806 matches
-
Un mesaj simplu, ca de twitter - „În ciuda presei constant negative, Covfefe”. Semnat adevăratul (real) Donald J. Trump, cel cu adevărat al 45-lea președinte al (poate nu) adevăratei Americi. Apoi omul s-a dus la culcare. Dar când cu gene ostenite da să sufle în smart, se pare că își dă seama de revoluția pe care o declanșează și mai dă un tweet, cel puțin pentru bucuria celor 31 de milioane de urmăritori - „Cine poate să-și dea seama ce înseamnă
Lumea lui fefe. Enjoy! () [Corola-blog/BlogPost/338946_a_340275]
-
care nu mai plânge Dumnezeu. Că noi purtăm toată vina dezastrului și apocalipsului capitalist. Și că din cauza noastră s-au înmulțit periculos și chiar grețos de mult guzganii prin dedesubturile Patriei și păduchii lați și rotunzi și dreptunghiulari pe fruntea ostenită a Țării. A Țării care tânjește după Ștefan Cel Mare în Cotroceni și după Vlad Țepeș în Victoria. Nu? Uite...chiar acum, în clipa asta, părinții îmi spun că mă așteaptă. Și chiar îi întreb și mă mir unde mă
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
visez urât. Mă cam doare. Mă cam ustură. Că-i dată naibii leșia. Gata, mătușile se duc în odăile lor. Bunica, ultima, se duce să se hodinească în chilerul de la vale. Eu și unchiul ne culcăm pe prispă. El, mai ostenit decât mine, începe să doarmă cât ai zice somn. Eu, cu gândul prin poghiazuri și la țâncul pământului singur în hectar, mai am oleacă de umblat încolo și încoace, fără să merg. Stau întins pe țolice, învelit cu plapuma. Ce
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
pe toți pretendenții la mâna-i marmoreană, la toată alcătuirea-i gingașă, chiar diafană, de lungă și apetisantă libelulă)... și constată/decide că a sosit marea clipă a micului dejun! Lasă foarfecul și gândurile în vie și pleacă în pas ostenit, dar destul de vioi, la căruță și la măgar! Aici... mare surpriză mare: iepurele altoit îi scormonise-n traistă... și-i mâncase pâinea cu tot cu ziar, ouăle cu tot cu pungă, dar și țigările “Amiral”!... Nu-i lăsase decât apa! Atât!... Conul nu are
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
omule al suferinței! Cine, astăzi, se mai poate înduioșa de suferința ta? Cine altul, astăzi, îți mai poate spune, înduioșat de soarta ta, cuvinte de consolare? De la cine mai poți auzi, astăzi, cuvintele lui Hristos: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați...” Te-am văzut, tânărul meu prieten, brutalizat de cei mai în vârstă, jignit și insultat, numai din vina de a fi tânăr. Ți-am vorbit atunci ca unui om cu slăbiciuni și dureri, ca unei ființe sensibile și
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
sărbătorindu-se contrapunctic, nuntă interregn, în cosmos jain? Dar prefacerea, ca-n Ramayana lui Valmiki a durerii-soka în verset-sloka - “...greieri, șoareci,/ Cu ușor măruntul mers,/ Readuc melancolia-mi,/ Iară ea se face vers” ? Valmiki iar (?): “O pasare plutește cu aripi ostenite,/ Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus/ C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.”/ Aruncă pe-a ei urma priviri suferitoare,/ Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,/ Visându-se-ntr-o clipă cu
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
Scrisoarea I de Mihai Eminescu Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
împins să scriu și am publicat șaptesprezece cărți și sute de articole și polemici răsfirate în multe ziare din străinătate și țară. După 1990, societatea românească a erupt în libertate cum nici nu se aștepta. Până atunci eram disperați, dezorientați, osteniți, acum suntem scăpați la democrație originală și valută. Dar cel mai interesant este ceea ce a urmat, bătăliile pentru putere în care dezinformările și manipulare cetățenilor au fost nerușinate și la care au pus un umăr tovărășesc culturnicii, care se lăudau
VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340888_a_342217]
-
în mici piese de puzzle. Mai încolo, o scoică s-a deschis fiind gazdă bună pentru o alta ce nu vrea să-și ude gleznele delicate. O tablă de șah se scurge printr-o altă poartă aducând cu sine trupuri ostenite de furtuna lăsată în urmă. Simt îmbrățișarea suavă cuprinzându-mi sânii și îmi doresc să mă revărs în albastru. Cineva îmi strânge încheietura mâinii. O coardă a primei viori se rupe. Sunetul ei îmi izbește dureros timpanele: - Ce faci? Nu
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
iar, e toamnă iar și n-am avut habar cum timpul a trecut ... o, de-aș fi știut, de-aș fi știut!“ Ploua în zori. Ploua... pe cerul palid zbor alb - și țipăt de cocori. Risipă de lacrimi, de pași osteniți și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
să-l mai pun față în față?” Luna: „Nu mai pot fi «regina nopții», fiindcă nu vreau săam un regat care, sub lumina mea, și-ar arăta și mai tare colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
1965:37). Imperfectul verbului onomatopeic „scârțâiau” creează o atmosferă de teamă pentru viul trecător prin noaptea neînțelesului și dă un sens continuității vieții după moarte. La prezent, verbul „scârțâie” arcuiește și tensionează starea poetului în anotimpul rece, când încă „ ...crengi ostenite / Pe garduri bătrâne, pe streșini de lemn” (În grădină, 1965:46) încetează viața. Fiindul poetic intră în amorțeală, cade în visare și se pregătește să pornească spre o altă lume, a infinitului. O altă viață în care viul se detașează
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe părintele Calciu și pentru rugăciunile lui să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi toți. Amin
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
să-l mai pun față în față?” Luna: „Nu mai pot fi «regina nopții», fiindcă nu vreau săam un regat care, sub lumina mea, și-ar arăta și mai tare colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume - eternă ce trecătoare pare, Gonit în timp și spații, trecând din formă în formă, Eternă fulgerare cu inimă diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Și-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast’ dată încă. Ș-ast’ dată? Cine-mi spune că-i cea din urmă oară? ~ Despre această poesie, Zoe Dumitrescu Bușulenga avea să afirme
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
Literatura > Naratiune > PÂNDA Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului PÂNDA Ne învăluise cu o privire tulburată de nostalgia aducerii aminte, un zâmbet amar îi înflorea pe buze, mi se păruse ostenit deja, dar licoarea pentru suflet, cum duios numise jumătatea de răchie adusă de noi în ranița din piele de capră, îl împingea cu blândețe spre destăinuire. Simțea nevoia să-și amintească de timpul când, în deplinătatea puterilor, bătea neostenit cărările
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
amintiri fierbinți, Mă voi juca cu tine topind iernilor reci Frică de frig, cu el mă voi împrieteni Și vară-n plină iarnă razele tale-mi vor oferi. Parfumul culorilor dăruit florii, ființa mi-a înmiresmat Și verdele ierbii gândul ostenit mi-a luat, Copacii tăi însuflețiți de vânt simfonii au cântat, Trupul, de albatroșii zărilor mi l-am lăsat furat. Dă-mi te rog , anotimp al luminii, spiritul tău Să mi-l agat cu agrafa timpului în pieptul meu, Îl
VARĂ-N ROZ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342714_a_344043]
-
trăit pe lume asemeni celui mai lipsit dintre oameni. El ne aduce iubirea și pacea. În ieslea Betleemului s‑a născut Prințul păcii, căci prin puterea și ajutorul Lui, noi putem birui toate lucrările diavolului. El aduce odihna sufletelor celor osteniți și împovărați. Dar poate ieslea din Betleem să ne fie zidire? De la o iesle, de la un staul, putem noi învăța ceva? Astfel se vor grăbi să întrebe mulți, mai ales „atotștiutorii” și „învățații” acestui sfârșit de mileniu. Câtă tâlcuire adâncă
BUCURIILE CREDINŢEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340566_a_341895]
-
al Liceului teoretic „Omega” din Târgu-Mureș), „tehnoredactor” fiind pictorul Mihai Chiriac. Una dintre cele mai frumoase cărticele postdecembriste pentru copii - o adevărată bijuterie! Scrisul Titinei Nica Țene e ca o fântână la răscruce de drumuri, limpezind și răcorind sufletele prea osteniților trecători, sentimentele ei depline și nedisimulate - cercei de flori înmiresmate -, bucurând zborul fluturilor și inimile calde. Este reconfortantă această apariție editorială, dedicată „scumpilor mei nepoți: Anastasia, Catinca, Darius și Paul ”, pe care autoarea o structurează în două cicluri: „Recreația grădinii
VIAŢA CA JOC, JOCUL CA VIAŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340722_a_342051]
-
despre oameni care mi-au dat șansa să mă încarc de vibrația unei vieți pline de surprize și întâmplări neașteptate. Viața de zi cu zi, situațiile bune și rele prin care trecem, ne fac de multe ori să ne simțim osteniți, derutați, însingurați. Și iată că avem de multe ori norocul să apară cineva care ne întoarce spre momente frumoase din viață. Acest lucru a fost pentru mine cartea lui Ivan Lungu. Aici era secretul terapiei și rezistenței cu care m-
IVAN LUNGU: „ASCULTÂND GERSHWIN PE COVOR” de GABI MOSCOVICI în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341222_a_342551]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe părintele Calciu și pentru rugăciunile lui să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi toți. Amin
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe părintele Calciu și pentru rugăciunile lui să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi toți. Amin
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ORTODOXIA ŞI STATUL ÎN ROMÂNIA SUB REGIMURILE TOTALITARE… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2209 [Corola-blog/BlogPost/344371_a_345700]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Teofil Părăian - cel care a ajuns acum alături de marii săi îndrumători, slujitori și înaintași, iar pentru
ARTICOL OMAGIAL ŞI COMEMORATIV, CU PRILEJUL ÎMPLINIRII, ANUL ACESTA, A TREI ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN ÎMPĂRĂŢIA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343784_a_345113]
-
angajat la întreprinderea de acolo, prilej cu care obișnuia să cutreiere cu pușca pe umăr prin imensele păduri. Odată, se povestește, după mai multe ore de hălăduială, s-a tolănit pe mușchiul de la rădăcina unui copac pentru a se odihni. Ostenit cum era, a dormit. Deodată a tresărit din somn cu senzația că este privit de cineva. Mare i-a fost spaima când s-a văzut înconjurat de câțiva oameni înarmați, cu niște mutre de adevărați bandiți. Crezuse că i-a
CÂNDVA, LA LUGOJ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342883_a_344212]
-
Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă. Pe la porțile vechi numai dorul mai vine Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Trec măicuțe
CAMELIA RADULIAN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343326_a_344655]