415 matches
-
perioada proprie, dar astfel incât energia sa inițială U să nu se modifice: Atunci când se atinge echilibrul, energia radiată este egală cu cea absorbită :folosind ecuațiile (4.2),(4.6) obținem relația fundamentală: unde U este energia "medie" a "unui" oscilator cu frecvența ν. Ne aflăm acum la o răscruce:(i)pe de o parte la orice valoare a lui I și frecvență ν corespunde o temperatură T, astfel încât I este intensitatea radiației corpului negru la acea temperatură și frecvență. Ecuația
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
ne oferă atunci energia medie a oscilatorilor în echilibru cu ea, dacă cunoaștem funcția I(ν,T). În particular, din Fig.1 vedem că oscilatorii cu frecvențe proprii mari au o energie medie mică. (ii)Pe de altă parte, un oscilator armonic clasic este un sistem cu două grade de libertate, corespunzând energiei cinetice și celei potențiale:după principiul "echipartiției energiei pe grad de libertate" din teoria cinetică energia medie a unui oscilator în echilibru termic este kT ,independent de frecvența
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
medie mică. (ii)Pe de altă parte, un oscilator armonic clasic este un sistem cu două grade de libertate, corespunzând energiei cinetice și celei potențiale:după principiul "echipartiției energiei pe grad de libertate" din teoria cinetică energia medie a unui oscilator în echilibru termic este kT ,independent de frecvența sa proprie ν. Atunci putem privi ecuația (4.7) ca determinând pe I(ν,T) ca funcție de temperatură: Aceasta este formula lui Rayleigh-Jeans care este evident greșită la frecvențe mari, unde crește
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
4.8) și urmează numai prima alternativă: din forma curbelor din Fig.1 se pot deduce prin ecuația (4.7) proprietăți ale ansamblului oscilatorilor aflați în echilibru ca radiația la temperatura T. Se poate calcula entropia S(U) a unui oscilator folosind (3.1): Dacă cunoaștem pe L(I), obținem din (4.9): Max Planck incearcă să obțină restricții suplimentare asupra lui S(U) din principiul al doilea al termodinamicii: entropia totală a sistemului de oscilatori și radiație nu e numai
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
pentru că implică numai entropia oscilatorilor. Formula lui Wien (2.6) reproduce părți largi ale curbelor din fig.1. Folosind ecuațiile (3.3),(3.5) și (2.5) obținem funcția L(I): De aici, cu ajutorul lui (4.10) obținem entropia unui oscilator la temperatura T: Derivata a doua a acestei formule satisface cerința (4.11) și este remarcabil de simplă: În lucrările sale din 1899-1900,Max Planck a încercat să justifice această formulă din considerații generale; deoarece formula lui Wien părea confirmată
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
într-o comunicare a sa scurtă din decembrie 1900 și, mai pe larg, în articolul său înaintat în ianuarie 1901, care reprezintă nașterea mecanicii cuantice. Revenind la (5.2) și înlocuind β=hν și d=1, calculăm acum entropia unui oscilator : Integrând de la U = 0 până la U: Pentru un ansamblu format din N oscilatori identici cu energia totală U obținem, folosind proprietatea de extensivitate a entropiei: Introducem numărul Cu aceasta: Pentru N mare, reamintim formula asimptotică a lui Stirling: atunci, până la
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
nu este infinit, așa cum ar fi pentru oscilatori care ascultă de mecanica clasică (unde energia variază continuu): el se obține numarând modurile în care se pot impărți P=U/hν cuante între cei N oscilatori. Implicația este că un singur oscilator are numai energiile 0,hν,2hν... În fața succesului experimental total al formulei, obiecția că argumentația este oarecum contradictorie (am plecat de la analiza detaliată a unui oscilator în mecanica clasică, pentru care toate energiile sunt posibile și am ajuns la concluzia
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
impărți P=U/hν cuante între cei N oscilatori. Implicația este că un singur oscilator are numai energiile 0,hν,2hν... În fața succesului experimental total al formulei, obiecția că argumentația este oarecum contradictorie (am plecat de la analiza detaliată a unui oscilator în mecanica clasică, pentru care toate energiile sunt posibile și am ajuns la concluzia că numai anumite energii sunt posibile) își pierde din greutate. Acesta este începutul "revoluției cuantice". Max Planck a crezut un timp că se va putea găsi
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
numărului tuturor posibilităților. În cazul lui Planck, calculul numărului de posibilități se face fără ambiguitate. Ne așteptăm ca, atunci când h poate fi considerat ca foarte mic, formula lui Planck să redea rezultate ale mecanicii statistice clasice:nivelele energetice ale unui oscilator devin "practic" un continuum. Constanta h este "mică" dacă "numărul de cuante" U/(hν) = P este mult mai mare decat numărul de oscilatori N. Folosind formula (5.7) de mai sus, vedem că : din dS/dU = 1/T, deducem : (acesta
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
am văzut, aceasta duce la formula (4.8) a lui Rayleigh și Jeans. Deducem că motivul pentru care (4.8) este incorectă este că h nu este arbitrar de mic. Formula (4.8) devine aplicabilă când numărul de cuante pe oscilator e mare. Considerăm acum cazul în care numarul de cuante P e mic față de numarul de oscilatori N. Atunci energia medie a unui oscilator U = U/N este mică față de hν. În formula (5.7), primul termen este dominant și
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
h nu este arbitrar de mic. Formula (4.8) devine aplicabilă când numărul de cuante pe oscilator e mare. Considerăm acum cazul în care numarul de cuante P e mic față de numarul de oscilatori N. Atunci energia medie a unui oscilator U = U/N este mică față de hν. În formula (5.7), primul termen este dominant și putem scrie: Primul termen este entropia sistemului de oscilatori care produce distribuția lui Wien, dacă facem identificarea: b=k/h și h=ac/4π
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
este entropia sistemului de oscilatori care produce distribuția lui Wien, dacă facem identificarea: b=k/h și h=ac/4π. Interpretarea nu este simplă în limbajul oscilatorilor: ne așteptăm ca cele mai multe distribuții să corespundă la cel mult "o cuantă" pe oscilator; un calcul simplu arată că aceasta se intâmplă numai dacă și P/N e mic, ceea ce e o restricție prea serioasă. Albert Einstein a dat însă o interpretare formulei (3.5) pentru entropia radiației în această limită. Comparând entropiile radiației
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
precum teoria probabilităților, teoria perturbaților, statistică matematică, fizica. Una din cele mai importante domenii în care utilizarea lor a condus cu succes la rezolvarea unei probleme fundamentale este mecanica cuantică unde utilizarea lor a permis găsirea funcțiilor de stare ale oscilatorului armonic cuantic și implicit a relației de cuantificare a energiei oscilatorului. Au fost denumite în onoarea matematicianului francez Charles Hermite. Termenul general al polinoamelor lui Hermite este definit prin una din expresiile: sau uneori prin relația Aceste două definiții nu
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
mai importante domenii în care utilizarea lor a condus cu succes la rezolvarea unei probleme fundamentale este mecanica cuantică unde utilizarea lor a permis găsirea funcțiilor de stare ale oscilatorului armonic cuantic și implicit a relației de cuantificare a energiei oscilatorului. Au fost denumite în onoarea matematicianului francez Charles Hermite. Termenul general al polinoamelor lui Hermite este definit prin una din expresiile: sau uneori prin relația Aceste două definiții nu sunt riguros echivalente, trecerea de la o formă la alta se face
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
semnale de control pentru programarea și verifcarea memoriei Flash. Alte funcții speciale pe care le poate îndeplini portul 3 sunt: RST (9): RST are rol de resetare a intrării. O valoare ridicată pe acest pin între două cicluri mașină, în timp ce oscilatorul funcționează, resetează dispozitivul. Acest pin acționează high pentru 98 de perioade ale oscilatorului după ce watchdog-ul se oprește. Pentru a dezactiva aceasta caracteristică se utilizează bitul DISRTO din Regiștrii cu Funcții Speciale mai exact de la adresa 8EH. În starea implicită a
AT89S52 () [Corola-website/Science/320962_a_322291]
-
care le poate îndeplini portul 3 sunt: RST (9): RST are rol de resetare a intrării. O valoare ridicată pe acest pin între două cicluri mașină, în timp ce oscilatorul funcționează, resetează dispozitivul. Acest pin acționează high pentru 98 de perioade ale oscilatorului după ce watchdog-ul se oprește. Pentru a dezactiva aceasta caracteristică se utilizează bitul DISRTO din Regiștrii cu Funcții Speciale mai exact de la adresa 8EH. În starea implicită a bitului DISRTO, caracteristica de RESET HIGH este activă. ALE/#PROG (30): Acronimul ALE
AT89S52 () [Corola-website/Science/320962_a_322291]
-
pentru a putea activa dispozitivul pentru extragerea de cod din memoria program externă începând cu adresa 0000H până la adresa FFFFH.Pentru execuții interne de program #EA trebuie sa fie legat la Vcc. XTAL1 (19): XTAL1 este utilizat ca intrare a oscilatorului inversor amplificat și ca intrare ceas a circuitului operațional. XTAL2 (18): XTAL2 reprezintă ieșirea oscilatorului inversor amplificat. Nu toate adresele, în zona în care se găsesc Regiștrii cu Funcții Speciale, sunt ocupate, iar cele neocupate pot să fie inexistente pe
AT89S52 () [Corola-website/Science/320962_a_322291]
-
adresa 0000H până la adresa FFFFH.Pentru execuții interne de program #EA trebuie sa fie legat la Vcc. XTAL1 (19): XTAL1 este utilizat ca intrare a oscilatorului inversor amplificat și ca intrare ceas a circuitului operațional. XTAL2 (18): XTAL2 reprezintă ieșirea oscilatorului inversor amplificat. Nu toate adresele, în zona în care se găsesc Regiștrii cu Funcții Speciale, sunt ocupate, iar cele neocupate pot să fie inexistente pe chip. Accesul de citire de la aceste adrese va returna în general date aleatorii, iar accesul
AT89S52 () [Corola-website/Science/320962_a_322291]
-
WDTRST) ce se află în RFS. Implicit, WDT este dezactivat, pentru activare, utilizatorul scrie 01EH și 0E1H succesiv în registrul WDTRST, adică în locația 0A6H a RFS-ului. Câns WDT este activ, el va incrementa fiecare ciclu mașină, cât timp oscilatorul va rula. Perioada de pauză este dependentă de frecvența ceasului extern. Singura modalitate de dezactivare a WDT-ului este prin resetare. Când WDT-ul depașește limita maximă, va trimite un impuls RESET HIGH pinului de RST. În modul Power-down oprirea
AT89S52 () [Corola-website/Science/320962_a_322291]
-
modului Power-down. Atunci când se iese din modul Power-down prin intermediul unei resetări hardware, serviciul WDT trebuie să se comporte ca și când AT89S52 este resetat. Ieșirea din modul Power-down prin intermediul unei înteruperi are un comportament semnificativ diferit. Întreruperea este menținută suficient timp cât oscilatorul să se stabilizeze. Când întreruperea este dusă la un nivel ridicat, aceasta este deservită. Pentru a preveni WDT-ul de resetarea dispozitivului pentru perioada în care pinul de întrerupere este menținut la un nivel scăzut, WDT-ul nu va porni
AT89S52 () [Corola-website/Science/320962_a_322291]
-
la un pin al unui port, când modul Idle este terminat prin resetare, instrucțiunea ce o urmează pe aceea care invocă modul idle, trebuie sa nu fie de scriere pe pinul unui port sau în memoria externă. In modul Power-down , oscilatorul este opritm iar intrucțiunea care cheamă modul Power-down este ultima instrucțiune executată. RAM-ul pe aceați chip și Regiștrii cu Funcții Speciale rețin valorile lor până când modul Power-down ia sfârșit. Ieșirea din modul Power-down poate fi inițiată atât printr-o
AT89S52 () [Corola-website/Science/320962_a_322291]
-
externe. Resetarea schimbă valorile Regiștrilor cu Funcții Speciale însă nu modifică RAM-ul de pe chip. Resetarea nu poate fi activată înainte ca Vcc sa revină la nivelul său de operare și trebuie menținută activă suficient de mult pentru a permite oscilatorului resetarea și stabilizarea.
AT89S52 () [Corola-website/Science/320962_a_322291]
-
programării este generat intern prin pinul standard V. AT89C51IC2 conține toate caracteristicile lui 8052 cu 256 bytes interni de RAM, un controller de întreruperi pe 4 nivele și cu 10 surse și 3 timere/numărătoare. În plus, AT89C51IC2 are un oscilator de ceas de 32 kHz, un vector programabil de counter, un XRAM de 1024 bytes, un timer hardware de tip watchdog, o interfață cu tastatura, o interfață cu două fire, un canal serial mai versatil ce facilitează comunicația multiprocesor (EUART
Microcontrollerul AT89C51IC2 () [Corola-website/Science/320968_a_322297]
-
mașină și au frecvențe de ceas de până la 100 MHz, fiind astfel capabile de un număr mult mai mare de intrucțiuni pe secundă. Caracteristici comune incluse în microcontrolere moderne bazate pe 8051 includ built-in timere de reset cu detectare brown-out, oscilatoare on-chip, memorie program Flash ROM auto-programabilă, cod bootloader în ROM, spațiu de stocare a datelor EEPROM non-volatilă, I²C, SPI, și interfețe USB host, magistrale CAN sau LIN, generatoare PWM, comparatoare analogice, convertoare A/D și D/ A, RTC-uri, contoare
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
de programare ale ROM-ului intern. În acest caz, pinul este intrare având notația PROG "(Programming)". "RESET" - Semnal pentru inițializarea controlerului, activ “0”- logic. "XTAL1, XTAL2" - Pini pe care se conectează în exterior cristalul de cuarț în ritmul căruia lucrează oscilatorul local. Se poate lucra și cu oscilator extern, semnalul respectiv aplicându-se pe XTAL1. În acest caz, XTAL2 amplifică semnalul în vederea folosirii de către alte circuite din respectivul microsistem care au nevoie de un astfel de semnal. Varianta standard de μC
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]