646 matches
-
Născătoare de Dumnezeu Maria, tradusă probabil după un text bizantin (primă contribuție într-o mariologie românească), M. a rămas toată viața un apropiat al literaturii religioase. Pe seama acestui studios la Stambul și foarte atent cu „ieșirile” sale, al căror fast (ostentație barocă) îi impresiona pe târgoveți (Neculce descrie alaiurile spectaculoase și atent regizate: „Și era mândru și bogat, și umbla cu povodnici înainte, domnești, cu buzdugane și cu paloșe, cu soltare tot de sârmă la cai”), este pusă și tălmăcirea, prin
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Va stărui, de aceea, în Barocul ca tip de existență (I-II, 1977) asupra caracterelor intensive ale stilului, fixând, cu temeiuri filosofice și artistice concrete, câteva dintre coordonatele principale: tragismul trăirii, conștiința scindată, atitudinea defensivă, preocuparea pentru sporul de originalitate, ostentația, cultul pentru semnul perlei și al oglinzii, obsesia interiorului, echivocul etc. Structura barocă apare, în comparație cu alte stiluri, inepuizabilă și infinită, confuză și insolubilă din cauza antagonismului ireconciliabil al trăirii, ca la Faust, Hamlet ori Don Juan, de pildă. Exegeza este împlinită
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
a deborda limitele acestuia din urmă și a încălca domeniul socialului. Ipoteza, evident polemică, este că proiecțiile imaginative de orice fel beneficiază de o autonomie absolută în raport cu determinațiile exterioare; căci ele trimit la viața spiritului, funciarmente liberă de presiunile socialității. Ostentația demonstrativă are o țintă precisă - sociologiile literare, prizate de intelectualitatea franceză gauchistă a anilor ’60-’70. În viziunea lui P., imaginarul clasicist se constituie în interiorul lumii reale ca un element alogen: un domeniu cu statut privilegiat, beneficiind de o demnitate
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
realismului tradițional”, o direcție a realismului mitic și „o mișcare de dată ceva mai recentă, prin care literatura transilvană își afirmă vocația sa antiprovincială: discursul epic textualist”. Scrisul lui Liviu Petrescu este echilibrat, ponderat, evitând, de regulă, excesele și întotdeauna ostentația. Autorul acceptă să consemneze „adevăruri generale și îndeobște cunoscute” spre a așeza într-o lumină potrivită nu numai propriile ipoteze, dar și evoluția obiectului său. Această înscriere sistematică ni-l evocă de îndată drept model pe Tudor Vianu. La fel
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
Curte. Interesul său principal se îndreaptă către viața socială, subiectul dovedindu-se un simplu pretext. Obiceiuri, tradiții, organizare politică, forme de guvernământ - toate sunt urmărite din dorința evidentă de a cuprinde fapte cât mai numeroase. Informațiile istorice sunt introduse fără ostentație, la fel și descrierile de monumente, împrumutate adesea din tratate de istorie a arhitecturii. Ambele scrieri au în centru două tipuri de ariviști ca, de altfel, și ultimul său roman, Din Rucăr (Scene văzute) (1905). SCRIERI: Bene merentibus, Paris, 1871
OECONOMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288510_a_289839]
-
prisos, nu le cumpără nime [...]. Livouri, zub, perdele, flori de cârpă și de hârtie, lucrate cu skepsis” etc. N. se așază astfel, ca un reprezentant de frunte, în albia suculentei tradiții a balcanismului literar românesc. Paginile inspirate și elaborate fără ostentație fac din el un mare prozator artist, insuficient cunoscut și prețuit. Cu puține excepții, critica l-a citit prin grila (neadecvată) a romanului tradițional sau a celui interbelic, repudiind ceea ce nu intra în schema unei compoziții canonice. Când lectura se
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
stranie a unui aed din vechime rătăcit printre contemporani. De la semnul exclamării cu care își începe fiecare strofă la tonalitatea arhaizantă, incantatorie a expresiei și la tendința reluării versurilor în refrene, poezia sa poartă pecetea unui lirism originar, primitiv cu ostentație, în care textul nu mai este destinat lecturii, ci recitării. De altminteri, poetul își cânta versurile, acompaniindu-se la diverse instrumente muzicale, în spectacole ce-și propuneau să refacă o unitate originară pierdută. Volumele din ciclul Rod, construite în jurul a
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
alte obiecte cât mai vizibile ca proveniență a mărcii și a prețului exorbitant, zgomot asurzitor de atenționare simbolică și închidere în fortărețe de locuit supradimensionate. Distincția identitară rezidă în separarea de tot ceea ce este comun și în umilirea altora prin ostentație. Conformarea prin fixare se asociază cu repetarea acelorași simboluri în grupul de asemănare, cu mediocritatea conversațiilor sau cu rutinizarea reacțiilor/etalărilor. Simbolurile preluate pentru fixarea identității au un singur fundament - bogăția - și o singură sursă - reveria ostentației. În felul acesta
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
umilirea altora prin ostentație. Conformarea prin fixare se asociază cu repetarea acelorași simboluri în grupul de asemănare, cu mediocritatea conversațiilor sau cu rutinizarea reacțiilor/etalărilor. Simbolurile preluate pentru fixarea identității au un singur fundament - bogăția - și o singură sursă - reveria ostentației. În felul acesta, cei care le adoptă se află într-o stare acută de precaritate identitară: reflecția subiectivă este atât de săracă, încât este proporțională cu ostentația. Altfel spus, cu cât este mai ostentativ expusă, cu atât este mai săracă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru fixarea identității au un singur fundament - bogăția - și o singură sursă - reveria ostentației. În felul acesta, cei care le adoptă se află într-o stare acută de precaritate identitară: reflecția subiectivă este atât de săracă, încât este proporțională cu ostentația. Altfel spus, cu cât este mai ostentativ expusă, cu atât este mai săracă subiectiv și mai dependentă social de cei care sunt așteptați să o recunoască sau să o suporte. Inegalitatea pe care o etalează este una a sărăciei reflexive
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de jos pentru cauza celor oropsiți de reprezentanții dornici de îmbogățire ai noului regim, constituiți în bandă pentru a împiedica informarea corectă a publicului. Cerchez, protagonistul piesei, inaugurează în teatrul lui M. un stil sentențios și neapărat spiritual, subtil cu ostentație și, bineînțeles, persuasiv, pândit însă de stereotipie, chiar dacă dă impresia că tinde să se emancipeze de șabloane. Pendulând între planul real și cel imaginar, Șeful sectorului suflete e o comedie duioasă, în descendența lui Mihail Sebastian. Profesorul Miroiu se numește
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
bogați din sat. Prețurile din magazine sunt mari, la nivelul celor dintr-un cartier bun din București, iar oferta de mărfuri este restrânsă și eterogenă. Există băuturi și țigări scumpe care sunt consumate, după părerea unora dintre cei intervievați, cu ostentație de unii îmbogățiți, fie ei privatizați, fie hoți de benzină dovediți sau nu. Cu ostentație sau nu, mărfurile scumpe se vând, asta însemnând că există bani pentru ele. Pe de altă parte, faptul că oamenii cumpără lucruri de strictă necesitate
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
din București, iar oferta de mărfuri este restrânsă și eterogenă. Există băuturi și țigări scumpe care sunt consumate, după părerea unora dintre cei intervievați, cu ostentație de unii îmbogățiți, fie ei privatizați, fie hoți de benzină dovediți sau nu. Cu ostentație sau nu, mărfurile scumpe se vând, asta însemnând că există bani pentru ele. Pe de altă parte, faptul că oamenii cumpără lucruri de strictă necesitate la prețuri cu 20-25% mai mari decât la Ploiești este și rezultatul unui calcul economic
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
subtilă, plină de compasiune, în uvertura perpetuă a hermeneuticii iubirii. A veghea în cetate nu înseamnă să-ți trâmbițezi egoist certitudinile. Luminile Evangheliei sunt blânde și, tocmai de aceea, pătrunzătoare. La antipozi, sloganurile fundamentaliste, împachetate fără calm și cu multă ostentație, nu trimit decât la setea de ordine prin răzbunare. În concluzietc "În concluzie" Pentru a vorbi lumii, studenții disciplinei (citește: ascezei) teologice ar trebui să deprindă, pe lângă o inimă curată și o inteligență ironică, știința apostolică a scrisului și arta
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la Paris (1968) sau Woodstock (1969) - exprimau doar criza provocată de o îndelungată absență. Refuzând noțiunea burgheză de emancipare (adesea îndatorată unei mentalități colonialiste), tinerii excentrici ai deceniului șapte căutau rădăcinile universale ale unei centralități de fapt ontologice. Pasiunea pentru ostentație evocă dezgustul față de repetiția comercială a unei anumite imagini a „sinelui” - vid și vrednic de compătimire - în cultura occidentală. Excentricii de acum patru decenii se numeau în anii ’20-’30 „avangardiști”. Ei atacau dictatura modelor artistice, stabilite prin relații economice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în instantanee vii, cu o tentă de pitoresc. În comentariile de artă, A. are opinii de om care gândește de multe ori în răspăr cu opiniile îndeobște admise. Privirea lui e clară (și dornică de claritate), ascuțită și, în afara oricărei ostentații, nonconformistă. Când nu pricepe ceva, nu se sfiește s-o spună neted. E, în felul lui, un comentator incomod. SCRIERI: Jurnalul unui pseudo-filosof, București, 1992; Privilegiați și năpăstuiți, pref. Mircea Zaciu, Iași, 1992; Cum am devenit creștin, București, 1994; Jurnal
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
a organizațiilor sale. Este celebru cazul Asociației Tineretului Comunist, care, În ianuarie 1989, și-a vândut clădirile (centre de conferință, de vacanță) - clădiri construite, ca peste tot, cu fonduri publice -, obținând un profit serios, În timp ce-și proclama cu ostentație convertirea la democrație. Acest caz ilustrează evoluția naturală a anumitor instituții ale Partidului către o societate de privatizare sălbatică, mai puțin elaborată decât În cazul PMUP. Dacă excludem acest gen de exemple Însă, pare că În contextul privatizării economiei, nomenklatura
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
de credibilitate, multiple alte avantaje: un stil nervos și dinamic, o mai bună vizualizare, ferită de retorisme și excese ornamentale. Fiind la vedere și declarat ca atare (eu văd, observ, simt, aud, înaintez etc.), autorul se transformă credibil și fără ostentație în personaj. Simpla lui prezență, bine marcată textual, va ordona succesiunea (mai mult sau mai puțin întâmplătoare) a observațiilor, saltul de la un detaliu la altul, introducerea unor elemente narative: un incident, un scurt schimb de replici etc. Efectul acestei abordări
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
somon, batog, pește afumat, portocale. Și veșnic în fața geamurilor acestor magazine stau ca vrăjiți trecătorii și se tot uită la ispititoarele delicatese, nevenindu-le să se urnească din loc... (M. Bulgakov, 2004, p. 17). Folosită în mod inteligent și fără ostentație, descrierea poate substitui un întreg discurs de comentariu, cu subtile nuanțe ironice, contestatare. b) Vizualizarea. În descriere, reporterul trebuie să fie o prelungire a simțurilor cititorului. Preponderent este văzul, care subsumează celelalte simțuri: auz, miros, tactil. Ele alternează, revenind mereu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ceea ce a făcut el în debutul povestirii. Abia schițată sau, dimpotrivă, folosită în mod evident, circularitatea are dezavantajul unei artificializări narative. Senzația de „făcut”, de coincidență forțată, nu poate fi evitată decât printr-o regie extrem de abilă și lipsită de ostentație - lucru ce, desigur, nu stă la îndemâna oricui. O povestire se poate construi extrem de simplu. Este suficient să amorsăm o situație minimă, generatoare de conflict, și să insistăm abil, stârnind interesul de lectură - de pildă, să privești prelung și nemișcat pe
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
urmărească cu ochii. În această scenă avem toate ingredientele unui text jurnalistic de cea mai înaltă ținută: concretețe, portret, eficiență adjectivală, vizualizare, atenuare a macabrului, participare afectivă („bietele trupuri”), dar și o poveste dramatică prezentă în filigran, fără pic de ostentație. Nu trageți concluzii pripite, construind pe un detaliu izolat o întreagă dezvoltare narativă. Este cunoscut cazul unui reporter care, după un cutremur în America Centrală, a vrut să sporească dramatismul situației, afirmând (ca pe un lucru perfect adevărat) că localnicii înfometați
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pentru a elibera cuvântul-intelect din vremelnicie, transformându-l în foc pur, adică în veșnicie, prin arderea și comuniunea în „vâlvătaia sălbatică și slobodă a Adevărului”. Calendarul incendiat, prin stilul său luxuriant, prin amestecul de parodie intelectuală, poezie, ezoterism ortodox și ostentație barocă, este una dintre cele mai originale și excentrice scrieri din literatura „de sertar” a ultimelor decenii. SCRIERI: Fragmente reziduale disparate din Calendarul incendiat al lui Ierusalim Unicornus, pref. Alexandru Paleologu, postfață Mihail Constantineanu, București, 1999; Monolog nocturn despre Suverana
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
C., din care a fost tipărită doar o primă parte, pe durata apariției revistei. Într-o etapă incipientă a romanului românesc, Serile de toamnă la țară se distinge prin echilibrul, siguranța unui epic elaborat, prin neobișnuita, în epocă, lipsă de ostentație ideologică, fiind o „carte excepțională prin maturitatea stilului” (Nicolae Manolescu). Pretextul declanșării narațiunii este, ca și în alte scrieri ale vremii, confruntarea între mentalitatea unui tânăr boier liberal, format în spirit voltairian, și înțelepciunea unui bătrân șătrar, Ion Criță, ce
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
nu mai apare, deoarece C. moare în același an, răpus de o gripă rebelă. Poezia lui C. evoluează pe două coordonate: cea a modernismului și cea a formelor fixe. Pe linia modernismului, creația lui poetică afișează, de multe ori cu ostentație, un avangardism care, din păcate, era prea puțin cunoscut contemporanilor săi. Un împătimit al limbii române, C. se apropie de versul liber al cronicilor rimate, folosind paralelisme și aliterații proprii textelor istorice. Cultivă și formele fixe, precum rondelul. Din punct
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
mică gustare deoarece alergase ziua Întreagă fără a pune nimic În gură. Biata fată privea la prietenul ei bolnav neputincioasă, destul de speriată. Mintea fetei refuza să Înțeleagă adevărata tragedie a bolnavului, nu Înțelegea mai ales de ce acesta e respins cu ostentație. Dorea să fie sănătos, să nu i se Întâmple nimic rău. Se atașase de el, iar toate speranțele, iluziile ei de fată erau legate de sănătatea, de bună starea prietenului ei. Admirându-i eleganța sufletului, În deosebi cutezanța a tot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]