1,319 matches
-
mai sus. Cu toate că ospiciul mănăstirii de la Neamț exista de aproape 6 decenii, în perioada 1840-1850 mulți bolnavi erau îndrumați spre alte mănăstiri, ca urmare, după părerea noastră, a unor tradiții vechi sau poate a condițiilor foarte proaste existente atunci la ospiciul Neamț. (În 1855 protomedicul Ludovig Steege solicita chiar un local nou pentru ospiciile de la Neamțu și Golia "din cauza lipsei de igienă și a tratamentului inuman".) Astfel, la 6 mai 1847, Inspectoratul General al Miliției, face cunoscut Î.P.S. Mitropolit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
perioada 1840-1850 mulți bolnavi erau îndrumați spre alte mănăstiri, ca urmare, după părerea noastră, a unor tradiții vechi sau poate a condițiilor foarte proaste existente atunci la ospiciul Neamț. (În 1855 protomedicul Ludovig Steege solicita chiar un local nou pentru ospiciile de la Neamțu și Golia "din cauza lipsei de igienă și a tratamentului inuman".) Astfel, la 6 mai 1847, Inspectoratul General al Miliției, face cunoscut Î.P.S. Mitropolit al Moldovei Meletie, prin Departamentul averilor bisericești, despre "tânguirea lui Costache Gheorghiu, fost militar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
vederea, a început să prezinte simptome furioase"; G. Sturza, comandantul hătmăniei, cere aprobarea Î.P.S. pentru internarea acestuia în Mănăstirea Neamțului "ca cu rugăciuni și schimbare de aer să se vindece". Prin urmare, cazurile grave sau acute erau de resortul ospiciilor organizate, pe când bolnavii mai liniștiți erau îndrumați și la alte mănăstiri, în special, cum am amintit, la mănăstirea Râșca. Avem în prezent mai multe informații despre asistența alienaților la mănăstirea Râșca. Astfel, la 21 iulie 1852, Isprăvnicia Ținutului Suceava adresează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lăuntru, cât și Comitetul Sănătății, diferențiau pe bolnavi nu numai după boala de care sufereau, ci și după criterii sociale. În adevăr, în același dosar, găsim, ca răspuns la cererea unor oameni simpli, rezoluții prin care aceștia erau îndrumați către ospiciile de la Neamț și Golia, unde condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dosar, găsim, ca răspuns la cererea unor oameni simpli, rezoluții prin care aceștia erau îndrumați către ospiciile de la Neamț și Golia, unde condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei de protejare a bolnavului. Acesta constituie elementul cel mai evoluat al acțiunii, element care trebuie subliniat, deoarece în ceea ce privește oficialitatea, aceasta avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
se diferenția, pe atunci, un mic centru pentru femei epileptice. Pentru bărbați, un rol asemănător l-a avut mănăstirea Secu, unde se adăposteau mai mulți epileptici. De prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deosebirea între internările în ospiciu și internările de adăpostire, pentru reculegere, a devenit evidentă. Ospiciile, odată preluate de către Epitropia Sf. Spiridon, au căpătat un caracter de instituție sanitară, ceea ce a făcut ca alienații să polarizeze tot mai mult spre aceste unități și să beneficieze de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Pentru bărbați, un rol asemănător l-a avut mănăstirea Secu, unde se adăposteau mai mulți epileptici. De prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deosebirea între internările în ospiciu și internările de adăpostire, pentru reculegere, a devenit evidentă. Ospiciile, odată preluate de către Epitropia Sf. Spiridon, au căpătat un caracter de instituție sanitară, ceea ce a făcut ca alienații să polarizeze tot mai mult spre aceste unități și să beneficieze de tratament medical calificat. Ne oprim, în continuare, asupra unor aspecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Epitropia Sf. Spiridon, au căpătat un caracter de instituție sanitară, ceea ce a făcut ca alienații să polarizeze tot mai mult spre aceste unități și să beneficieze de tratament medical calificat. Ne oprim, în continuare, asupra unor aspecte mai semnificative ale ospiciilor de la Neamț, Golia și Adam, insistând nu atât asupra evoluției cronologice a acestor instituții, cât mai ales asupra climatului specific, ilustrativ pentru psihiatria timpului. Vom aminti, în limita documentației, și de alte ospicii și de nume de psihiatri, inedite până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
continuare, asupra unor aspecte mai semnificative ale ospiciilor de la Neamț, Golia și Adam, insistând nu atât asupra evoluției cronologice a acestor instituții, cât mai ales asupra climatului specific, ilustrativ pentru psihiatria timpului. Vom aminti, în limita documentației, și de alte ospicii și de nume de psihiatri, inedite până în prezent. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ Ospiciul de la mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un inventar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Neamț, Golia și Adam, insistând nu atât asupra evoluției cronologice a acestor instituții, cât mai ales asupra climatului specific, ilustrativ pentru psihiatria timpului. Vom aminti, în limita documentației, și de alte ospicii și de nume de psihiatri, inedite până în prezent. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ Ospiciul de la mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un inventar relativ bogat au contribuit la profilarea unei activități care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
insistând nu atât asupra evoluției cronologice a acestor instituții, cât mai ales asupra climatului specific, ilustrativ pentru psihiatria timpului. Vom aminti, în limita documentației, și de alte ospicii și de nume de psihiatri, inedite până în prezent. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ Ospiciul de la mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un inventar relativ bogat au contribuit la profilarea unei activități care, în realitate, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cât mai ales asupra climatului specific, ilustrativ pentru psihiatria timpului. Vom aminti, în limita documentației, și de alte ospicii și de nume de psihiatri, inedite până în prezent. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ Ospiciul de la mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un inventar relativ bogat au contribuit la profilarea unei activități care, în realitate, a fost o activitate de spital. La ospiciul de la mănăstirea Neamțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un inventar relativ bogat au contribuit la profilarea unei activități care, în realitate, a fost o activitate de spital. La ospiciul de la mănăstirea Neamțului a lucrat, un timp, Panaite Zosin, care, cum știm, a fost un om nu numai de vastă cultură, dar și un excelent psihiatru. Aici, la Neamț, doctorii D. Ulle și M. Moscovici au înființat periodicul "Nosographul ospiciului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ospiciul de la mănăstirea Neamțului a lucrat, un timp, Panaite Zosin, care, cum știm, a fost un om nu numai de vastă cultură, dar și un excelent psihiatru. Aici, la Neamț, doctorii D. Ulle și M. Moscovici au înființat periodicul "Nosographul ospiciului de Neamțu", care, deși a totalizat doar șapte numere, între iulie 1877 și ianuarie 1878, a publicat, totuși, câteva zeci de pagini cu conținut științific remarcabil, bazat pe cazuistica bogată a ospiciului care avea, în 1877, 80 de paturi. Fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Ulle și M. Moscovici au înființat periodicul "Nosographul ospiciului de Neamțu", care, deși a totalizat doar șapte numere, între iulie 1877 și ianuarie 1878, a publicat, totuși, câteva zeci de pagini cu conținut științific remarcabil, bazat pe cazuistica bogată a ospiciului care avea, în 1877, 80 de paturi. Fiind o instituție atât de importantă pentru trecutul medicinii românești, constituind subiectul unor lucrări publicate de P. Zosin în 1905 și de Melchisedec, episcop de Huși, istoricul acestui ospiciu este în general relativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pe cazuistica bogată a ospiciului care avea, în 1877, 80 de paturi. Fiind o instituție atât de importantă pentru trecutul medicinii românești, constituind subiectul unor lucrări publicate de P. Zosin în 1905 și de Melchisedec, episcop de Huși, istoricul acestui ospiciu este în general relativ cunoscut. Nu vom repeta aceste date, menționând doar ceea ce ni se pare indispensabil unei imagini mai omogene despre această instituție. Sub forma sa organizată, Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamțului își are originile în secolul al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Zosin în 1905 și de Melchisedec, episcop de Huși, istoricul acestui ospiciu este în general relativ cunoscut. Nu vom repeta aceste date, menționând doar ceea ce ni se pare indispensabil unei imagini mai omogene despre această instituție. Sub forma sa organizată, Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamțului își are originile în secolul al XVIII-lea. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
s-a extins repede, numărul alienaților care au aici căutare și adăpost fiind tot mai mare. Instituția nu poate fi desprinsă, la începuturile ei, de numele marelui stareț Paisie Velicicovschi. În evoluția instituției distingem două etape diferite; cea dintâi, când ospiciul era de fapt un azil de mănăstire, a durat peste opt decenii, de la 1779 până la 1863, perioadă în care autoritatea tutelară era însăși mănăstirea, bineînțeles prin Mitropolie. Despre această perioadă, datele sunt foarte lacunare. Nu știm cum a fost organizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mănăstire, a durat peste opt decenii, de la 1779 până la 1863, perioadă în care autoritatea tutelară era însăși mănăstirea, bineînțeles prin Mitropolie. Despre această perioadă, datele sunt foarte lacunare. Nu știm cum a fost organizată viața medicală a azilului. Despre clădirile ospiciului aflăm informații din trei instituții existente la mănăstirea Neamțului, din care rezultă că "întemeierea" clădirilor s-a făcut de către Măria Sa Prea înaltul Domn Scarlat Alexandru Calimah Voevod cu ajutorul Mănăstirii. Aceste clădiri (erau mai multe) au slujit ca spital pentru călugări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de către Măria Sa Prea înaltul Domn Scarlat Alexandru Calimah Voevod cu ajutorul Mănăstirii. Aceste clădiri (erau mai multe) au slujit ca spital pentru călugări sub numele de "bolnița bătrânilor" până în 1841, când, din întâmplare, arzând, s-a început întemeierea altor clădiri ale ospiciilor, care s-au terminat peste un an, în 1842. Într-o lucrare, publicată de Panaite Zosin (Arhiva 1905), aflăm o imagine mai exactă despre aceste imobile, în special datorită unui plan elaborat de P. Zosin, intitulat " Planul ospiciului Mănăstirii Neamț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
clădiri ale ospiciilor, care s-au terminat peste un an, în 1842. Într-o lucrare, publicată de Panaite Zosin (Arhiva 1905), aflăm o imagine mai exactă despre aceste imobile, în special datorită unui plan elaborat de P. Zosin, intitulat " Planul ospiciului Mănăstirii Neamț". Din aceeași sursă aflăm că niște călugări bătrâni relatau în amintirile lor de niște stâlpi unde erau legați nebunii (Ion Vicovan, în 2003, amintește de copaci de care se legau cu funii bolnavii agitați). În această etapă, activitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
funii bolnavii agitați). În această etapă, activitatea de asistență a fost mai mult empirică; abia de la 1851, când s-a înființat spitalul din Târgul Neamț, medicii acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind ospiciu, nivelul asistenței acordate s-a ridicat la o terapeutică medicală, conform cu cunoștințele psihiatrice ale practicienilor de la Târgul Neamț. De atunci, instituția a căpătat un caracter spitalicesc. Trecerea la această etapă nu a fost lipsită de greutăți. Mănăstirea nu a încurajat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ridicat la o terapeutică medicală, conform cu cunoștințele psihiatrice ale practicienilor de la Târgul Neamț. De atunci, instituția a căpătat un caracter spitalicesc. Trecerea la această etapă nu a fost lipsită de greutăți. Mănăstirea nu a încurajat la început accesul medicilor la ospiciul ei. Astfel, încă la 3 decembrie 1837, doctorul Samurcaș cerea ca Statul să oblige mănăstirea să aducă un doctor cu diplomă și să deschidă o spițerie, dar cererea a rămas fără răspuns. Peste patru luni, la 24 martie 1838, doctorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Kogălniceanu, care era vechil al mănăstirilor Neamț și Secu, a revenit asupra acestei decizii, până la urmă Comitetul Sănătății le-a întărit poziția, lăsându-i subordonați direct capitalei (Iași). Raza de acțiune a acestor medici cuprindea, în afară de spitalul Târgul Neamț și Ospiciul Mănăstirii, ocoalele de sus ale ținutului și mănăstirii Văratec și Agapia. În aceste condiții, asistența alienaților și a bolnavilor de alte boli nu putea fi satisfăcătoare. Au apărut unele fricțiuni între dr. Fleișer și conducerea mănăstirii. Dr. Fleișer se plânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aceste condiții, asistența alienaților și a bolnavilor de alte boli nu putea fi satisfăcătoare. Au apărut unele fricțiuni între dr. Fleișer și conducerea mănăstirii. Dr. Fleișer se plânge, în 1856, că economul mănăstirii inițiază măsuri și efectuează modificări în administrarea ospiciului "peste capul doctorului" în a cărui sarcină cade "direcția acestui așezământ". Rezoluția Epitropiei precizează că Fleișer este îndreptățit în plângerea sa și că el, doar, are calitatea de director al ospiciului. În același an, intervin și alte complicații între părți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]