2,363 matches
-
cartierul general al sultanului și l-a înjunghiat pe Murad I. Acest lucru însă nu i-a salvat pe crestini-bătălia a fost condusă și câștigată de moștenitorul tronului turcesc, care a devenit în acea zi sultan-Baiazid I. Noul suveran al otomanilor era un oștean înzestrat și a fost supranumit Yîldîrîm-Trăsnetul. Baiazid a încetat să-i mai menajeze pe romei și, în 1390, moștenitorul tronului lui Iustinian și al lui Vasile Bulgarochtonul, Manuel Paleologul, a fost nevoit să asalteze, împreună cu sultanul, ultimul
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
1541, generalul Rogendorf a fost învins lângă Buda. În anul următor atacul Budapestei a fost reluat. În aprilie 1543, Soliman a lansat o altă campanie, în Ungaria, și alte cetăți din Ungaria au rămas sub control otoman. În urma alianței franco-otomane, otomanilor li s-au furnizat armate franceze în Ungaria: unitatea de artilerie franceză a fost trimisă și anexată la armata otomană. În august 1543, Imperiul Otoman a asediat Esztergomul și l-a cucerit. Alte orașe capturate în timpul acestei campanii au fost
Războiul Mic în Ungaria () [Corola-website/Science/323794_a_325123]
-
la aderarea în Uniunea Europeană. După migrația slavilor în Balcani, sârbii au format un stat medieval, care s-a dezvoltat în Taratul Sârb, iar extinderea maximă a avut loc în secolul XIV. În secolul XVI, statul sârbesc a fost cucerit de otomani. Șerbia și-a recâștigat independența față de Imperiul Otoman prin revoluția sârbă din secolul XIX și, în același timp, și-a extins teritoriul. Voivodina, fosta provincie regală a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Șerbia în 1918. După sfârșitul Primului Război Mondial, statul
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
al XII-lea având că figură centrală pe Marele Jupan Ștefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui Ștefan Întâi, Șerbia a devenit regat, iar în anul 1346 Ștefan Dušan a înființat Imperiul Sârb, dezintegrat în urmă înfrângerii în fața turcilor otomani în anul 1389. Bătălia istorică a avut loc la Kosovo. Nordul Șerbiei a fost cucerit și el prin căderea cetății Smederevo în anul 1459, urmând Bosnia câțiva ani mai târziu și Herțegovina în 1482. Între anii 1459 - 1804, Șerbia, în pofida
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
și rege al sârbilor și grecilor(din 1345) Milan Stanković, cântăreț Milan Jovanović, fotbalist sârb Milan Perendija, fotbalist sârb Mileva Marić, fizician sârb M.I.Pupin, fizician și chimist sârb Novak Đoković, tennismen sârb Karađorđe Petrović, conducătorul primei răscoale sârbești împotriva otomanilor Gavrilo Princip, membru al Mâinii Negre, cunoscut pentru Atentatul de la Sarajevo Sfanțul Sava, prinț și fondator al Bisericii Ortodoxe Sârbe Anual, în Șerbia vin peste un milion de turiști(2.200.000 în 2007 față de 469.000 în 2006), aducând
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
stare să organizeze un asediu eficient, și după 4 luni bătute pe loc, infecțiile din tabără și ostilitatea localnicilor moldoveni l-au făcut pe Ioan Albert să decidă o retragere, învinuindu-l pe Ștefan de a se fi aliat cu otomanii. Ștefan s-a folosit cu iscusință de incapacitatea numeroasei armate poloneze de a executa un marș în forță. Retrăgându-se pe pe drumul Suceava-Siret-Cernăuți-Colomeea, armata poloneză trebuia să treacă dealurile împădurite care despart valea Siretului de valea Prutului. Hărțuind armata
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
de părere că ofensiva otomană în acest sens a început în 1417 și s-a terminat în anii 1445 - 1452, în urma cruciadei europene cu sfârșitul tragic la Varna, iar Anca Ghiață plasează începutul în 1420 și finalul în 1484, când otomanii cuceresc și gurile Dunării. Maria Chiper argumentează că Dan al II-lea a stăpânit și el, vremelnic, măcar o parte din teritoriul Dobrogei, iar Radu-Ștefan Ciobanu, bazându-se pe dovezile arheologice descoperite în cetatea Enisala, împinge această stăpânire cu dese
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
care a readus sub stăpânirea sa Bugeacul, în aceeași perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea și gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte. După cucerirea Dobrogei, otomanii au transformat-o într-un sangeac al provinciei Rumelia, după care, în 1599, a fost înființat elayetul Silistra, ce cuprindea Dobrogea (toată), Bugeacul și Edisanul. În secolul al XVII-lea, acestui elayet i-au mai fost adăugate o mare parte
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
să-l pronunțe după spiritul limbii lor adăugându-i prefixul i. Și întocmai după cum din moldovenescul Smil, atestat în cronici și documente, au făcut Ismail tot asa din Brăila au făcut Ibrail. Sub acest nume apare ea în actele Imperiului Otoman; el va fi întrebuințat și de străinii care ajung aici; sub acest nume e cunoscută Brăila și în rapoartele diplomatice până în plin secol al XIX-lea, decenii după ce orașul reintrase în stăpânirea politică românească. Factorul care a contribuit în cel
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
trage numele actual. Giurgiul a fost pentru prima dată menționat în documentul Codex Latinus Parisinus din 1394, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü". Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în încercările lui Mihai Viteazul de a stăvili atacurile turcești, iar mai apoi în
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
20 octombrie 1827), în care imperiul s-a confruntat cu o serie de eșecuri economice și politice majore. Imperiul Otoman a fost afectat direct de imperialismul Imperiului Rus. Politica acestei epoci a fost dominată de problemele economice și revoltele naționale. Otomanii au încercat să reducă diferențele care îi despărțeau de lumea occidentală prin punerea în practică a o serie de reforme politice și administrative. Această perioadă a fost urmată de cea a destrămării imperiului (24 iulie 1908 - 30 octombrie 1918). După
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
care contraveneau firmanului sunt contrare voinței lui Alah și ordinelor imperiale. Haraciul, impozitul pe cap de locuitor, deși avea o valoare moderată și îi scutea pe plătitori de serviciul militar, devenise un mijloc tiranic și grosolan de îmbogățire a colectorilor otomani de taxe. Firmanul din 1834 a abolit modul tradițional de colectarea a texelor. În conformitate cu noua reglementare, era formată o comisie din "kadı", guvernatorul musulman, și "ayan", șeful municipal al raialelor din fiecare provincie. Au fost efectuate numeroase îmbunătățiri financiare. O
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
Imperiul Otoman a dus la prăbușirea sistemului milleturilor otomane. Pentru ca să putem înțelegem ce s-a întâplat în această perioadă de declin trebuie să înțelegem că ideea de „națiune” era diferită în Imperiul Otoman față de ceea ce înțelegem noi, datorită faptului că otomanii bazau conceptul pe religie și nu pe apartenență etnică. Războiul Crimeii a fost un conflict în care a fost implicate Imperiul Rus pe de-o parte și o alianță formată din Franța, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Regatul Sardiniei
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
de realizare a dezideratelor Imperiului Rus de recuperare a teritoriilor pierdute în timpul Războiului din Crimeea, de confirmare ca putere în regiunea Mării Negre și de câștigare a prestigiului internațional prin sprijinirea mișcărilor de eliberare națională din Balcani. Ca urmare a înfrângerii otomanilor în război, principatele României, Serbiei și Muntenegrului, care erau de facto state suverane de ceva vreme, și-au proclamat în mod oficial independența față de Imperiul Otoman. După aproape 500 de ani de dominație otomană, (1396-1878), statalitatea bulgară a fost restabilită
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
Noul principat cuprindea tot teritoriul dintre Dunăre, Munții Balcani și Marea Neagră (cu excepția Dobrogii de nord, care a intrat în componența României), inclusiv regiunea orașului Sofia, care a devenit noua capitală a țării. Congresul de la Berlin a consfințit pierderile teritoriale ale otomanilor, permițând Austro-Ungariei să ocupe Bosnia și Herțegovina, Regatului Unit să preia controlul insulei Cipru, iar Imperiului Rus să încorporeze sudul Basarabiei și regiunea Kars.
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
de regele Constantin avea nouă divizii și o divizie de cavalerie (120 000 de oameni), într-un raport de doi la unu sau trei la unu față de trupele bulgare. La Kilkis bulgarii construiseră defensive puternice, care includeau tunurile capturate de la otomani și care dominau câmpia de mai jos. La 3 iulie, diviziile a II-a, a IV-a și a V-a grecești au atacat peste câmpie în șarje, sprijinite de artilerie. Au suferit pierderi grele dar până în ziua următoare ocupaseră
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
fost salvat de la distrugere. În ciuda stabilizării frontului din Macedonia, dorința guvernului bulgar pentru pace venea ca urmare a evenimentelor departe de Macedonia. La 10 iulie, românii au invadat regiunea disputată Dobrogea și amenințau Sofia din nord. Pentru a înrăutăți situația, otomanii au profitat pentru a-și recupera fostele posesiuni din Tracia, inclusiv Adrianopol, pe care bulgarii l-au abandonat la 23 iulie, fără a trage un foc. Armatele otomană și română nu au pierdut trupe în lupte, deși au suferit puternic
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
să apară Islamul, iar creștinismul ortodox să se răspândească în Bosnia. Sultanul Mahomed Cuceritorul a promis să protejeze creștinismul Ortodox și, la fel ca toate bisericile ortodoxe, Biserica Ortodoxă Sârbă s-a bucurat de un mare sprijin din partea statului otoman. Otomanii au introdus o populație creștin-ortodoxă considerabilă în Bosnia, inclusiv vlahii din Balcanii de est. Convertirea adepților Bisericii Bosniace a contribuit, de asemenea, la răspândirea Ortodoxiei. Mai târziu, zonele abandonate de catolici în timpul Războaielor Otomano-Habsburgice au fost populate cu musulmani și
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
a fost larg răspândit în rândul bosniacilor, iar catolicii (târziu, prin anii 1880) și musulmanii sărbătoreau slava ortodoxă. Situația s-a schimbat totuși atunci când clerul ortodox a renunțat la loialitatea față de sultani și a început încurajarea și sprijinirea răscoalelor țărănești. Otomanii au desființat Patriarhia de Peć și, de la sfârșitul anilor 1760 până în 1880, Biserica Ortodoxă din Bosnia și Herțegovina s-a aflat în jurisdicția directă a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. Ca atare, ea a fost condusă de fanarioți, greci din Istanbul
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
al XV-lea, sub forma "Zorio". Mențiunea alăturată: "loc pustiu" sugerează distrugerea cetății în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul ""Yergöğü"", el devenind reședința unei raiale formate din hinterlandul sau imediat. Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în campania antiotomană a
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
influență în Balcani folosindu-se de ideea panslavismului de unire a tuturor popoarelor slave sub conducere rusească. Aceasta s-ar fi putut face doar prin distrugerea celor două imperii în care trăiau mare parte din slavi, cel austriac și cel otoman. Ambițiile și rivalitățile rușilor și francezilor în Balcani au ieșit la iveală în Serbia, țară cu propria sa renaștere națională și care avea ambiții ce intrau parțial în conflict cu cele ale marilor puteri. Rusia a ieșit din Războiul Crimeei
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
căutat susținere în rândul țărilor ortodoxe Rusia și Serbia. Revolta din Bosnia și Herțegovina i-a determinat pe revoluționarii bulgari organizați la București să treacă la fapte. O revoltă bulgară a fost pregătită în grabă pentru a profita de preocupările otomanilor, dar s-a stins înainte de a începe. În primăvara lui 1876 a izbucnit o altă revoltă în sudul zonelor locuite de bulgari. Acel eveniment a fost pregătit și mai slab decât primul. Rebelii erau prost înarmați și dezorganizați. După cum relata
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
în piețe publice, să cânte cântece patriotice și să-și măcelărească vecinii musulmani pașnici.” Stanford J. Shaw relatează: „Revoltele s-au răspândit, ducând la masacrarea a sute de musulmani și la ocuparea principalelor forturi otomane din porturile balcanice din apropiere.” Otomanii, în lipsa unor trupe regulate adecvate, lipsă cauzată de problemele din nord-vest, s-au văzut obligați să folosească trupele neregulate de "bașibuzuci" pentru a restabili situația din Bulgaria. (11 mai-9 iunie 1876) Aceste trupe neregulate erau formate din locuitori musulmani ai
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
occidentală din Constantinopol au început să circule zvonuri, care au ajuns în cele din urmă în ziarele din Vest. Știri despre atrocitățile musulmanilor împotriva creștinilor nu erau binevenite în Regatul Unit, unde guvernul Disraeli era hotărât să-i susțină pe otomani într-o situație deja tensionată din cauza crizei din Balcani. Un ziarist american din Ohio, Januarius A. MacGahan, care s-a întâmplat să se afle în Londra în acel moment, a fost angajat de ziarul liberal de opoziție "Daily News" pentru
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
Baring de la legația britanică. După ce relatările ambilor americani au confirmat sălbăticia represiunii otomane, raportul lui MacGahan, publicat în primele pagini din "Daily News", a galvanizat opinia publică britanică împotriva politicii prootomane a guvernului britanic al lui Disraeli. Susținerea publică pentru otomani s-a risipit când, la începutul lui septembrie, liderul de opoziție Gladstone a publicat "Ororile bulgare și chestiunea orientului" cerând Regatului Unit să-și retragă susținerea pentru Turcia. Disraeli s-a văzut obligat să stea deoparte când Rusia (țară în
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]