început cineva elaborase o scriere magică (sigur, mesajul din Provins), dar că ceasul lui Dumnezeu bate fiece minut, „În timp ce al nostru nu reușește nici măcar să sune orele“. Cine nu fusese atent la bătăile orologiului divin, cine nu știuse să ajungă la un punct dat, exact când trebuia? Se menționa un nucleu originar de frați care ar fi putut da la iveală o filosofie secretă, dar hotărâseră să se răspândească prin lume. Manifestele denunțau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
manevre abile am făcut ca Joseph Balsamo să fie Închis În fortăreața din San Leo și am intrat În stăpânirea secretelor lui. Ca Saint-Germain am dispărut, acum toți mă cred contele de Cagliostro. Miezul nopții a bătut adineauri În toate orologiile orașului. Ce liniște nefirească. Tăcerea asta nu-mi spune nimic bun. Seara e splendidă, chiar dacă-i foarte friguroasă, luna de sus, din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mâie" În palatul codrilor str??? țuț de „mandrele c???ri" pe care luna a?terne „pulbere deargint"; p?ianjeni ?es „dintr-un copac În altul" pânze de diamant, pe care se plimb? rază lunii, iar greierii cânt? că ni?te „orologii aruncate-n iarb?"; palatul „de stânci" al zânei avea drept strea?în? „un codru vechi", iar colonadele erau „mun?i În ?ir"; sc?rile negre „de stânci" duceau „sus În palat", ??tre o vale adânc?? ?i Întins? ț?iat? de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Grande, dar la primul canaletto o luă la dreapta, pe scurtături. În mai puțin de un sfert de ceas, ajunse la cheiul de lângă Palatul Dogilor. Atmosfera era incendiară. Se lăsase seara. Mii de venețieni cu torțe se adunaseră sub turnul orologiului. Era un adevărat vacarm. Oană legă barca de un stâlp al debarcaderului și intră În mulțime. Privirea lui Înregistră totul. Palatul era Închis. Gărzile ducelui zăceau pe trepte, În bălți de sânge. Toate luminile erau aprinse. Trupe venețiene de uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un bar extraordinar, cu un nume simpatic, Le Passage interdit. Pare ieșit direct din imaginația arsă de droguri a celor de la Pink Floyd în anii lor de glorie: manechine de plastic care pluteau suspendate de corzi, flori uscate, un vechi orologiu de gară care încă mai funcționa, limba secundarului dând impresia că plutește circular în spațiul închis al cadranului. Iar ca senzația de out of time să fie completă, Anna îmi spune că în piața din fața catedralei Sf. Nicolae au fost
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
1955; Alex. Wedding, Chemarea ghețarilor, București, 1956; Ludwig Renn, Trini, București, 1957; Montesquieu, Scrisori persane, București, 1957; Iannis Ritsos, Poeme, București, 1958 (în colaborare cu Iannis Veakis); Menelaos Ludemis, Un copil numără stelele, București, 1959 (în colaborare cu Dimos Rendis), Orologiul lumii bătea miezul nopții, București, 1961 (în colaborare cu Iannis Veakis), Zile zbuciumate, București, 1963 (în colaborare cu Ian Halliannis); Dido Sotiriu, Morții așteaptă, București, 1961 (în colaborare cu Iannis Veakis); Charles Lamb, Eseurile lui Elia, pref. trad., București, 1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
celui mai pauper localnic din urbe, care se nimerește a fi chiar „o evreică - surdă și mută” (Norii); un preot de țară își achiziționează crucea de veci, care, însă, îl răpune, prăvălindu-se peste el (Amilcar Barca); unui ceasornicar numeroasele orologii din prăvălia „La țanc” nu îi mergeau după ora exactă, ci după „infailibilul său auz muzical” („Astfel bătăile lor decalate-ntre ele/cu diferențe de clipe, de minute sau ore,/se completau,/se intercalau,/se suprapuneau inegale,/mai scurte,/mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
care să poată supraviețui fără o jumătate din organe. - Te gândești și domnia ta la o păpușă, Înzestrată cu un mecanism care o Însuflețește? Întrebă Dante. - Poate. Sau poate că nu. În Franța am văzut nu puține păpuși animate care Împodobesc orologiile de pe turnuri. Însă niciodată una Înzestrată cu aparenta naturalețe a acesteia. Mai să-ți vină să crezi... Adânciți În dialog, Încercau să se Îndrepte spre ieșire. Dar, În față, mulțimea părea să se fi oprit și glasuri agitate se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
economice, confidențiale. Dar celălalt nu părea să Îi acorde atenție, captivat cum era de ceea ce avea În fața ochilor. - De altminteri, dintotdeauna au fost cei mai buni În această artă. Și marele Frederic a fost nevoit să apeleze la ei, pentru orologiul de la Palermo, observă el. - Ești În măsură să Înțelegi ce sens au? Întrebă poetul, trecându-și degetul peste incizii. - Eu nu, dar servitorul meu, da. Știe să citească scrierea părinților lui. Mecanicul se Îndepărtă pentru scurt timp, după care reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fie o incredibilă răsturnare a sensului lucrurilor. Un obiect născut pentru a ocroti viața pe mare, transformat Într-o ambarcațiune infernală. - Dar Dumnezeu ne-a poruncit să luăm În stăpânire pământul, să Îi numim bogățiile, să Îi reglăm nestatornicia. Și orologiile dumitale, meștere Alberto, sunt niște regulatoare. Arta dumitale nu e și ea blasfematoare? Atunci, n-ar trebui să scrii și pe roțile dumitale dințate ceva asemănător? Alberto clătină din cap, gata să Îi răspundă ceva, Însă Dante Îl Întrerupse. - Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fel și chip. Buzele Încleștate și fruntea Încruntată Îi dezvăluiau nemulțumirea tot mai mare. În cele din urmă, se opri, după o ultimă tentativă. - Poate. Dar numai În parte. Lipsesc câteva părți esențiale. Cu siguranță e asemănătoare cu un mare orologiu, În unele privințe. Vezi tija asta dințată și fragmentul acesta de lanț? E inima mecanismului, sunt sigur. Strânsă În jurul axei sale, banda asta de oțel acționează prima roată, care transmite mișcarea celorlalte cercuri mai mici, printr-o amplificare succesivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
exactitate timpul, acele sale În mișcare ar marca un timp neomenesc, ce s-ar scurge mai degrabă În acord cu bătăile din aripi ale unei muște decât cu pulsația unei inimi omenești. Ca și când cineva ar fi vrut să construiască un orologiu care să Împartă durata zilei pentru un popor ce nu se află pe acest Pământ... - Oare al-Jazari a construit un ceas pentru Îngeri? - Sau pentru diavoli. Și, pe urmă, amănuntul de aici... E pecetea unui geniu... Dacă am Înțeles eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
totuși, existența unui regulator pentru rotație ne-ar putea face să ne gândim la o formă oarecare de măsură, zise el după un răstimp. Însă dumneata afirmi cu certitudine că În nici un caz nu ar putea fi vorba de un orologiu? - Priorule, nici un timp omenesc n-ar putea fi măsurat de mașinăria asta. Poate că e, Într-adevăr, o sferă ce reprezintă mișcarea astrelor, Însă gândită pentru alte ceruri și pentru alte lumi. Dante Încuviință Încetișor. Își ridică apoi privirea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vechi tovarăș de arme? Pe când vorbea, cu o mișcare rapidă, apucase capacul lăzii, deschizându-l. O expresie de dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o mișcare rapidă, apucase capacul lăzii, deschizându-l. O expresie de dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Satana știa, dar n-a înțeles iubirea lui Dumnezeu și nici voia Lui." Se făcuse liniște. Priveau cu mii de scântei colorate spre locul unde fusese trandafirul deșertului și acum strălucea, stins, un pumn de nisip... Smaraldul tăcuse și el. Orologiul elvețian bătu de douăsprezece ori. Dar nimănui nu-i mai ardea de vorbă. Apa curgea mai departe pe pietre. Trist, ametistul spuse: Aceasta e iubirea cea mai mare: să-ți dai viața pentru cineva". Și atunci, în liniștea suspinului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-ar înălța Palatul dogilor și cineva m-ar aștepta pe debarcaderul din Piața San Marco să mă arunce în închisorile de odinioară ale Serenissimei pentru că mi-am îngăduit să confund Veneția cu Xochimilco. La debarcader e noapte. Nu sună orologiul din San Marco și, în locul porumbeilor, roiesc câini printre picioarele noastre. Mergem acasă la Dolores Olmedo să vedem o colecție de tablouri ale lui Diego Rivera. Pătrundem, întîi, într-un parc seniorial, pe care mai mult îl ghicim la lumina
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Deasupra birouașului, era plasat singurul obiect contemporan, atât de contemporan, încât apărea anacronic, o plasmă TV de firmă, de douăzeci și șase de inci, cu ecranul stins, mai întunecat decât noaptea ce sta să se pogoare, dincolo de geamuri. Alături, un orologiu elvețian de marină, își expunea mecanismul argintiu privirilor, sub un bol de sticlă, învecinându-se livresc cu un album retro, cu poze de familie, din piele de emu, format in-folio, cu pentagrame imprimate pe coperți en sec, ca un grimoire
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nici un rău să nu o poată atinge, și totul fusese inutil. Fetița mea, atât de sensibilă Încât orice frază o poate răni, și orice gest ar putea să o doară. Inimioara mică a fiicei lui bubuia lângă pieptul său. Un orologiu pe care el Însuși Îl pornise, cu atâta timp În urmă. Acum nu putea să-l Împiedice să bată așa cum voia, pentru lucruri pe care el nu le cunoștea și nu le putea controla. Lucruri cărora nu le putea porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]