1,318 matches
-
arunca de pe Tayget un infirm devine delict. O sumă de instituții perimate dăinuie în jurul acestei erori, ca de pildă asistența infirmilor, demenților, a bătrânilor. (La această frază, Ioanide observă aproape cu glas tare: "Din nefericire, demenți sunteți voi, demenți fără ospiciu!") £Clarificarea juridică aduce și o tonificare sufletească. Iată cazul lui Raskolnikoff, din romanul așa de demoralizant al lui Dostoievski, care a infectat generații întregi. (Ioanide: "Foarte bine, asta e părerea multor oameni de bun simț, să vedem ce încheiere tragi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
istorii a neoliberalismului: "În 1945 sau 1950, dacă ți-ai fi propus la modul serios una dintre ideile și politicile din pachetul standard neoliberal de astăzi, ți s-ar fi râs în nas sau ai fi fost trimis într-un ospiciu. Cel puțin, în țările occidentale de la acea vreme, fiecare individ era un keynesian, un social-democrat sau un social creștin-democrat sau vreo umbră de marxist. Ideea potrivit căreia pieței ar trebui să i se permită să ia decizii sociale și politice
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la beție, sau, dacă vreți, într-o stare psihedelică. Acasă am recitit 50 de pagini din Muntele vrăjit. Fascinantă această adaptare la capriciile unei maladii care te mistuie, și la rigorile implacabile ale unui sanatoriu de muribunzi, în fond un ospiciu deghizat. decembrie, 1996 Unde au dispărut traducătorii? Dacă schimbările importante din societatea noastră de după 1990 au bulversat serios scriitorul basarabean, care nici acum nu-și poate regăsi un regim creator normal, după șapte ani de libertate a creației (din cei
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
agreabile, mai simpatice. Acum, spre finalul călătoriei, apăreau în cu totul altă ipostază. Ce-i drept, cam mărunței amândoi, puțin peste un metru și jumătate însă îmbrăcați cu gust și, după felul cum se comportau, chiar și un evadat de la ospiciu ar privi la ei cu respect. Precis se întorceau de la mare deoarece, printre altele, au pronunțat de mai multe ori numele unei stațiuni de pe litoral Agigea. Păreau bronzați deși puțin diferit. Probabil, el a făcut mai multă plajă. Pielea de pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toate mințile! Nici măcar soția nu te va privi cu ochi buni, dacă i-ai declara, în anumite momente de intimitate sinceră, că: "Ești frumoasă ca o moluscă" sau "Te iubesc cum iubește o moluscă!" Imediat te va interna la un ospiciu sau la un spital de alienați mintal! Îți reamintesc că, după călătoria aceasta de multe milioane de ani tereștri, în final, vom reveni la momentul și locul de unde am plecat, adică ne vom reîntoarce în timp, iar cei apropiați nouă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu privire la maniera de relaționare a scriitorilor moderni care nu mai pot "convorbi" deoarece fiecare crede în "valoarea destinului unic, în absolutul fenomenalității lor" nu mai există o mentalitate comună, ci o pluratitate de mentalități. Se face apel la imaginea unui ospiciu decent în care impresia generală este a unei conversații, dar prin apropiere de pacienți se observă că fiecare vorbește singur. Opțiunea pentru această imagine alegorică este sugestivă în ceea ce privește atitudinea de respingere pe care Călinescu o manifestă privitor la modernism, perceput
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
III, Călărași, București, 1935-1938. 12. Șăineanu L., Dicționarul universal al limbii române, București, 1896; idem, 1922. 13. Ureche Grigore Vornicul, Letopisețul Țării Moldovei, București, 1954. 14. Ursu N. A., Formarea terminologiei științifice românești, București, 1982. II. ASISTENȚA ALIENAȚILOR ÎN MĂNĂSTIRILE MOLDOVEI. OSPICII DE MĂNĂSTIRE Asistența psihiatrică de mănăstire Noțiunile de boală și bolnav psihic nu pot fi concepute decât în cadrul relațiilor care s-au stabilit între bolnav și societate. Boala psihică astfel considerată devine un fenomen medico-social, iar bolnavul mintal se înscrie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
istorico-sociale, cât și prin condițiile particulare psihiatriei, mănăstirile au putut constitui unicul loc de refugiu pentru alienați. În paginile următoare, vom contura, în lumina informațiilor pe care le-am putut aduna, aspectele cele mai pregnante ale asistenței alienaților al câteva ospicii mănăstirești din Moldova. Aziluri și ospicii de mănăstire Cele dintâi informații cu privire la asistența bolnavilor psihici oferită de mănăstirile din Moldova, deși disparate, în sinteza lor atestă rolul important pe care l-au deținut mănăstirile în această privință. Concentrând întreaga viață
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
psihiatriei, mănăstirile au putut constitui unicul loc de refugiu pentru alienați. În paginile următoare, vom contura, în lumina informațiilor pe care le-am putut aduna, aspectele cele mai pregnante ale asistenței alienaților al câteva ospicii mănăstirești din Moldova. Aziluri și ospicii de mănăstire Cele dintâi informații cu privire la asistența bolnavilor psihici oferită de mănăstirile din Moldova, deși disparate, în sinteza lor atestă rolul important pe care l-au deținut mănăstirile în această privință. Concentrând întreaga viață spirituală, artistică, literară și științifică, constituind
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ușor schimbată, conținutul descântecelor necreștine de mai înainte. Avem însă dovezi că bolnavii alienați găseau la mănăstiri chiar adăpost. Această acțiune de asistență ambulatorie, dar și stabilă, la început a fost probabil neorganizată. Cu timpul, ea a condus însă la ospiciul de mănăstire, instituție asupra existenței căreia avem astăzi certitudini și al cărui rol de asistență publică nu este discutabil, cum se întâmplă cu bolnițele de mănăstire. Reputația unor duhovnici și a unor icoane făcătoare de minuni din mănăstiri pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
revoluționar (1848). Era deci o oarecare sistematizare în această asistență, un început de specializare, constituind, astfel, o tradiție. Asistența psihiatrică de mănăstire a fost concentrată în Moldova în două nari centre, care au devenit, în secolul al XIX-lea, importante ospicii, Golia și Neamțu, și în câteva mănăstiri mai mici, specializate însă și ele în asistența alienaților, care au fost Schitul Adam și mănăstirile Rășca, Văratec și Agapia. Primele două ospicii sunt cunoscute; despre celelalte avem informații foarte puține. În consecință
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
centre, care au devenit, în secolul al XIX-lea, importante ospicii, Golia și Neamțu, și în câteva mănăstiri mai mici, specializate însă și ele în asistența alienaților, care au fost Schitul Adam și mănăstirile Rășca, Văratec și Agapia. Primele două ospicii sunt cunoscute; despre celelalte avem informații foarte puține. În consecință, schițând istoricul celor dintâi, vom sublinia doar datele recunoscute din evoluția ospiciilor de la Neamț și Golia; vom insista însă asupra celorlalte mănăstiri, multe din informațiile asupra lor fiind inedite. În
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și ele în asistența alienaților, care au fost Schitul Adam și mănăstirile Rășca, Văratec și Agapia. Primele două ospicii sunt cunoscute; despre celelalte avem informații foarte puține. În consecință, schițând istoricul celor dintâi, vom sublinia doar datele recunoscute din evoluția ospiciilor de la Neamț și Golia; vom insista însă asupra celorlalte mănăstiri, multe din informațiile asupra lor fiind inedite. În ordine cronologică, aflăm că în secolul al XVI-lea exista la Mănăstirea Golia (care a fost înființată înainte de 1546) o icoană a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Golia era și ea mai veche la mănăstirea care adăpostea reputata icoană. Cu timpul, aducându-se probabil tot mai multă lume, venind tot mai mulți alienați, sau rezervat câteva chilii în curtea mănăstirii pentru găzduirea acestora, ajungându-se, astfel, la "Ospiciul de nebuni dela Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vindeca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui Ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mulți alienați, sau rezervat câteva chilii în curtea mănăstirii pentru găzduirea acestora, ajungându-se, astfel, la "Ospiciul de nebuni dela Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vindeca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui Ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni de parte bărbătească cu feluri de neputinți și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de neputinți și de duhuri necurate pătimind, și neavând unde-și pleca capul... dela trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic, și anume că ospiciul apare ca o creație spontană din inițiativă locală, corespunzând, ca și în cazul Ospiciului Golia, unor necesități determinate de mulțimea alienaților care se perindau pe acolo. Rezultă încă un aspect important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic, și anume că ospiciul apare ca o creație spontană din inițiativă locală, corespunzând, ca și în cazul Ospiciului Golia, unor necesități determinate de mulțimea alienaților care se perindau pe acolo. Rezultă încă un aspect important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde-și pleca capul" și pe care "trapeza de obște îi hrănea" și care "ședea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
moarte"51. Erau deci niște adăposturi pentru cei cu "feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind", cu un caracter mai mult azilar decât spitalicesc. Multe mănăstiri din Moldova ofereau astfel de adăposturi, dar numai puține s-au diferențiat ca ospicii de alienați. Reproducem, mai jos, o serie de fragmente extrase din documente de arhivă, inedite, în scopul de a demonstra afirmațiile de mai sus. Cu toate că ospiciul mănăstirii de la Neamț exista de aproape șase decenii, între 1840 și 1850 mulți bolnavi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mănăstiri din Moldova ofereau astfel de adăposturi, dar numai puține s-au diferențiat ca ospicii de alienați. Reproducem, mai jos, o serie de fragmente extrase din documente de arhivă, inedite, în scopul de a demonstra afirmațiile de mai sus. Cu toate că ospiciul mănăstirii de la Neamț exista de aproape șase decenii, între 1840 și 1850 mulți bolnavi erau îndrumați spre alte mănăstiri, ca urmare, după părerea noastră, a unor tradiții vechi, sau, poate, a condițiilor foarte proaste existente atunci la Ospiciul Neamț. În
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sus. Cu toate că ospiciul mănăstirii de la Neamț exista de aproape șase decenii, între 1840 și 1850 mulți bolnavi erau îndrumați spre alte mănăstiri, ca urmare, după părerea noastră, a unor tradiții vechi, sau, poate, a condițiilor foarte proaste existente atunci la Ospiciul Neamț. În 1855, proto-medicul Ludovig Steege solicita chiar "un local nou pentru ospiciile dela Neamțu și Golia" din cauza lipsei de igienă și a tratamentului inuman"52. Astfel, la 6 mai 1847, Inspectoratul general al Miliției face cunoscut I.P.S. Mitropolit al
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și 1850 mulți bolnavi erau îndrumați spre alte mănăstiri, ca urmare, după părerea noastră, a unor tradiții vechi, sau, poate, a condițiilor foarte proaste existente atunci la Ospiciul Neamț. În 1855, proto-medicul Ludovig Steege solicita chiar "un local nou pentru ospiciile dela Neamțu și Golia" din cauza lipsei de igienă și a tratamentului inuman"52. Astfel, la 6 mai 1847, Inspectoratul general al Miliției face cunoscut I.P.S. Mitropolit al Moldovei Melitie, prin Departamentul averilor bisericești, despre "tânguirea lui Costache Gheorghiu, fost militar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a început să prezinte simptome furioase"; G. Sturza, comandantul hătmăniei, cere aprobarea I.P.S. pentru internarea acestuia la Mănăstirea Neamțului "ca cu rugăciuni și schimb are de aer să se vindece"55. Prin urmare, cazurile grave sau acute erau de resortul ospiciilor organizate, pe când bolnavii mai liniștiți erau îndrumați și la alte mănăstiri, în special, cum am amintit, la mănăstirea Râșca. Avem, în prezent, mai multe informații despre existența alienaților la mănăstirea Rășca. Astfel, la 21 iulie 1852, Isprăvnicia ținutului Suceava adresează
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din lăuntru, cât și Comitetul Sănătății diferențiau pe bolnavi nu numai după boala de care sufereau, ci și după clasa socială. În adevăr, în același dosar, găsim rezoluții, la cererea unor oameni simpli, rezoluții prin care aceștia erau îndrumați către ospiciile de la Neamț și Golia, unde, după cum știm, condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
găsim rezoluții, la cererea unor oameni simpli, rezoluții prin care aceștia erau îndrumați către ospiciile de la Neamț și Golia, unde, după cum știm, condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei protector față de bolnav. Acesta constituie elementul cel mai evoluat al acțiunii, element care trebuie subliniat, deoarece, în ceea ce privește oficialitatea, aceasta avea o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
se organiza pe atunci un mic centru pentru femei epileptice. Pentru bărbați, un rol asemănător l-a avut mănăstirea Secu, unde se adăposteau mai mult epileptici. De prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, diferențierea între internările în ospiciu și internările de adăpostire, pentru reculegere, au devenit însă evidente. Ospiciile, odată preluate de Epitropie, au căpătat un caracter de instituție sanitară, ceea ce a făcut ca alienații să polarizeze tot mai mult spre asemenea unități. În urma dispunerii datelor de arhivă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]