717 matches
-
prima oară existența în soluție a ionilor, particule independente încărcate cu sarcini electrice. 5.1.2. Coeficientul osmotic Factorul van’t Hoff nu ia valori întregi decât în soluții foarte diluate. El scade cu creșterea temperaturii. Definiție. Se numește coeficient osmotic (fo) raportul dintre valoarea factorului i efectiv măsurată și numărul maxim de ioni (n) ce se pot forma dintr-o substanță la diluție infinită. La diluție infinită, i = n și fo = 1. Coeficientul osmotic reprezintă fracțiunea din cantitatea totală de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
creșterea temperaturii. Definiție. Se numește coeficient osmotic (fo) raportul dintre valoarea factorului i efectiv măsurată și numărul maxim de ioni (n) ce se pot forma dintr-o substanță la diluție infinită. La diluție infinită, i = n și fo = 1. Coeficientul osmotic reprezintă fracțiunea din cantitatea totală de substanță care există în soluție sub formă de ioni sau alte particule ce pot produce o modificare a proprietăților coligative ale soluției. O parte din ionii din soluție formează perechi și sunt indisponibili pentru
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
potențial mai mare și opusă celei generate de pilă. Cuprul metalic va trece în soluție ca ioni de Cu2+ iar zincul se va depune din soluție înapoi pe plăcuță. Apariția potențialului de electrod a fost explicată de Nernst prin teoria osmotică a pilelor. Un metal manifestă o tendință mai mare sau mai mică de a trimite ioni în soluție, adică are o presiune electrolitică de dizolvare (P); ionii 76 metalului din soluție au o presiune osmotică (p) care se opune presiunii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
explicată de Nernst prin teoria osmotică a pilelor. Un metal manifestă o tendință mai mare sau mai mică de a trimite ioni în soluție, adică are o presiune electrolitică de dizolvare (P); ionii 76 metalului din soluție au o presiune osmotică (p) care se opune presiunii electrolitice de dizolvare. Când P > p, un număr mare de ioni metalici trec din placă în soluție, iar placa se încarcă negativ (Me → Me+ + e-). Când P < p, ionii metalici din soluție se depun pe
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
influența unei diferențe de presiune. Membranele utilizate sunt caracterizate printr-o permeabilitate selectivă pentru anumiți componenți ai unei soluții lichide. Se aplică mai ales pentru a separa substanțele dizolvate cu greutate moleculară peste 500, care la concentrații mici au presiuni osmotice mici și nu pot fi separate prin osmoză. Prin ultrafiltrare pot fi îndepărtate din apă bacterii, viruși, amidon, proteine, pigmenți din vopsele. Limita superioară a greutății moleculare a substanțelor care pot fi reținute prin ultrafiltrare este de circa 500 000
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
considerat, η este vâscozitatea mediului și r este raza particulei. Din această relație rezultă că viteza mișcării browniene va fi cu atât mai mare cu cât vâscozitatea mediului și dimensiunile particulelor vor fi mai mici. 2.5.1.3. Presiunea osmotică a sistemelor coloidale Fenomenul osmozei sau difuzia selectivă prin porii membranelor semipermeabile ale moleculelor dintr-o soluție a fost remarcat prima dată la unele soluții coloidale naturale. Particulele coloidale fiind mai mari decât moleculele dizolvanților obișnuiți, difuzia selectivă a acestora
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coloidale naturale. Particulele coloidale fiind mai mari decât moleculele dizolvanților obișnuiți, difuzia selectivă a acestora are loc și în prezența membranelor cu pori mai mari, cum sunt membranele utilizate în dializă. Presiunea propriu-zisă care se exercită asupra membranelor, sau presiunea osmotică, este mult mai mică la coloizii simpli liofobi decât la soluțiile micromoleculare, deoarece cu cât crește mărimea particulelor, cu atât scade numărul acestora. Numai soluțiile coloizilor macromoleculari (liofili) au o presiune osmotică anormală, ceea ce și permite diferențierea lor de coloizii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
propriu-zisă care se exercită asupra membranelor, sau presiunea osmotică, este mult mai mică la coloizii simpli liofobi decât la soluțiile micromoleculare, deoarece cu cât crește mărimea particulelor, cu atât scade numărul acestora. Numai soluțiile coloizilor macromoleculari (liofili) au o presiune osmotică anormală, ceea ce și permite diferențierea lor de coloizii simpli și de soluțiile micromoleculare. Perrin a generalizat teoria cinetico-moleculară și în cazul sistemelor coloidale. El a aplicat relația lui van’t Hoff - π = R·T·C - și pentru calculul presiunii osmotice
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
osmotică anormală, ceea ce și permite diferențierea lor de coloizii simpli și de soluțiile micromoleculare. Perrin a generalizat teoria cinetico-moleculară și în cazul sistemelor coloidale. El a aplicat relația lui van’t Hoff - π = R·T·C - și pentru calculul presiunii osmotice a sistemelor coloidale. S-a dovedit că această presiune depinde de gradul de dispersie, existând o anumită proporționalitate între aceste mărimi. 2.5.1.4. Sedimentarea coloizilor În sistemele coloidale propriu-zise (soli), sedimentarea constă în separarea sistemului respectiv în două
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ca la cei liofobi, iar migrarea electroforetică poate să dispară complet la unii coloizi ai unor compuși macromoleculari neutri, nepolari. În schimb, mișcarea browniană și difuzia termică au loc la fel de intens ca și la coloizii liofobi, iar activitatea capilară, presiunea osmotică și vâscozitatea pot lua valori mult mai mari, caracteristice soluțiilor de macromolecule. 152 2.7.1.1. Clasificarea coloizilor macromoleculari Pentru a explica diferitele comportări ale produșilor macromoleculari, Staudinger propune o clasificare a acestora după mai multe criterii: formă și
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dintre care cei mai cunoscuți sunt proteinele) și anorganici, printre care se numără poliacizii de siliciu, fosfor, vanadiu, molibden, wolfram și unii heteropoliacizi provenind de la aceleași elemente. Cele mai importante proprietăți chimice coloidale speciale ale polielectroliților și proteinelor sunt: presiunea osmotică, difuzia luminii, vâscozitatea și potențialul electrochimic. Toate aceste proprietăți generale ale coloizilor se manifestă într-un mod special la polielectroliți, datorită structurii și sarcinilor polielectrice. 154 2.7.1.2. Presiunea osmotică. Echilibrul de membrană Prin determinarea presiunii osmotice la
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coloidale speciale ale polielectroliților și proteinelor sunt: presiunea osmotică, difuzia luminii, vâscozitatea și potențialul electrochimic. Toate aceste proprietăți generale ale coloizilor se manifestă într-un mod special la polielectroliți, datorită structurii și sarcinilor polielectrice. 154 2.7.1.2. Presiunea osmotică. Echilibrul de membrană Prin determinarea presiunii osmotice la compușii macromoleculari s-a observat că valoarea măsurată este mult mai mică decât cea calculată. Valorile sunt și mai mici atunci când macromolecula este un electrolit. Explicația acestor abateri a fost dată de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
presiunea osmotică, difuzia luminii, vâscozitatea și potențialul electrochimic. Toate aceste proprietăți generale ale coloizilor se manifestă într-un mod special la polielectroliți, datorită structurii și sarcinilor polielectrice. 154 2.7.1.2. Presiunea osmotică. Echilibrul de membrană Prin determinarea presiunii osmotice la compușii macromoleculari s-a observat că valoarea măsurată este mult mai mică decât cea calculată. Valorile sunt și mai mici atunci când macromolecula este un electrolit. Explicația acestor abateri a fost dată de Donnan, care a propus teoria echilibrului de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
membrană este mai mică la celulele tinere, care conțin mai multă apă și mai puțini ioni, iar valoarea maximă se realizează la maturitatea celulelor, când conținutul în ioni este mai mare și transportul activ mai intens. Dacă se consideră presiunile osmotice în cele două soluții ca fiind ΠI și ΠII, atunci presiunea osmotică reală pentru soluția coloidală va fi: Exprimând presiunea osmotică a coloidului, Π0, în funcție de concentrațiile celor două soluții, vom avea relația: Π0 = Echilibrul de membrană explică diferite procese fiziologice
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și mai puțini ioni, iar valoarea maximă se realizează la maturitatea celulelor, când conținutul în ioni este mai mare și transportul activ mai intens. Dacă se consideră presiunile osmotice în cele două soluții ca fiind ΠI și ΠII, atunci presiunea osmotică reală pentru soluția coloidală va fi: Exprimând presiunea osmotică a coloidului, Π0, în funcție de concentrațiile celor două soluții, vom avea relația: Π0 = Echilibrul de membrană explică diferite procese fiziologice care au loc în organismele vii, alcătuite dintr-un număr mare de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
la maturitatea celulelor, când conținutul în ioni este mai mare și transportul activ mai intens. Dacă se consideră presiunile osmotice în cele două soluții ca fiind ΠI și ΠII, atunci presiunea osmotică reală pentru soluția coloidală va fi: Exprimând presiunea osmotică a coloidului, Π0, în funcție de concentrațiile celor două soluții, vom avea relația: Π0 = Echilibrul de membrană explică diferite procese fiziologice care au loc în organismele vii, alcătuite dintr-un număr mare de membrane semipermeabile. Echilibrul de membrană se întâlnește și în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sisteme, în procesul de obținere se adaugă și stabilizatori. Deși au particule mai mari decât dimensiunile coloidale, suspensiile au majoritatea proprietăților generale ale coloizilor. Sunt astfel prezente mișcarea browniană, deși foarte redusă, echilibrul de sedimentare, turbiditatea, sarcinile electrice, lipsesc presiunea osmotică și 164 difuzia, iar efectul Tyndall se datorează reflexiei razelor luminoase pe suprafața particulei și nu difracției. Suspensiile pot fi lichide (suspensii propriu zise) și gazoase (aerosuspensii). Mai pot fi suspensii diluate și concentrate (C ≥ 10%), acestea din urmă având
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ionul de cupru. Difuzia prin membrane semipermeabile Difuzia și osmoza joacă un rol foarte important în natură. Pereții celulelor vegetale și animale sunt constituite din membrane semipermeabile și funcționează ca adevărate osmometre. Introducând celula într-o soluție a cărei presiune osmotică este mai mare decât cea a sucului celular, adică într-o soluție hipertonică, se observă cum celula se contractă și apoi se zbârcește. Acest fenomen numit plasmoliză, este datorat difuziei apei din interiorul celulei prin membrana semipermeabilă. Dacă o celulă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
crăpa, datorită apei care pătrunde din afară, prin membrana semipermeabilă în celulă. Acest fenomen numit turgescență, este folosit în tehnică, de exemplu la extragerea zahărului (zaharozei) din sfeclă. Sfecla tăiată mărunt este introdusă în vase cu apă (difuzoare). Datorită presiunii osmotice, celulele de sfeclă crapă și zaharoza difuzează în apă, de unde se extrage. Mod de lucru Se ia o probă medie de rădăcini de sfeclă și se mărunțește cu ajutorul unei răzători. Din acest material se cântăresc 10 g și se trec
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
natură și din societate. Fapt. FRÍTĂ Amestec de nisip și sodă din care se fabrică sticla. HIGROSCÓPIC (despre substanțe sau materiale) Care are proprietatea de a absorbi cu ușurință apa din atmosferă. HIPERTÓNIC, -Ă ( Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. HIPOTÓNIC, -Ă, hipotonici, -ce, (Despre o soluție) Care are o presiune osmotică inferioară altei soluții. ♢ Ser hipotonic = ser a cărui concentrație moleculară este inferioară celei a sângelui. INERȚÍE, inerții, 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
HIGROSCÓPIC (despre substanțe sau materiale) Care are proprietatea de a absorbi cu ușurință apa din atmosferă. HIPERTÓNIC, -Ă ( Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. HIPOTÓNIC, -Ă, hipotonici, -ce, (Despre o soluție) Care are o presiune osmotică inferioară altei soluții. ♢ Ser hipotonic = ser a cărui concentrație moleculară este inferioară celei a sângelui. INERȚÍE, inerții, 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
solare ultraviolete, în care gazele componente sunt rarefiate și încărcate cu ioni; termosferă. IZOMÓRF ~ă (~i, ~e) (despre substanțe) Care, având o compoziție chimică diferită față de o substanță, posedă forme cristaline asemănătoare cu aceasta. IZOTÓNIC, -, (Despre soluții) Cu aceeași presiune osmotică; izoosmotic. METALOÍD, metaloizi, Element chimic rău conducător de căldură și de electricitate, lipsit de luciu metalic și de ductilitate; nemetal. 249 MOL1, moli, (Chim.) Moleculă-gram. O moleculă gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol1
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
parte dintr-o substanță, care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective. NEFELOMETRÍE (Chim.) Procedeu de analiză constând în măsurarea concentrației unei emulsii, comparându-i transparența cu un preparat etalon. OSMOMÉTRU, osmometre, Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice a unei soluții. OSMÓZĂ 1. Trecere a unui solvent printr-o membrană semipermeabilă care separă două soluții de concentrații diferite sau o soluție de solvent pur. 2. (fig.) întrepătrundere și influență reciprocă între două sau mai multe elemente. PARAMÉTRU, parametri
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
datorită presiunii hidrostatice prin spațiile intercelulare ale unor structuri specifice, traversarea fiind condiționată de dimensiunile solviților. Ca exemple de procese fiziologice în care intervine acest proces pot fi date formarea urinii (ultrafiltrarea glomerulară) și schimburile la nivelul capilarelor sangvine. Presiunea osmotică se manifestă în raport cu o membrană semipermeabilă ce separă două soluții de concentrații diferite, când apar forțe ce tind să le mențină la volume egale. Apa se va deplasa prin membrana semipermeabilă către soluția mai concentrată, presiunea osmotică depinzând de numărul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
capilarelor sangvine. Presiunea osmotică se manifestă în raport cu o membrană semipermeabilă ce separă două soluții de concentrații diferite, când apar forțe ce tind să le mențină la volume egale. Apa se va deplasa prin membrana semipermeabilă către soluția mai concentrată, presiunea osmotică depinzând de numărul de particule și nu de dimensiunile acestora. b) Mecanismele de transport activ Transportul activ se face împotriva gradientului de concentrație, adică de la o concentrație mai mică la o concentrație mai mare. Aceasta se realizează prin legarea substanței
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]