349 matches
-
Urmează apartamentul contelui, mult mai mare, unde-s expuse ordonat instrumente de tortură, cam aceleași ca la noi, mă Înviorez, Încă un punct comun, securi, clești, ciocane, căști prevăzute cu țepi În interior, care se strîngeau cu șuruburi pe capul osînditului pînă ce acesta spunea ceva, foarfeci, cuțite de diferite dimensiuni, un ferăstrău, bile, mese de elongație și o ghilotină mică, toate autentice, uzate, le privesc cum stau În repaus de cîteva sute de ani, pe pereți atîrnă gravuri ce explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să nu-l irite pe iritabilul director? Doctorul în Bolliac își alegea subiecte fără însemnătate. Despre Ieminescu scria doar Mistrie. Cred că protocronismul a fost mai puțin nociv decît tendința de a-i dezgropa, de a-i "restitui" pe toți osîndiții pe drept la anonimat. Tot comentînd autori mici și mulți, se duce la fund barca istoriei literaturii, cu cei mari cu tot. "Noi mî citim exhaustiv", pocnea din bici Milucă, fără să se întrebe din ce materie e făcut biciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
moment, un glas din mulțime s-a ridicat puternic, aproape disperat: „Opriți execuția, e al meu!“. O femeie a apărut cu o hârtie În mână, a arătat-o călăului și acesta a făcut un semn. Femeia s-a apropiat de osândit și, cu ochii arzând de teama grozăviei ce putea să se Întâmple, i-a luat capul În mâini, 1-a privit drept În ochi și i-a șoptit ușor numele. Anii care Îi despărțiseră nu lăsaseră urme pe fețele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fără asistență medicală corespunzătoare, viața lucrătorilor de la ocnă rareori depășea 8-9 ani de muncă. De-a dreptul înspăimântătoare erau condițiile de viață ale condamnaților-lucrători de la Tg. Ocna. În 1853, în urma unei anchete, generalului Urusov i se adusese la cunoștință că „osândiții de la groapa ocnelor se află în cea mai ticăloasă stare, că paile prevăzute pentru așternut nu se înnoiesc decât la 6 luni odată, că cămășile lor nu li se schimbă decât odată sau de două ori pe an și că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai întâmplase, ci o să fie însoțit până la Stilo și totodată va fi înștiințat Episcopul din Squillace ca să controleze orice mișcare va să facă și orice atitudine pentru care va trebui să dea socoteală. Te vei întoarce la baștină precum un osândit și, fiindcă noi suntem convinși că tu ești un vulcan în erupție creat de Dumnzeu pentru a face să strălucească și mai tare bunătatea sa și divina sa înțelepciune, n-o să te scăpăm din ochi. Data viitoare n-o să mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
celulei, în anume zile, am văzut ieșind din fundul meu viermii pe care în timpul zilei îi înghițisem. Nici ei nu vor să se molipsească de la biata mea carne și fug atunci când mă apropii să-i prind, și-njură ca niște osândiți ai iadului atunci când îi poftesc să danseze ca să mă distrez și eu puțin. Sunt, sigur că da, animale spurcate, dar au o omenie a lor și știu, când e cazul, să cânte și să recite poezii în străvechea limbă a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care îi detesta atât pe creștini cât și pe Nero, nu s-a alăturat împăratului, cum s-a petrecut mai apoi cu prilejul altor persecuții. Dimpotrivă, populația romană și-a exprimat, pentru a doua oară, sentimentele de milă față de cei osândiți, de condiție socială modestă, care se îndreptau spre supliciu nu în folosul public, ci din cruzimea unui singur. În poporul care îi ura pe creștini și în același timp simțea milă pentru ei și în cuvintele din cruzimea unui singur
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe numeroase scene românești: Sufleurul fricii (Timișoara, 1990), Bine, mamă, da’ ăștia povestesc în actu’ doi ce se-ntâmplă în actu’ntâi (Piatra Neamț, 1990-1991, Timișoara, 1996-1997, București, 1998-1999), Angajare de clovn (Iași, 1991-1992), Spectatorul condamnat la moarte (Iași, 1991-1992), Artur osânditul (Târgu Mureș, 1992-1993), Caii la fereastră (București, 1994), Și cu violoncelul ce facem? (Oradea, 1995-1996, Timișoara, 1998-1999), Țara lui Gufy (Botoșani, 1997-1998), Trei nopți cu Madox (București, 1998-1999) ș.a. Totodată piesele i s-au reprezentat în Franța, Polonia, Rusia, Olanda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
1993, 46; Ioana Pârvulescu, Jocul, nu miza, RL, 1993, 50 ; Țeposu, Istoria, 69-70; Ileana Berlogea, Matei Vișniec pe scenele românești, CC, 1994, 4-5; Valentin Silvestru, Călătoria fantastică prin ploaie a lui Matei Vișniec în țara lui Gufy, împreună cu misteriosul Madox, osânditul Arthur și spectatorul condamnat la moarte, CC, 1994, 4-5; Negoițescu, Scriitori contemporani, 464-472; Papahagi, Interpretări, 159-162; Alex. Ștefănescu, Clasicizarea lui Matei Vișniec, RL, 1996, 20; Perian, Scriitori, 63-73; Rachieru, Poeți Bucovina, 510-523; Benoît Vitse, Matei Vișniec, CRC, 1997, 5; Roxana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
de geruri, reprezentată prin viziunea unei deportări în Siberia: Sub cer de plumb întunecos, Pe câmp plin de zăpadă Se trăgănează-ncet pe jos O jalnică grămadă De oameni triști și înghețați Cu lanțuri ferecați. E lung cel șir de osîndiți! Pe vânăta lor față Necontenit sunt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață, Și pe-al lor trup de sânge ud Des cade biciul crud. Sărmani!... de șase luni acum, Ei merg fară-ncetare Pe-un larg pustiu ce n-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și albastru, Corigent la limba română, Bărbierul regelui Midas, 3 și cu Rezeda 4 se ridică toate pe metoda "moftului", ca și teatrul dealtfel, pigmentat acesta cu știuta exhibiție artistică. Mihnea povestește, de exemplu, în Pleacă berzele, că în India osândiții la moarte sunt executați cu un parfum scos dintr-un lotus albastru ce crește pe malul Gangelui, într-o odaie tapetată cu stofe groase de brocart, mobilată cu paturi de abanos. N. DAVIDESCU Primele poezii ale lui N. Davidescu, La
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nervos fereastra iubitei ca să-i arate cum plouă cu frunze, bolnavii isterizați răcnesc la ploaie, vitele rag, răcnesc și nebunii și înnebunesc oamenii normali, cetățenii delirează, vorbesc singuri pe drum și râd în neștire, cuprinși de un răget intern asemeni osândiților din cercul al treilea infernal care urlă în bătaia ploaiei. Ca supreme condensări ale teroarei de umid sunt de citat Lacustră, halucinație a unui diluviu ce izbește cu valuri de apă pe adormit: De-atîtea nopți aud plouând, Aud materia plângând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
culorilor este de mare efect. Pohod ha Sybir este un puternic poem În tonuri bacoviene. Apare, aici, poate pentru prima oară cu mai mare subtilitate estetică În poezia română, ceea ce Bachelard numește maniheismul culorilor. Plumbul Întunecos al cerului, coloana funerară, osîndiții cu vinetele lor fețe contrastează cu albul indiferent al zăpezii. Apar, În fine, și vulturii ce dau roată, prin văzduh, falnicei grămade. O profunzime a imaginației, o dialectică a nuanțelor pe care Alecsandri le atinge rar: „Palid convoi, perdut, uitat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
comun. Despre transportul acestora, al delincvenților, aflăm că se făcea astfel: "Ras pe jumătate și cu gâtul prins în lanțuri, deținutul era târât în public de către dorobanțul de pază care mergea călare. Popasurile se făceau prin cârciumi, unde gardianul și osânditul petreceau împreună, pe cheltuiala acestuia, care, la rându-i, își procura banii din cerșitul prin piețele și ulițele pe care era purtat. În condițiile amintite, istoria bolnavilor mintali în Moldova se confundă, până la un punct, cu istoria penitenciarelor. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mare adus de oi, că mult câștig aduc oile: și lână și lapte și miei; țapul n aduce acest câștig. Animalele necuvântătoare sunt roditoare și neroditoare prin firea lor. Oamenii sunt roditori și neroditori prin voință; de aceea sunt unii osândiți, iar alții încununați. Dar nu-i osândește până ce nu-i judecă mai întâi. De aceea îi și așază înaintea Lui și le spune păcatele. Ei vor grăi cu blândețe, dar nu le e de nici un folos acum blândețea. Și pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
întâi pe cei care au făcut fapte bune și spune: Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, de moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, că am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc și toate celelalte. Dar ca să nu spună cei osândiți: Nu aveam cu ce face milostenie, Hristos îi osândește, punându-le în față pe ceilalți oameni care au fost în aceeași stare ca și ei; așa precum le osândește pe fecioarele cele nebune, punându-le în față pe fecioarele cele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
negrăitele bunătăți făgăduite, iar cei ce vor primi locul de-a stânga, focul veșnic și întunericul cel mai din afară și viermele neadormit și scrâșnirea dinților și plânsul neîncetat și rușinea fără margini, de care va suferi mai mult cel osândit la chinul fără sfârșit decât de toate celelalte feluri de pedeapsă”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 4, în PSB, vol. 81, p. 43) „Să ne gândim la ceasul înfricoșat al răspunsului ce va trebui dat în fața înfricoșătorului și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
O altă pildă. Slobozirea de osândă și de pedeapsă a răufăcătorilor, a ucigașilor, a hoților, a spărgătorilor de morminte și a acelora ce îndrăznesc altele ca acestea ține numai de bunătatea împărătească. Dacă un judecător l-ar slobozi pe un osândit fără poruncă împărătească și s-ar apăra și el când este învinuit, tot așa: Pentru că împăratul slobozește, slobozesc și eu, nu numai că n-ar scăpa de vină prin această apărare, ci dimpotrivă, ar aprinde împotriva lui și mai mult
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
morții sale. Deuteronomul afirmă scurt: „Îl vei îngropa în aceeași zi”, dar Sulul Templului adaugă: „Să nu lași ca trupurile lor să rămână în copac peste noapte”. Trupurile trebuie date jos și îngropate în ziua (sau seara) morții, pentru că, cel osândit fiind „blestemat de Dumnezeu”, se evita astfel profanarea țării. Acesta este motivul care stă în spatele preocupării față de soldații dușmani uciși. În concluzia fragmentară din Sulul războiului, un alt sul faimos descoperit regiunea Mării Moarte, găsim referința la Kittim (romani) căzuți
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
contra, că lăsarea trupurilor celor executați neîngropați nu era o normă, ci o excepție. De fapt, era o abatere de la practica romană obișnuită în Palestina iudaică. Desigur, în unele circumstanțe, există și dovezi istorice în care se arată că cel osândit la moarte nu era îngropat. Evreii care au rezistat lui Antioh IV (167-164 î.C.) au îndurat răstignirea (Antichități iudaice 12,255-256). Nu se spune că îngroparea era interzisă, permisă sau amânată pentru aceste persoane. Oricum, probabil ar trebui să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ținuturilor de la granițe. În același timp, respectând drepturile legal câștigate, noi știm că de azi înainte, trebuie asigurată, în slujbe și în intreprinderi, întâietatea ce se cuvine românilor în țara lor, o grijă deosebită pentru tineretul care nu poate rămâne osândit la foamete și deznădejde. De asemeni, în ajutoarele pentru școli și biserici se va asigura proporția ce se cuvine numărului de credincioși. Cetățeni! După frământarea grozavă de astăzi, se naște o lume nouă și, ca și altă dată, în toate
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
care se remarcă Vanqxe "Vanè", un „Înger al morții”, deținător al destinelor scrise privitoare la fiecare individ, și Tuculcaxe "Tu÷ul÷a", ființă monstruoasă cu aripi În formă de șarpe și cu cioc Încovoiat, avînd rolul de paznic al unor osândiți aparte. Asemănător cu ceea ce propovăduie textele orfice grecești, pentru etrusci călătoria prin adâncurile pământului era Într-adevăr pândită de acești demoni și plină de primejdii și de capcane; totuși, respectarea scrupuloasă a riturilor cuprinse În libri fatales și În libri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
instaurarea comunismului, „năluca” înspăimântătoare. El a fost adus de întunecate forțe oculte și impus pe furiș, pe căi dosite. Au instaurat groază și jaf, au deschis mii și mii de morminte și au umplut pușcăriile cu sute de mii de osândiți. Temnițele gemeau cu crâncene nopți de tortură și scrâșniri de moarte. Inimi curate, valori solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
văd cum ocupantul bolșevic ne pângărea credința, ne dărâma altare, ne mutila și falsifica istoria, jefuia și îneca în sânge pământul meu natal. De ce și azi când guvernează o democrație atât de lăudată, legionarii sunt pândiți de aceeași soartă de osândiți și puși în afara legii? De ce, pentru ce și până când? Neamul nostru, mereu rătăcitor, nu-și mai regăsește matca sa, când faptele sale în istorie străluceau. Se urmărește dispariția noastră? Drumul salvator e unul singur. Întoarcerea la Hristos, drumul Crucii, răsărit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]